5,997 matches
-
așa cum te împaci cu o idee despre care știi de mult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu atâția ani în urmă, răsunase în spatele meu deasupra Senei, călătorise prin lume în tot acest răstimp, purtat de fluviu către apele Mânecii, peste întinderea nemărginită a oceanului și că mă așteptase aici, până în ziua când l-am întâlnit. Și am mai înțeles că mă va aștepta mereu pe mări și pe fluvii, pretutindeni unde se află apa amară cu care fusesem botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mă trezesc atenționat de bătrân: „De nu-i fi atent, îndată vei trece peste un hrisov al lui Gheorghe Duca voievod, din 4 august 1670 (7178).” Poate că și treceam peste el dacă bătrânul nu m-ar fi tras de mânecă, cum se spune. Ai dreptate, sfințite părinte, dar pentru că tot îl am în mână, am să-l citesc cu glas tare: „Io Duca voievod...am miluit svintei mănăstiri unde iaste hramul Cei trei Luminați: Vasilie cel Mare și Grigorie cuvântul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în seamă.” Așa am gândit și eu, părinte. În fața bătrânului nu poți trece ceva cu vederea din cuprinsul celor citite și mai ales când îți atrage atenția. Dacă ai făcut-o și încă cu bună știință, ai băgat-o pe mânecă, cum se spune. De aceea sunt foarte atent la ce citesc...Caut în continuare prin grămada de acte... De această dată am dat peste un manuscris din vremea lui Grigore Ghica voievod, din 14 august 1747 (7255). Îl parcurg cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi, cu capul în formă de buton de la mânecile unor haine, ori cămăși. Privi îndelung în direcția din care venise, apoi, și în cea de dincolo de intersecția în care se oprise. De acolo mai departe, strada se numea, altfel, decât, până la intersecție: AVÂNTULUI. Apoi, vechea plăcuță, cu denumirea străzii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca hainei, sau din gură, sau din rever, sau din buzunarul interior al hainei; era un tip dat dracului, acum scosese trei porumbei dintr-un buzunar unde mai Înainte nu era nimic. Bineînțeles că ștrengarii nu se astîmpăraseră și ba trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neliniștiți În rînduri, topindu-se de dragul ei și parcă vrînd să facă un pas Înainte. Dar Roșcova cred că prinsese pică pe ea fiindcă era atît de dulce, fapt sigur e că Îi tremura clopoțelul În mînă și-și aranja mînecile, semn că În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele și frumoasă foc. Terasa se umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci, făcea În gînd selecția pentru echipa de fotbal. Un burete Îi atîrna pe umăr și din pricina soarelui părea că are o gură uriașă, Începea un nou an școlar, cu multă bucurie și cu mult soare Încă. Julius a avut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
somn zbuciumat, dar acum stăteau În rînd doi cîte doi, Într-o latură a bisericii din Parcul Central Miraflores. Cu uniforme albe și cravate albastre; pe buzunarul de sus al hăinuțelor erau brodate, tot cu albastru, inițialele colegiului: LC.; pe mîneca dreaptă purtau o banderolă albastră, iar În mîna stingă țineau lumînarea, numai să n-o stingă vîntul, Doamne ferește. PÎnă și Arenas din clasa lor, cel mai murdar dintre frații Arenas, părea scos ca din cutie În dimineața aceea. Mai curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi de vară! În sfîrșit o să-și poată lepăda hainele astea insuportabile! Vedea Înaintea ochilor cămașa sport care-l aștepta În șifonier, ca să meargă la golf. Intră pe ultimele turnante Înainte de a ajunge la palat și ochii Îi căzură pe mîneca hainei de stofă neagră, se simțea stînjenit la gîndul că purta un costum nepotrivit cu sezonul, acceleră și mai tare. Susan Își lăsă capul pe spate și pierdu orice noțiune În afară de noțiunea fericirii. VÎntul jucăuș izgonise departe toate rămășițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-a bătut din nou pe Del Castillo și a adăugat la lista celor cotonogiți de el pe Zapatero, pe Espinosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mătasea albă a cămășii. Ea le vedea, era ostenită; Își ștergea atunci palmele de rochia neagră și apăsa din nou fierul. Începuse să obosească, soarele asfințea, și ea Își ațintea privirile la el din ce În ce mai des, dar nu vedea nimic; umezi mîneca unei cămăși, se lăsă orbită de soare, o văzu apărînd și dispărînd, venea, dar o acoperi vasul cu apă care, Într-o fărîmă din trecutul ei, acum o clipă, căzuse pe jos. Se Întreba ce-o fi cu picăturile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu multă Îndemînare la pian sau la orgă. Andy Latino nu mai cînta; pierdut printre profesori, Îi Îndemna cu strigăte cubaneze și, din cînd În cînd, se apropia de microfon ca să cînte un refren. Dansatorii proști au băgat-o pe mînecă. CÎteva fete au Început să se plictisească fiindcă timizii nici n-aveau idee cum se dansează pe muzica asta. În schimb, dezghețații dansau cum voiau, cînd separați, cînd lipiți de fata pe care-o aleseseră și se legănau