2,817 matches
-
nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-am făcut ca să ne omoare? - V-am spus ca să știți ce vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l văd deșirându-se și clătinându-se cât era de lung, ca bătut de vânt, și numaidecât Andrei i-a sărit În cârcă, ceea ce m-a făcut să mă reped ca un mistreț În coapsele lui. Era de-acum lungit pe jos; eu Îl țineam de picioare și Andrei de cap, iar Pepino Îi Încălecase pe spinare. - Stai aicea, Hansi, e pericol mare! - Omoarămmmâââ... omoarăm... omoară! În noaptea aia am mai auzit În câteva rânduri Împușcături și bubuituri ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia de stație. Țara arde, și vouă vă arde de golăneală... O să-l iau p-ăsta până la a doua, spuse ca pentru sine, iar de pe scara tramvaiului i se adresă lui Pepino: Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-am ascuns de ei, asta-i viața mea și uite-mă aproape scăpat. Tocmai Începuse să se lumineze când am ajuns la pod. Am fugit ca un cal, nici un cal n-ar fi ajuns atât de repede... Am stat lungit Într-un tufiș și am așteptat să treacă cinci camioane cu soldați și nouă taburi spre centrul orașului și de-acum știam că rămăsesem un popor format dintr-un singur ins. Sărmanele oasele mele, da, e ziuă și a Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întinse pe ciment, iar alături amenajaseră un punct sanitar Împrejmuit de lăzi cu pâine și apă minerală și cutii de carton cu alimente și medicamente. Câțiva soldați Înhămați cu pistoale mitralieră Își trăgeau și ei sufletul pe acolo, printre revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înlemnit și să-mi vină rău și mai mult nimic auzind-o. Tocmai ea mă Întreba asta, și pe urmă, că mă scuzați, domnu’ Golea, dar din ce trăiți? Și eu care aș fi zis c-am s-o mai lungesc o lună din suta aia de mii și uite că nicăieri În acest ținut de verdeață nu mai ai loc de jigodiile astea comuniste care n-au apucat să Învețe și nici nu vor să creadă că toți trăim din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În veci de duhoarea asta. Vuietul brizei răscolea nisipul stârnind vârtejuri de-a lungul plajei, dar marea era liniștită În larg. N-ai unde să scapi și Încotro să fugi. Va fi desigur o zi superbă de plajă. O aștept lungit pe nisip În pielea goală, cu hainele strânse sub cap drept pernă. Oh, Doamne, pe banii cui Îmi fac eu acuma de cap? Am băut două beri la primul butic cu program non-stop care mi-a ieșit În cale după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Înotam spre țărm și mi-era tot mai dor de el, să ne regăsim și s-o Înnădim de unde am lăsat-o În urmă cu șase ani. Când am ieșit din apă parcă-mi era din nou frig. M-am lungit pe nisip să mă zvânt și am stat până n-am mai putut să-i suport fierbințeala. M-am mutat În umbra cazematei, de unde m-am tot uitat În lungul țărmului spre nord și spre sud. După o vreme mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica. - Lasă, țuțule, s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi ceru cinci sute de lei ca să-și ia ceva de mâncare, și până să apuc să-i spun ceva, Laur Îi arătă o hârtie de o mie de lei și-i ordonă: cinci flotări! În secunda următoare puștiul era lungit Între scaunele noastre străduindu-se să execute. După cât de greu ridică pieptul de pe ciment a doua oară, nu părea În stare să-și ducă la bun sfârșit reprezentația, așa Încât văr-miu Îl bătu pe spate: Ți-ajunge, barosane. Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
probabil de pe terasa localului ca să ceară prin Împrejurimi, iar după un sfert de oră s-a Întors la masa noastră cu trei halbe de bere și un carton cu șase mici, bravo, barosane! În nădejdea lui Laur ne-am fi lungit până mâine dimineață, dar am insistat să mergem. Mâine ieșim devreme pe plajă și avem o grămadă de treabă, așa că după o jumătate de oră ne-am despărțit de puști sătui și plini ochi de bere și am luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o Zlate până atuncea. * De vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ceahlăului. Hămăit de câini.. gata să rupă.. să sfâșie.. se apropia din ce în ce. Într-o fugă bezmetică, și-au dat drumul pe cursul râpos al râului Schitu spre Bistricioara... securiștii pierzându-le urma. Luna era sus... Căpitanul stătea lungit la pământ, pe spate, cu mâinile sub cap, și-și făcea „apelul” grupului... Cinci !... Doar, cinci... atât, mai suntem... I-on, Sofronie, I-chim, Oan-ță, și...!”, silabisi.. și ca o mașinărie stricată repetă de mai multe ori numele lor... părând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că nu vor mai reveni. M-am ridicat din pat și m-am apropiat de fereastră. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet, după blocul din față... Plopii din fața ferestrei, lungiți spre cer, ca niște fumuri, ascuțite de argint, cu jocuri de luceferi galbeni prin frunzele aurite de toamnă.. la fiecare adiere, mai lăsau o salbă... Privind afară, în noapte spre cer, pe care acum îl vedeam, îl simțeam ca real
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți pe jos, în pozițiile cele mai bizare și perverse, scoteau sunete stranii de plăcere, de parcă erau animale în călduri. Chipurile lor grotești păreau niște măști ale stricăciunii. În fața acelui spectacol deșănțat, am fost cuprins de icnete de vomă. Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai am curajul să-i întâlnesc pe acești oameni pe drum, să-i salut. Am redevenit pentru ei „romanul”, ocupantul. Interdicție Un șir de furnici a înnegrit poteca din curtea mea, lungindu-se până la ușa casei. Am vrut să le strivesc cu talpa, însă Aia m-a oprit cu un gest hotărât. „Nu trebuie să ucizi nici o ființă vie!” Repetitio „E o impietate să ucizi animalele ca să te hrănești cu ele. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
