2,384 matches
-
Cei care vor să se dăruiască și să se distingă în toată slujirea regelui lor veșnic și Domn al tuturor, nu numai că-și vor oferi trudei propriile persoane, ci mergând împotriva propriei senzualități și împotriva iubirii lor trupești și lumești, vor aduce o ofrandă de mai mare cinste și de mai mare însemnătate 2, spunând: 98. „Stăpâne Veșnic al tuturor lucrurilor, Îți aduc ofranda mea, cu bunăvoința și cu ajutorul Tău, dinaintea nesfârșitei Tale bunătăți și dinaintea slăvitei Tale Maici, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la sărăcia materială; în al doilea rând, șsă-i conducăț la dorința de ocări și dispreț, pentru că din aceste două lucruri se naște umilința, astfel încât să fie trei trepte: prima, a sărăciei opusă bogăției; a doua, ocările și disprețul, opuse slavei lumești; a treia, umilința opusă trufiei; și, de la aceste trei trepte, să fie conduși către toate celelalte virtuți. 147. Dialog. Se va purta un dialog cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său harul de a fi primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al vreunei alte înclinații neorânduite. 173. Al patrulea punct. Dacă cineva a făcut alegerea potrivită și orânduită din lucruri ce fac obiectul unei alegeri revocabile, care nu conduc nici la trupesc, nici la lumesc, nu are nici un motiv să facă o nouă alegere, ci să se desăvârșească în cea făcută atât cât îi stă în putință. 174. Notă. Trebuie luat aminte la faptul că, atunci când vreo astfel de alegere revocabilă nu a fost făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sufletului, dându-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea spirituală. Numesc dezolare tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi astfel șde lăudatț, a vorbi împotriva lor, fie la predici publice, fie vorbind dinaintea oamenilor simpli, ar da naștere mai degrabă la murmur și scandal decât la folos; și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să se vorbească despre obiceiurile lor rele direct persoanelor care pot face ceva spre îndreptarea lor. 363
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar trebui să fie un sanctuar, așa mai scria, și că nimeni nu are nevoie să știe chiar totul. Ceea ce, dacă stai să te gândești, e de bun-simț. Așa că în ultimul timp am filtrat la greu. Toate lucrurile astea obositoare, lumești, cum ar fi... de pildă, facturile pentru cardurile de magazin, prețul exact pe care l-am dat pe niște pantofi... Și, știți ceva, cred că teoria e beton, pentru că relația noastră parcă n-a mers niciodată atât de bine. Pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Știi bine că ai. — Am bunuri mobile și imobile, spune Luke. Am o firmă. Dar asta nu e același lucru cu a avea bani. — Mă rog. Îmi flutur mâna în aer, impacientată. Și urmează să ne căsătorim. Și „toate bunurile lumești“, într-un fel, o să... Mă opresc cu grijă. — ... fie și ale mele. — Așaaa. Și? — Deci, prin urmare... dacă eu ți-aș cere niște bani, mi i-ai da? — Cred că da. Cât anume? — Îhm... o sută de mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
păcătoși”. Ea face astfel o discriminare Între, pe de o parte, creștinii care au păcătuit, dar „legea ta au păzit-o” fiindcă „s-au botezat În numele tău”, și, pe de altă parte, „necredincioșii de jidovi”, chiar dacă aceștia n-au păcate lumești : „Nu mă rog dereptu [= pentru] necredincioșii jidovi” <endnote id="(9, pp. 262 ș.u.)"/>. Transpare de aici o mentalitate religioasă care poate fi exprimată printr-un dicton de tipul „Un creștin păcătos este mai bun decât un evreu nepăcătos”. