2,977 matches
-
Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
conținut propriu și stârnind astfel râsul. Criticul răsucește la o sută optzeci de grade interpretarea. Pe urmele lui Călinescu, care considera teoria maioresciană a formelor fără fond "principial, falsă", el arată că unele dintre personaje ascund, sub gesticulația comună și logosul rizibil, profunzimi surprinzătoare. Problema lor e forma, nu fondul. "Ambalajul" strident, cu mare și bine exploatat potențial comic, îi trădează în alt sens decât acela al expunerii în adevărata lumină. Limbajul nu-i ajută, este mai puțin fixat, dar nu
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
muzicienii și, mai cu seamă impresarii, caută o gramatică muzicală comună, închipuindu-și pentru viitor o muzică unică, întruchipând semnificațiile unui folclor mondial. Până atunci însă muzicile se desfășoară și se diversifică mai departe, ca tot atâtea excepții de la legea logosului sonor. Însăși istoria muzicii europene este una în care, rând pe rând, excepțiile s-au constituit în valori autonome, străduindu-se, cu mai multă sau mai puțină tenacitate, să devină regulă.
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
fi părtaș la epifania melodică, ultimul lucru care i se cere unui dirijor e să aibă apucături de intelectual. Intelectul, ca facultate a distincțiilor și noțiunilor, e marea pacoste care amenință muzica, intimitatea ei neputînd fi lămurită de sensurile limbii. Logos-ul e neputincios în fața melos-ului. Un asemenea fenomen intim nu poate fi decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
materiale sau din afara limbajului. în principal, orice tratat de logică, orice lucrare respectabilă din domeniu nu poate să ocolească lucrurile fundamentale: premisele, principiile, relațiile, metodele. Ultimul capitol al Jocurilor manierismului logic, intitulat De la Hermes la Satan, ne (re)amintește ceea ce Logosul era pentru cultura greacă (un dar pe care zeii l-au făcut oamenilor) și ce era pentru mentalitatea creștină (Verbul ca principiu creator), precizări generice în a căror zare a fost concepută lucrarea. în ce privește sofismul, opiniile nu sunt împărțite, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără început și fără sfârșit, dar poate determina, atotpotent, în lumea sub-dimensionată, creație (început) - și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul, și de a reconstitui, prin părți coerente, tot mai ample, tot mai limpezite, Divinitatea din om. Lucrul său este sporit tocmai de „negrul“ durerilor fizice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astfel, este, pentru om, Consecință. Această lege a efectului faptei, nu se consumă doar pe durata unei vieți, ci, pare-se, una a șapte vieți, prin genealogie, adică în conformitate cu spusele Bibliei (despre a șaptea spiță) dar și legea karmei. * Nirvana - Logos - Christos. * Dintotdeauna a fost „Imaginea“ și imaginea era pretutin deni, instantanee, nelimitată, conținând spațiul-timpul, viul etern. Pentru a fi mărturisită, revelată (și) omului, a trebuit (a devenit sau implicit a fost necesar) să fie întrupată. Cuvântul a fost (deci este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aseară,Iov mă chema// la o mărturisire istovitoare//cu lașitate, mă depărtam//pe-o navă utopică// din cuvinte plutitoare/ între marea judecata/ și poezie//’’ O poezie inspirată din Biblie. și alegerea nu e doar o carte simplă, ci un întreg logos, o filosofie despre credință, speranță mai ales, puterea de-a crede. Cât de bulversant e acest raport om - univers și divinitate/ E dureros și frumos. “Iov desigur se putea înălța. de la durere la cer...”. Din nou întâlnim raportarea la înalt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
manieră dualistă, complementaritatea firească minte/ inimă, tendința romantică a culturii, constant distribuită în spațiu și timp pretinde o fertilă depășire a materiei constrîngătoare, iar unul dintre instrumentele preferate îl constituie tocmai viziunea poetică. Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
ceea, vei ști că în mijlocul ei se aude un tropot, ca ritmul unui poem nerostit nicio dată de nimeni. Și iarăși, dacă vei sta asurzit să asculți tropotul ritmic asemenea inimii tale, vei auzi acel Tunet, explozia lumilor, hohotul marelui Logos în spațiu... Al cărui sâmbure dens e tăcerea. Am lăsat de-o parte, la sfârșitul primei părți din „Tunetul liniștii”, un distih: „E tropotul calului alb care poartă/ vestea pe care atât de mult o aștepți”. La fel am procedat
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
am ajuns să discut despre publicarea lui cu domnișoara care se ocupa de așa ceva, dar, în final, mi-am retras manuscrisul, fără să aibă loc nici o neînțelegere. Excluzând anumite traduceri sporadice din engleză, franceză, spaniolă, italiană, în reviste obscure tip Logos, și alte apariții întâmplătoare, consider că poemele publicate de dumneavoastră constituie de fapt debutul meu literar. Am avut marea șansă de a nu publica de la 20 de ani și a nu rămâne astfel cu ideea că tot ce zboară... e
Poemul si Scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/10145_a_11470]
-
ca la Coșbuc, marchează istoric aceste onorabile exerciții de stil la comandă. Mai importantă decît adecvarea la tema dată este aici abaterea de la normele ei, cum ar fi meditația din Pămînt asupra energiilor latente ale cuvîntului, unde forțele obscure ale logosului (sau ale puterii?!) au efecte imediat punitive asupra celui ce le folosește. Cu atît mai mult nu-și va trăda Nichita Stănescu "temperamentul oniric fundamental" (Gaston Bachelard) în straniul poem Ardea spitalul, început cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
