KorAP: Find »[drukola/base=mâncare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...904 >

22,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unul l-a înfulecat grăsuna. Lumea-i încă flămîndă; îmi ies vreo douăzeci și cinci de porții de brînză. Bine! spune Sultana apăsat, grăbindu-se să-i iasă în întîmpinare soțului, la capătul barului. Ce naiba, dom'le, chiar s-a terminat toată mîncarea?! se burzuluiește un pasager, urmat de cîțiva care întind gîtul peste tejgheaua barului. Văd că se mai scot încă... spune o femeie. Mai avem brînză, pîine și murături spune Sultana, urmîndu-și imediat soțul. Pavele, strigă peste umăr începe și ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare. De la bar, se aude zgomot de sticle, iar Sultana, răsuflînd apăsat, a mulțumire, iese pînă în ușă, să mai dea indicații dacă fata nu face treabă bună. Ce faci, nătărăule? îl împinge într-o parte pe Pavel, care curăță sticlele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ar fi să se poată crește copiii așa cum scrie în cărți, sau cum vedeai tu la televizor. Hai, Dănuț, papă! Așa, bravo! își îndeamnă tatăl băiatul din brațe, drept care, copilul, uitîndu-se lung în ochii lui, surîzîndu-i, scoate limba, împingînd afară mîncarea, prinsă de bărbat în șervețel, pe care îl ridică pînă sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică pînă sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că-n familia mea... În familia ta, spune bărbatul nu numai că n-au fost gemeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe cel din brațele studentei. Mircea Emil, trezit de atîta zgomot, își saltă pălăriuța de pe ochi și părăsește scaunele, îndreptîndu-se spre bar, căutîndu-l cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd cu capul în direcția copiilor. Nimic răspunde Ovidiu. Pe căutate? Pe. Atunci, îmi dai o perdea și mergem la digul iazului, poate scoatem un pește. Iazul e secat complet, pentru curățare și alte lucrări. Potoliți, copiii tac și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată în urma lui țăranul, care se întoarce cu un alt braț cu lemne, dar nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește în holul alimentarei și-i telefonează să-i spună că a vorbit cu Sălcii și o asigură că cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena", "igienă"; că orice microb adus în casă lovește întîi în cel mic... Pariez că la asta ți-e gîndul! Așa-i? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca fameia singură se întristează Săteanu, punîndu-și mîncarea în farfurie, că menajerei i-a dat drumul să se ducă dimineață la o soră a ei, într-un sat din apropiere. Scoate din dulap o sticlă cu coniac și bea un pahar, apoi se așază înapoi la masă. Ehhh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se întoarce. Hai să mîncăm, că mai am o mulțime de treburi; acuși vine mașina ; șoferul s-a dus să stea și el la masă. Dacă vine mămica, să-i spui să-mi facă o listă cu ce mai vrea. Mîncarea și băutura, pentru mîine seară, o aducem de la restaurant, am și vorbit. Păcat că n-au venit sudorii, dar sper să-i trimită mîine dimineață directorul, că doar este și el invitatul nostru. Ați fost invitați? întrebă directorul după ce lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uită lung... E ciudat tipul. Ieri a stat pînă noaptea tîrziu în șosea, ba chiar și azi, pînă a degerat. Țăranul vine de afară, aducînd un braț de lemne. Treziți din somnul abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre fratele său. A, tu ești Dan rîde fata. Copilul dă din cap afirmativ. Te-ai săturat? Gestul afirmativ se repetă cu mai multă convingere. Atunci, spune studenta du-te la nenea de acolo și-l pupă; el a adus mîncarea. Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Te-ai săturat? Gestul afirmativ se repetă cu mai multă convingere. Atunci, spune studenta du-te la nenea de acolo și-l pupă; el a adus mîncarea. Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că pregătisem pentru tăticu'. Ia loc, te rog! Iartă-mă că nu-ți voi oferi de băut, dar vreau să fii lucid. Pari contrariat; de ce? Nu înțeleg ce caut aici. Doina tace și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și suflet n-are deloc", cîtă dreptate are rapsodul popular!" -, ar putea să-l pună într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
familia Marcu, apartamentul o sută doi, hotel "Carpați", începînd cu mîine. Mulțumesc! Uite surîde Doina revenind, oprindu-se în picioare lîngă scaunul pe care a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînza de lacrimi. Ascultă, Doina, spune Mihai calm știi ce fac fetele de vîrsta ta? Stau la rînd la carne, apoi fug la alt magazin, poate mai prind acolo, că au stat degeaba la primul, să aibă ce da de mîncare copiilor. La ora asta dorm, că mîine la cinci se scoală să meargă la fabrică. La țară, ziua, pe viscolul ăsta, nu stă nimeni în casă, că vitele trebuie hrănite, adăpate facem noi lînă sintetică la Săvinești, dar carnea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente adaugă rîzînd, așezîndu-se în locul lui Mihai. Ia să văd cum mi-ar sta ca inginer... Căutați-vă alt scaun, surîde Mihai, încurajat de vorbele lui Săteanu eu sînt fizician. A, da. Și ca fizician crezi că ai dreptul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat; a venit cu traiste pline cu de toate, descărca mereu lemene și cărbuni în curtea din spatele vilei... Apoi... Apoi l-am urît..., urcase, ajunsese cineva... Noi.... Maria mi-a și zis că ne-am umilit, cerîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de treabă! Ce,-s servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în dormitor. Ce facem cu pasagerii, că vor mîncare, ce le dăm? Cin' te-a pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi, mai sînt cîteva găini. De jos, din sala restaurantului, se aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]