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevăratele probleme ale societății În care trăiau. De ce, adică, să-și bată capul tovarășul „X” că, spre pildă, țigările „Amiral” se dădeau „pe sub mână” și la suprapreț când dușmanii occidentali stăteau la pândă urmărindu-i toate mișcările, inclusiv pe cele lumești, de dimineață, din toaleta de la bloc sau de la closetul fetid din fundul curții?! Trebuie să recunoaștem că pe atunci cetățenii aveau parte de „acțiune” și fără a se duce la cinematograf s-o vadă pe cârpa albă a ecranului. Cu toate că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bagajele și pornesc, pentru a doua oară, către America de Sud. De data asta, într o călătorie diferită: vreau să explorez lumea șamanică”. Atmosfera conferinței oferea șanse depline în acest sens. Noi oameni cunoscuți, din toată lumea, noi experiențe de viață, șamanice ori lumești pur și simplu, noi întrebări și noi motive de insatisfacție și scepticism. O bucurie a venit, mai întâi, de la faptul că, printre participanții la întrunire, autoarea a mai aflat existența unui al doilea român: „Barca pornește pe apele învolburate și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai precis varietățile, caracterul, până și gustul ei în ciorbă?! Lumea spiritului în schimb, cred eu, este universală. Intrăm pe căile cele mai diverse, fie religie, șamanism, meditație și ajungem într-o lume în care lăsăm la o parte pielea lumească și devenim creaturi fără formă și fără culoare. Șamanul are capacitatea de a deschide această poartă și de a călători în alte lumi și atunci, fiecare ceremonial are scopul de a facilita deschiderea porții, în modul cel mai eficient pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
jumătate. Ca și cum toate acestea n-ar fi destul de extravagante, filmul mai este și cîntat, unul dintre numerele de maxim antren fiind acela în care cuplul protagonist evaluează meritele diverselor bresle profesionale din perspectivă plăcintărească : de pildă, preotul n-a avut lumeștile păcate, deci are toate cele preacurate. Cu toate astea, Sweeney Todd păcătuiește tocmai prin lipsă de imaginație. Cum se poate ? Conform tuturor mărturiilor, macabra comedie a lui Stephen Sondheim e unul dintre vîrfurile recente ale teatrului muzical american ; regizorul Tim
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Zia (Om Puri), personajul Juliei Roberts nu se poate abține să nu înceapă prin a preciza, sublim de inadecvat, că președintele nu și-a omorît predecesorul. Dimpotrivă, Wilson acționează pe principiul că forțele globale se adună mai ușor în jurul slăbiciunilor lumești decît în numele celor sfinte : într-o secvență demnă de Billy Wilder, el își asigură cooperarea Ministerului Apărării din Egipt oferindu-i ministrului o stripteuză din Texas. Slăbiciunea omului politic la stripteuze, cocaină și alcool e, de altfel, subiectul multor investigații
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și, nu în ultimul rînd, bătaia) să împușc aripile muștelor, să imprim gloanțelor mele cele mai șmechere traiectorii, să fac bombe vii din șobolani, totul ca să devin stăpînul vieții mele adică un tip care nu se mai supune nici unei legi lumești, în schimb face tot ce-i spune un război de țesut. Nu, nu glumesc, și nici regizorul Timur Bekmambetov nu dă vreun semn cum că găselnița asta cea mai tembelă din ultimii ani i s-ar părea măcar un picuț
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Avem cu mult mai mult a ne teme dinlăuntru, decât din afara Bisericii. Împotriva întăririi și a reușitei noastre, piedicile sunt mult mai mari din partea bisericii, decât din partea lumii. Divizări și chiar disensiuni amare, care ar face de rușine orice comunitate lumească, sunt ceva obișnuit în biserici, deoarece se depune prea puțin efort pentru a ține sub control simțămintele greșite și pentru a reprima orice cuvânt de care Satana poate profita... O casă învrăjbită împotriva ei însăși nu poate rezista. Învinuirile și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sării care și-a pierdut puterea de a săra. Multe dintre activitățile și lucrările cu care biserica se laudă în prezent sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Însă niciunul din cei dedați vreunui fel de înșelătorie, vreunei forme de nebunie lumească, nici vreunui fel de ușurătate, standardelor duplicitare, nici vreunei forme de senzualitate nu va supraviețui flăcărilor viitoare. Dumnezeu urmează să trimită un stol de păsări la geamurile fiecărei încăperi și în orice loc în care lucrătorii și credincioșii obișnuiți se