În 25 martie La Buna Vestire, arhanghelul Gavriil l-a încredințat pe dreptul Iosif: „Nu te teme a o lua pe Maria, logodnica ta, fiindcă ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt“ (Matei 1, 20). Într-adevăr, Logosul divin născut din veșnicie devine om, asemenea nouă, în afară de păcat. Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc, cu tot ce este specific firii umane; prin mijlocirea Fecioarei Maria, Fiul lui Dumnezeu devine Fiul Fecioarei și Fiul Omului. Și astfel, ea devine
Agenda2004-12-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282215_a_283544]
-
echitatea”. Desigur, domesticirea sufletului e „mai grea decât a unui leu”, care după ce se află în cușcă nu mai poate face rău, în timp ce sufletul, chiar ferecat, încă mai poate. Dar această transformare se poate petrece cu ajutorul discernământului, care, ca și logosul, distinge sufletul omului, duhurilor și îngerilor de animale. Cel înclinat din fire spre rău poate reuși transformarea la fel ca și cel înclinat natural către bine, ba ar merita chiar, în această luptă, „mai multe laude decât cel în mod
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
la o presupusă "poetică a tăcerii" mi se pare greu de susținut. Demne de reținut, în schimb, sunt considerațiile criticului despre funcția cuvântului în poetica blagiană și raportul dintre poezie și realitate. Spre deosebire de majoritatea exegeților, care, deși au semnalat precaritatea logosului în viziunea lui Blaga, au continuat să vadă în acest spațiu imaginar proiecția unui univers compensatoriu, V. Fanache deschide o cale de interpretare cu perspective extrem de bogate, ce poate fisura imaginea monolitică a autorului Marii treceri. Criticul demarează lectura pornind
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
gîndire și de imaginație, altor rosturi decît ale noastre. Cu toate că - paradoxal poate - numim îndeobște această lume tradiția noastră, tradiția românească. Mă bucură cartea lui Andrei Oișteanu, deși nu o citesc pe de-a întregul pentru prima dată. Sub titlul Mithos & Logos, mai multe dintre eseurile cuprinse aici au apărut, cîțiva ani în urmă, într-o succesiune și într-o formă ușor diferită, la editura Nemira. Atunci, ca și acum, mi-a plăcut fragmentul despre legarea magico-erotică, inclus în această ediție într-
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
ascunderii lase în umbră unei providențe, care și-a asumat påcatul generic contrazicându-și întregul efort de încredințare, de reconștientizare a creației, ci o dezvelire a spectrelor incandescentei în ființårii, håurile interne descoperindu-și putință sau necesitatea acordårii la rezonanță logosului, spontan, firesc: “Ochii? nu-i așa, Dionis — ochii!” Aș fi vrut så am puterea de a scrie, de a afirma cå nimic nu este întâmplåtor în tot acest dans temperamental al existenței. Nici måcar o singurå literå, såditå în paji
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
ocurentele cuvântului supunând cercetării următorul aspect „gestul uman se distinge cu greu față de o concepție mai vastă a mișcării, care înglobează întreaga categorie a naturii și face ca trupul să depindă de forțele care guvernează universul.” Oscilațiile între mit și logos, între metafore poetice și rigoare științifică definește una dintre dimensiunile esențiale ale oricărui geniu creator. Sinteză a unei astfel de aspirații totalizatoare este opera lui Mircea Eliade, conjuncție exemplară între Occident și Orient. Înțelegând libertatea spiritului omenesc de a construi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
gest sigur, fără să ridice degetul mic. Până și unghiile îi erau brusc convingătoare, nici măcar foarte lăcuite. — Zi-mi cu fragmentarul. Păi uite, i-am zis, e o scriitură făcută din fulgu rări, din fărâme de sens, din zdrențe de Logos... O scriitură atât de dureros muncită, încât economia ei pare natu rală... Să zicem că scriu un fragment cu titlul tulburător... Am făcut o pauză și i-am pus foarte firesc mâna pe mâna ei design. — „Oi de pripas, încântătoare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu și măsurat pas de care sunt capabil, chiar dacă, la înălțimea pieptului, îmi ieșeau prin cămașă pete de ciocolată închipuind zei ofiliți și apuse împerecheri cosmice. Andreea și papucii Logosului — ți-ai adus pijama? m-a întrebat Andreea, înspăimântător, în prima seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu îl făcusem din trei vorbe într-un articol
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un regiment de limbi, de spune Strabon că romanii, când le venise în cap să verifice dacă în creierii munților mai existau porțile de aramă ale lui Alexandru, aveau nevoie de 70 de tălmaci. Am depus cartea și am lăsat Logosul să mă traverseze: — 70 de traducători, mai mulți decât numărul bucă tarilor și femeilor ușoare ce veneau în urma armatei cu bagajele și cățelușii de companie pe care un trântor de sclav creștin îi botezase, nu se știe de ce, Gog și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înger cu lance aurită. Unii înnebunesc sau devin șa mani. Alții ajung la azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun cu noi și nici nu caută să fie... tre buie doar cules la timp, fără menajamente. Istoria șamanismului românescu Nenea Nebunelea a fost ăla cu ideea: — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]