puteam de oboseală și de cald. Ea însă reușea să se țină dreaptă, ca și cum asta ar fi fost o activitate a ei normală, de zi cu zi. Cum nu mă mai simțeam în stare să lucrez, m-am depărtat, frânt, lungindu-mă la umbra unui stejar crescut în mijlocul câmpului. Pe când mă fura somnul, am avut o viziune înspăimântătoare: un hău imens se deschidea la picioarele mele și eu vedeam cum lunec încet înăuntru, fără nici o posibilitate de-a mă opri. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
etape ce pot fi măsurate. Cel puțin așa demonstrează antropologul britanic Desmond Morris (1982/1995, 220), care observa că evoluția lungimii fustelor din 1921 și până în 1977 atestă predicția lui Alfred L. Kroeber: în perioadele de declin economic fusta se lungește, iar când economia prosperă, fustele se scurtează (figura 1.3). Figura 1.3. Moda feminină (apud Desmond Morris, 1982/1996, 220) Sunt de acord cu psihosociologul american Marilyn J. Horn (1968, 222), autoarea unei lucrări de referință în domeniu, The
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
l-a Înfipt În cer, Înălțându-l și atunci oamenii s au ridicat În picioare, iar tufele au devenit copaci. Cangurul s-a așezat și el pe labele din jur și a pornit să alerge repede-repede, până i s-au lungit picioarele. Dar bățul, găsit de Yondi, s-a Îndoit sub povara cerului și atunci Yondi l-a aruncat, dar acesta a zburat un timp prin văzduh, a descris un cerc și apoi i-a căzut la picioare 278. 277 M.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Într-un târziu, revenim la hotel. Pleoapele-mi căzură grele peste ochi ca o perdea neagră cu flori de lumină trandafirie... adormii. Când mă trezesc, soarele pășise de mult peste meridiană și umbrele copacilor, Împinse de lumina razelor lui, Înaintau, lungindu-se Încet spre răsărit; căldura zilei devenise covârșitoare și cu greu părăsirăm răcorosul umbrar de verdeață. FERMECĂTOARE ÎMPREJURIMI În apropierea orașului Cairns se află Podișul Atherton, regiune de ferme de lapte, cândva zonă de prospecțiuni la sfârșitul secolului al XIX
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dar peste toate, punctul comun Îl constituie marea bucurie de a urmări pe viu aceste animale În habitatul lor natural. 180 Grădina Zoo din Cooktown reprezintă un loc de instrucție și destindere pentru toate vârstele, cu crocodili ce par inofensivi lungiți pe malul nisipos, cu gurile larg deschise, la siesta amiezii, rinoceri și hipopotami masivi scufundați până la gât În apa răcoritoare, lei cu coamele roșcate moțăind elegant ca adevărați monarhi ai animalelor pădurii, maimuțe sprințare, cu acrobații uimitoare de pe o creangă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
puțin posibil dușmanilor, dintre care vulturii sunt cei mai de temut”376. La Sanctuarul Șerpilor am staționat mai mult timp, urmărind diferitele specii care de care mai veninoasă, frumos pigmentată, de mărimi diferite, care și din cuști stârnesc teama. Crocodilii lungiți la soare, aparent inerți, cu gurile lor căscate, rămân reptile hidoase și Înfricoșătoare pentru o apropiere mai mare, de lăcașul lor lacustru. Mulțimea păsărilor ne Înconjură pretutindeni În acest Eden tropical. Arbori jakaranta, cu superbele lor flori liliachii, Întregesc acest
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
economic, comercial, strategic, militar. Gobi trece din China În Mongolia dezolantele cohorte de nisip. În partea mongolă sunt dumbrăvi și pajiști cu ierburi, favorabile păstorilor nomazi cu iurte, turme de vite. De departe Începe să se contureze miraculosul Baical. Ne lungim gâtul pe fereastra mică a aeronavei, printre golurile lăsate de plapuma pufoasă a norilor, pentru a zări misteriosul lac ca pe un ametist imens și strălucitor. Apele albastre ale lacului Baikal exercită o fascinație magnetică, iar oamenii locului Îl consideră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și unde? Scoate de sub costum din sân o scrisoare și o citește cu chef.) « Am aflat că umbli prin cafenele și pe la baluri; dacă mai aflu astfel de chestii, nu-Ți mai trimet nici un gologan, viu să-Ți lungesc urechile; te iau Înapoi la prăvălie, și te pui la ipitropie, măgarule...» Mie adică Îmi scrie nenea Iancu.”. Cu toate că nenea Iancu Îl amenință, exprimându-și dezacordul față de futilele-i preocupări, Catindatul continuă să guste din fructul oprit: participă la balul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
român găsește fără greutate mijlocul cum să-și Înece necazul, să-și stimuleze simțimintele naționali, să-și Înavuțească spiritul și să-și dea zbor veselei fantazii, petrecând pacinic câte zece sau douăsprezece ore pe fiecare noapte. O! Doamne, sunt foarte lungi nopțile de iarnă.” (Zig-zag); portretul moral-psihologic, cu semnificație generică, al «cetățeanului român» e realizat din tușe Îngroșate vădit prin ironie și plasează prototipul În derizoriu. Solicitantul din Petițiune mărturisește că a avut o noapte albă („am umblat forfota”) și, obosit
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]