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
artei care înfățișează plenar divinitatea și capacitatea omului de a se ridica la o așa înălțime a creației! Și câtă liniște și pace lăuntrică poți citi pe fețele pelerinilor care au lăsat afară, la intrarea în locaș, „toate grija cea lumească”. Aici, între zidurile monumentale, omul se simte comunicând direct cu Creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Am rămas trei zile găzduind în Florența, dar am făcut numeroase deplasări cu mașina în orașele vecine, cu accent deosebit pe Veneția și Padova. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare și de revoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
parte din formularistica ministerială. Ceea ce sare în ochi numaidecât este ortografierea cu majuscule a propriului nume, numele înregistrat în toată magnitu- dinea sa. Lefter a devenit Eleutheriu printr-o metanoia care scapă ochiului profan, așa cum călugării își aban- donează numele lumesc pentru a primi numele unui al doilea botez, un nume consacrat de sfânt sau de mucenic. Există un papă care poartă acest nume, Papa Eleuteriu (Eleutherius), între anii 174/175-189, martir conform tra- diției și sărbătorit la data de 6
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și - aș putea spune - exotică, care o caracterizează. Simplă și totuși bogată. Frumoasă, dar curioasă. Aproape lipsită de expresie și totuși extrem de expresivă, această statuie spre care te înalți și cu care te întâlnești aflându-te datorită ei deasupra celor lumești, îți rămâne pe veci întipărită în suflet și minte. Am stat în fața ei cât am vrut, nefiind presați de nimeni, căci nimeni nu se afla prin preajmă, și după ce am părăsit-o am descoperit camera de rugăciune unde fiecare pelerin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W.Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în 1973, la vârsta de 80 de ani, când și-a încheiat socotelile cu cele lumești exact în zilele organizării la Berlin, cu mare pompă, a Festivalului internațional al tineretului și studenților, motiv pentru care a fost ținut "la rece" și decesul său anunțat după încheierea Festivalului. (Despre relațiile dintre cei doi din ultima perioadă circula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mi anunț "jumătatea", care la aflarea veștii nu mai știa ce să facă de bucurie. Am stat ore în șir tot făcând la planuri, ce luăm, cum ne pregătim, ce facem cu apartamentul, cu mașina etc. Considerând că aceste aspecte lumești le vom rezolva cum se cuvine, au început telefoanele, mai întâi la rude, apoi la prieteni și cunoștințe și în ultimă instanță la "dușmani", ca să-i punem pe frigare. La sfârșitul lui noiembrie 1992, într-o dimineață geroasă și urâtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
urâte, vechi, nefuncționale, cumpărate la mâna a doua de la un evreu român din Montevideo, tipul clasic de harpagon, creionat și de Shakespeare în Shylok, "Neguțătorul din Veneția". Predecesorul meu, un bun diplomat, cu experiență și "vechime" la Montevideo, lăsase "treburile lumești" ale misiunii pe seama administratorului, care, la cele peste 100 de kilograme ale sale și la clima uruguayană caldă, nu prea era atras de reparații, zugrăveli, modernizări, ci mai degrabă de pasiunea sa gastronomică... șoric bine stropit zilnic de excelentele vinuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bănuțul cu noi, zîmbește el, apoi își lipește fruntea fierbinte de stânca rece și se încruntă. Osmanlâii, cu iataganele, se prăvăleau peste noi. Ce mai zburau capetele, cu turban cu tot... Ce mai răcneam! Sictiream! Înjuram și tăiam! De cele lumești, de cele sfinte, înjuram! Nu mai pridideam tăind la turcime! Mare tăiere am făcut în turcime!... Veneau-veneau, valuri-valuri veneau, puhoi se revărsau... Ne copleșiseră... Piept la piept! strigă Ștefan gâfâind, cu pumnii încleștați, cu fălcile încleștate, înfierbântat. Ne tăvăleam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]