2,874 matches
-
bara țarcului am observat acest comportament bizar repetându-se din nou ori de câte ori veneau alți vizitatori, până când bărbatul se află din nou lângă mine. Enervat de presupunerea lui că aș fi câtuși de puțin interesat de desenul lui amărât, mi-am lungit gâtul peste umărul lui, fluturându-mi aparatul de fotografiat aproape de chipul său. — Poate că ar trebui să te apuci de fotografiat, i-am zis vesel. A mormăit ceva și s-a tras deoparte. Uite unul pentru Doctorul Kindermann, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am luat-o de mână și am pornit prin nisip către malul mării. — Vrei să mergem să cinăm undeva? — Cum vrei... Nu, cum vrei tu. — Să rămânem acasă. Ne-am așezat. Soarele începea să fie mai blând. Elsa și-a lungit picioarele, și-a întins degetele până la apă și a început să-și privească unghiile care apăreau și dispăreau din nisipul ud. Eram obișnuiți să stăm așa unul lângă celălat, în liniște, nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe o parte. Mama ta își pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar nu pot. Îmi caută gura, o găsește, dar eu nu deschid buzele. Se retrage la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor de fier, motociclete cu ataș care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iarăși, și totul se hotăra pe străzile cu case împuțite dintre cartierul grec și cartierul polonez. Asemenea întorsături au existat cu zecile în viața mea, într-un sens sau într-altul, dar socoteala pierderilor mele nu făcuse decât să se lungească. Acum, când mirosul de cadavru începea să se simtă, cu tot parfumul lui de apă de colonie proastă, îmi dădeam seama că meciul cu el nu era încheiat încă, că Jojo mort putea să mă distrugă încă o dată, cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora“, vei auzi multe despre mine, povești neadevărate, bârfe, calomnii. Vreau ca tu să știi... — Numele, numele mamei, repede! — Acum. A venit momentul să afli... Nu, momentul acela nu a venit. După ce s-a lungit în preambuluri zadarnice, vorbăria tatălui meu s-a pierdut într-un horcăit și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au aerul că ar putea fi prietenii Franziskăi, poate chiar pe punctul de a o întâlni intenționat, reținând-o cu o conversație plăcută, în clipa în care eu ar trebui să fiu cel ce o întâlnește, din întâmplare. M-am lungit în detalii de ordin personal, dar asta nu înseamnă că, operând aceste eliminări, mobilul meu este în primul rând interesul meu individual imediat, când de fapt încerc să acționez în interesul întregului ansamblu (prin urmare, și al meu, dar indirect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și rucsacul. În numai un minut își strânsese deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul că Emmy nu zicea nimic și era complet absorbită de planificările ei. — Știu că probabil ai mult de lucru, scumpo, așa că n-o mai lungesc cu despărțirea. Luă ochelarii de soare de pe noptieră și-i puse pe cap. Mmm, reuși să mormăie Emmy. Chiar avea de gând să se ridice și să plece? Vino încoace să te îmbrățișez. O strânse de braț ca să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai scăpat.” Mă tem că așa nu vom face decât să amânăm inevitabilul. Cred că ar trebui să o terminăm acum. În mod clar ăsta era adevărul. Știa că n-avea niciun rost — dar absolut niciun rost — s-o mai lungească, chiar că era mai puțin terifiant să amâne un lucru neplăcut. Știa fără nicio umbră de îndoială că lucrurile s-au terminat definitiv, dar auzindu-și propriile cuvinte era de-a dreptul șocant. Russell se ridică și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tale, tovarășa de muncă și de idealuri, mamă eroină, că nu faci ca ea, atunci când spune ea, În momentul ăla. Nu mai târziu, că dacă te duci o secundă mai târziu se consideră afront. Mă uit... Gore și Gicu Își lungesc gâturile către Sandu. Gicu ridică și paharul și-l dă repede pe gât, ca să nu piardă continuarea. Gore clatină deja din cap, parcă așteptând să spună Sandu că a căzut de la balcon și că a avut noroc pentru că a picat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de mine. Dar nu despre asta este vorba. Am mai vărsat o lacrimă și când n-a mai vrut stolo să fie prim-ministru, da’ l-am Înțeles, Îi place numai preludiul, la orgasm - ia uite la Gicu, i se lungesc urechile când aude acest frumos cuvânt! - nu mai ajunge... Da’ când l-am văzut pe geonică cum pleacă el din ceseat m-am prăbușit În hohote și bocete... Mai aveam puțin și mă tăvăleam, mi-a dat a mea un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la mamaia. Da’ cum stăteam eu ca robinson și mă gândeam că nu mai ajung să plătesc Întreținerea - azi e joi, trebuie să dați bani la Întreținere, nefericiților, iar voi Îi beți! - ce să vezi? Fețele partenerilor lui Sandu se lungesc pe măsură ce acesta povestește. Amândoi se trag mai aproape de masă și Îl privesc direct În ochi. Câțiva consumatori trag la rîndul lor cu urechea. Ce fețe aveți... De milogi. Apar niște femei. Da’ femei, Gicule, da’ femei, Gore, nu așa, de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Dar Înghite cu noduri... Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era. Îl duce la ureche, ascultă fără să spună nimic, apoi strigă ”Am Înțeles, să trăiți”! Și continuă: A zis nevastă-mea să ne grăbim, că am cam lungit-o, iar la Întoarcere să iau neapărat făină de la butic. De-aia ungurească, cică a lor e mai bună decât a noastră. Hai noroc! Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist. Dacă sunteți cuminți vă invit la o felie de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu bere și cu vin. Și, dacă are senzația că fugim de cârciumă, se Înșeală amarnic! Bun, și? Care-i șpilul, că situația nașparșlie din toate punctele de vedere o știm cu toții. Vorba lui Caragiale, ai un cusur, Gicule. Te lungești. Ce dracului te lungești așa? Gore râde și Își Întinde picioarele pe sub masă. Cum e rost de discuții În contradictoriu, cum se simte și el foarte bine. Îl Împunge pe Sandu cu privirea. Ei, Sandule, ăștia mai bătrâni se urnesc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vin. Și, dacă are senzația că fugim de cârciumă, se Înșeală amarnic! Bun, și? Care-i șpilul, că situația nașparșlie din toate punctele de vedere o știm cu toții. Vorba lui Caragiale, ai un cusur, Gicule. Te lungești. Ce dracului te lungești așa? Gore râde și Își Întinde picioarele pe sub masă. Cum e rost de discuții În contradictoriu, cum se simte și el foarte bine. Îl Împunge pe Sandu cu privirea. Ei, Sandule, ăștia mai bătrâni se urnesc greu. Așa și cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
poezii cu Eminescu și s-au iubit. Gicu aplaudă la mișto. Orice fraier știe de Veronica Micle, Gore, Sandu te-a verficat superficial. Eu am să te Întreb dacă ai auzit de po, edgar alan po. Fața lui Gore se lungește văzând cu ochii. De unde ai auzit tu de po, Gicule? Sandule, butonam televizorul și am dat Întâmplător peste o emisiune culturală, că de greve, discuții, promisiuni și răbdări sindicale prăjite m-am săturat. Și am auzit de po ăsta, m-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de la fătuca mea, mânca-o-ar tata! - se numește manipulare mas midia, cică așa se pronunță, ca la midia năvodari. Cine spune media după mas este prost de tot, habar nu are pe ce lume trăiește. Fața lui Gicu se lungește progresiv către halba de pe masă. Și e așa important dacă spunem media sau midia năvodari? Hai, mă, Sandule, ne-ai dus În altă parte, ziceai de sondaje. Eu nu sunt atent la ele, graficele mi-au dat Întotdeauna dureri de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
drept, numa` că anu` ăsta am pus murături pe din trei. E criză. Și nu e bine. Eu cu castraveții. Gore cu gogoșarii. Tu cu gogonelele. Varza la comun. Subsolu` blocului să trăiască. Da` am o propunere. Gore și Gicu lungesc fețele. Care, Sandule? Facem plantoane la murături, serviciu de gardă, altfel nu se mai poate. Numa` dușmani prin bloc, n-ați văzut cum se uitau? E lumea amărâtă, mă, nu mai știe de capul ei! Păi dacă fiecare e pentru
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o oală în alta și îl întâlneai uneori pe ziaristul Rambert, cu aerul lui liniștit și interesat. Seara, aceeași mulțime umplea străzile și cozile se lungeau în fața cinematografelor. De altfel, epidemia părea să dea înapoi și, timp de câteva zile, au fost numărați doar vreo zece morți. Apoi, deodată, din nou a urcat ca o săgeată. În ziua în care numărul morților a atins din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
foarte repede spre ieșire. Către orele două, orașul se golește încet încet, și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura se revarsă fără încetare. Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de obicei, tot nu se știa nimic. ÎȘI PRIVEA MAMA! SUB FRUMOASA EI PRIVIRE CASTANIE, ANI DE AFECȚIUNE ÎL COPLEȘEAU. ― Ți-e cumva frică, mamă ? \ La vârsta mea, nu prea mai ai de ce să-ți fie frică. Zilele sunt tare lungi și eu nu mai stau niciodată acasă. Mi-e totuna că te aștept, dacă știu că trebuie să vii. Iar când nu ești acasă, mă gândesc la ce faci. Ai vreo veste ? \ Da, totul e în ordine, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scurtă, tot mai scurtă pentru ea; un mascul, tînăr și bine plătit, totul se cumpăra și se vindea, lumea devenise - nu? - societate de consum; Antonia, din vreme În vreme, ar fi aflat un strop de plăcere, asta i-ar fi lungit zilele. Erau, pe de altă parte, atîția bătrîni cu erecții Întîrziate ori neputincioși, de ce n-ar fi fost revigorați - fără a fi luați În rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar păcătoasă, a unor femei mai tinere? Dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deplin, zbura acum, mai mereu, spre fii și fiice, tulburîndu-se, În loc să se așeze. Antonia, dacă ar fi știut, poate s-ar fi bucurat; nici un strănepot - și, dintr-odată, atîția! Nu i se stingea neamul odată cu Thomas! Asta i-ar fi lungit bunicuței zilele, sau, cine știe, ar fi omorît-o mai repede. Neputînd să-i vadă - nici măcar pe unul dintre ei -, ar fi suferit nespus; și așa era tot mai neliniștită. Thomas s-a gîndit de nenumărate ori dacă să-i spună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]