ușor, Îmbrățișați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi trebuit să fie foarte perspicace ca să observe cât de atent era trasă pelerina în jurul gâtului, cât de bine era croită pentru a ascunde înclinarea corpului de la gât în jos și cât de strâns erau legate de încheieturi capetele mânecilor. I-ar lua trei luni pentru a-l înștiința pe lord Jerrin de pe Venus și patru luni pentru a ajunge la lord Draid de pe Marte, ambele planete fiind de cealaltă parte a soarelui, față de pământ. I-ar trebui aproape de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Și mama nu mai ieșea din cofetărie. Mă pierdusem de ea, aveam să rămân mereu acolo, în piața cu statuie uriașă. Am început să țip din răsputeri, ghe muit pe vine, când ușa s-a deschis și am zărit o mânecă roz și am știut că e mama. Un val de iubire, cum n-aveam să mai simt vreodată, m-a copleșit. Mama, cârlionții ei castanii, fața ei subțire, gâtul ei, brațele ei! M-am încleștat de șoldurile ei râzând printre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ne-o făceau în antebraț, cu un acușor ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineîn țeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înși ram în fața ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam înăuntru, ne uitam mai întâi cum le face la cei din față, ne băteam joc de fetele și mai ales de băieții fricoși și, când ne venea rândul, întindeam mâna și ne uitam în partea cea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
degetele pătate de cerneală ale mâinii stângi peste mâna mea. Am simțit că-mi bate deo dată inima foarte tare, dar nu pentru că palma ei era peste a mea, ci fiindcă ea mi se ridica pe braț, împingându-mi încetișor mâneca hainei și a cămă șii de uniformă! Încet-încet, dezvăluită de degetele ei, groaznica mea pată roșie se ivea deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
resorturi se pun, atunci, în mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în mânecă. Planurile se suprapun, se întretaie, se despart..., totu-i, aparent, fără noimă, însă, logic plauzibil... S-a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
folosești pana zi de zi, ori să te pierzi în chestii anodine, fără orizont, făcând mereu același lucru, topindu-te printre niște indivizi care-ți sunt net inferiori și cu care, la urma-urmei, nu ai nici în clin, nici în mânecă. Bănuiesc că unii dintre ei, dacă nu cei mai mulți, sunt de-a dreptul îndobitociți, cretinizați. Presupun că toți, sau aproape toți, te invidiază pentru talentul tău, pentru faptul că te-ai ridicat cu mult deasupra lor, că numele tău e devenit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
spiritelor, costumul este în egală măsură o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
o armură care îl protejează pe purtător contra săgeților trimise de spiritele malefice ambuscate pe drumurile din lumea de dincolo, pe care costumul o poartă simbolizată în broderiile de pe pieptar, de pe tichie și de pe mâneci. La unele grupuri de pe Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
Ienisei mânecile sunt divizate în trei părți de șiraguri colorate: sunt cele trei lumi pe care le parcurge uneori râul șamanic brodat în perle. Plăci metalice dantelate care o reprezintă pe marylija sau bariera de spirite protectoare sunt atașate la mâneci. Tichia de piele a șamanului ieniesian aun conține adeseori broderii care reprezintă Arborele lumii și râul șamanic. Uneori, pe fața și pe spatele tichiei este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
costumelor tungușilor (excepție făcând cele ale golzilor), acestea se compun în mod normal din aceleași elemente: - o mantie, cel mai adesea din piele, deschisă în față și oprindu-se de obicei la pulpă și ale cărei două pulpane din față, mânecile și mai ales spatele poartă diferite pandantive din piele, pânză grosolană și metal; - un pieptar din piele tăbăcită în untură de pește, legat în jurul gâtului cu două fâșii, acoperind tăietura mantoului și coborând mai jos de talie; - o tichie din
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
Întregul district era la curent cu ce i se întâmplase lui Mark: în ținutul Big Bend nu se putea auzi o sirenă de poliție fără ca toată lumea, din Grand Island până în North Platte, să-ți spună exact cine o băgase pe mânecă și cum. La câteva zile după ce i se schimbase tubul din trahee, cei mai buni prieteni ai lui Mark veniră în sfârșit în vizită. Karin îi auzi încă de când erau pe coridor. Fir-ar să fie, că tare-i frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cufundarii au apărut mai devreme anul ăsta, din nu se știe ce motive. Uită-te acolo! Aia nu-i o pasăre phoebe? Cine ești? Vino înapoi, nu văd cine ești! Vechiul pod se zgâlțâia, iar ea își strecură mâna pe sub mâneca hainei lui. El se opri și o măsură: un accident șocant. Ea se uită în jos și-și văzu mâna bălăngănindu-se ca a unei școlărițe. Valentine’s și Memorial Day la un loc. Îi atinse ușor cu dosul degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]