4,609 matches
-
zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau nu. Țin minte căldura care m-a cuprins când am auzit de la D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu câteva burse pentru copii fără noroc, creștini și, în limitele situației reale, virgini. Într-un târziu, așadar, popa își începu povestea. Dumnezeu îl descoperise și pe el. — Ieșisem într-o dimineață în grădina bisericii. Era în joia din Săptămâna Luminată. Mergeam așa, fără vreun gând, printre straturile de ceapă, de morcovi, de salată. Pusesem și cartofi și mă uitam cum le e starea. Am trecut și lângă gardul de la șosea. Aveam acolo țelină, pătrunjel, rămas din toamnă, un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i fie dulce viața cu clipă de clipă, ceas de ceas de dimineață până seara, de seara până dimineața! Așa cum întorc aceste tămăduieli tot așa să se întoarcă de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I: Fugărim... Cotoșman: Ce fugăriți? Slujitorul II: Ia, niște iepuri, acolo... Cotoșman: Iepuri? Îndrăzniți să fugăriți iepurii luminatului meu stăpân?... Dacă v-ar fi zărit numai o clipă stăpânul meu, într-o clipă vă făcea zob și unde vă stă capul, v-ar fi stat picioarele și invers! Slujitor I și II: Iertare, iertare, îndură-te de noi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Betleem și să căutăm peștera despre care îngerul ne-a vorbit ! Păstor 2 : Să mergem ! Și să vedem cu ochii noștri minunea despre care îngerul ne-a vorbit. Păstor 3 : Steaua de pe cer ne va călăuzi spre iesle... (Scena este luminată puternic de o stea. Păstorii merg spre cealaltă parte a scenei unde se află Iosif, Maria și Pruncul Isus înfășat) Actul IV Iosif, Maria si păstorii Povestitorul: După cum vedeți, Dumnezeu a trimis vestea nașterii lui Isus Hristos unor păstori iar ca
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care cobora la apus. Rămăseră amândoi Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o clocăială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să vadă ce se Întâmplă Înăuntru. Fereastra nu părea să aibă perdele, poate și de asta strălucea așa. Părăsi drumul și tăie de-a dreptul peste fâneața din fața casei. Se auzi dintr-o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7 Pionieri și 5 Dorobanți. Continui să cred că desăvârșita discreție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spirituală la care am ajuns). Purificându-ne și eliberându-ne de atașamente, vom explora nivel după nivel și vom găsi singuri răspunsurile la aceste veșnice întrebări, ce au bântuit umanitatea din cele mai vechi timpuri și la care cei mai luminați înțelepți au încercat să răspundă și să-și impună propriile lor înțelegeri. Astfel, această parte a vieții alocată somnului și care trecea oricum, ne poate oferi acum reale oportunități de maturizare, elevare, explorare și înțelegere profundă a misterelor vieții și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
păstreze ritmul alert. Bungalow se ocupă de decorațiuni, cu instrucțiuni ca totul să rămână minimalist, șic și foarte, foarte simplu. O să mă duc acolo după-amiază, să verific, dar mă aștept să găsesc câteva lumânări decorative bine plasate și, bineînțeles, palmierii luminați discret. Cred că manechinele care o să vină vor fi principala atracție. La cuvântul manechine, Kelly se Învioră și mai mult. Câte sunt și cine sunt? Întrebă ea, cu eficiența unui sergent de armată. —Păi, am invitat toate supermanechinele, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci de centimetri Înălțime; dacă văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Todiriță: Noroc că ne-am luat de mâncare, că altfel, pe lângă frig, răbdam și de foame. Au ajuns destul de repede la turnul pentru apă, unde o garnitură de tren cu vagoane numai de clasa a treia clipocea din ferestrele slab luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a avea mintea limpede. Că... nu se știe... S-a ridicat de la masă cu privirea alergând spre toate locurile unde ar fi putut apărea hangița. A pornit spre portiță. Acolo s-a oprit și s-a uitat atent la geamul luminat al casei. Prin perdeaua străvezie a văzut-o pe hangiță, care tocmai își scotea iia... Când trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drăgălindu-l pe Stefan să se trezească, fredonând în cehă. Apoi băiatul era chiar acolo - între ei. „Tată - Malcolm?” „Da. An Nou fericit”. „Am văzut artificiile. Am fost pe acoperiș și am ținut umb-umb—” „Ați ținut umbrelele?” „Da. Am văzut Primăria luminată, apoi artificiile, pe urmă s-au fișurat?” Mal zise: „S-au fâsâit, Stefan. F-â-s-â-i-t. O fisură e un fel de gaură în pământ”. Stefan încercă noul cuvânt. „F-i-s-s-u-r-e?” „Un singur s. Facem o lecție după ce vin acasă, poate mergem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mărind distanța între el și ti-ta, ti-ta, ti-ta... Văzu niște lumini staționare în față și se gândi că era o altă fermă. Înaintea lui se materializă un gard. Schimbă în viteza a doua și surprinse perfect tabloul luminat al unei ferestre: Doi bărbați ciopârțeau cu topoarele o blondă blocată în cadrul ușii. Un fulger de o jumătate de secundă: un braț retezat. Gura larg deschisă, mânjită cu ruj, țipând mut. Visul se acceleră. Ajunse la Bakersfield. Livră La Salle-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau acum trase deoparte, iar parchetul pe care se dansa sclipea, încadrat de rama ferestrei. Danny își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
La 6.14 în parcare trase un Rolls-Royce. Un bărbat în livrea de șofer se dădu jos, sună la ușa agenției, vorbi la interfon, apoi traversă strada și dispăru. Înăuntrul casei luminile se stinseră - nu rămase decât o singură fereastră luminată. Danny se gândi: șoferul lui Gordean a plecat. Probabil că nu mai era așteptat nici un „client”. Văzu un telefon public în colț, se duse acolo, introduse o fisă și formă numărul de la Circulație rezervat polițiștilor. — Da? Cine dorește aceste informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Duarte și frumoasa față a lui Reynolds Loftis înflorind de grozăvia omorurilor îl făcură să se joace cu schimbătorul de viteze și când nu era nevoie, doar ca să nu fie năpădit de acele imagini. Când parcă mașina, casa era puternic luminată și veselă, ca și cum cei dinăuntru n-aveau nimic de ascuns. Nimic. Ajuns în fața ușii, găsi un bilet în dreptul clanței: „Ted, mă întorc în câteva minute. Simte-te ca acasă. C.” Și mai mult nimic, lăsat la vedere. Danny deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Balcani, o săptămână pentru agenții din Asia centrală. - Anularea! Cei doi se ridicară și ieșiră din sală. La nici un minut, curierii ieșiră În galop pe porțile cetății. - Și acum, boieri și căpitani, voi, care sunteți cei mai informați și mai luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin, malul sudic al Dunării - Trăiește? Întrebă Ali beg, după ce medicul garnizoanei din cetate termină de consultat muribundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume. Poate că omul acela are și un chip”. Pe corabie lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-le. Apoi, zveltă, urcă înapoia lui Nory treptele primului vestibul. La ușa a doua, apăru un fecior corect, care, solemn, le introduse în al doilea vestibul, unde o subretă cu șorț plisat ca hârtia le invită într-o cameră imensă, luminată sarbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă. 109 Scaunele, tablourile, consolele, totul era în proporții mari ca și odaia. Predomina nucul ars și pielea de Cordova cizelată. Mică, în fundul unui imens fotoliu rotund, Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]