2,918 matches
-
În liniște atingând ușor cu palma frunzele Înțepătoare ale tufelor de zmeură. Îi spui acelui chip: „Îți va veni și ție rândul să stai tăvălit În iarba Înaltă din vârful dealului Îmbrățișat de păduri. Doar viteza luminii ne mai poate mântui. Gândul, băiete, gândul.” Prin intermediul practicii sociale, Îndeosebi a practicii productive și a practicii revoluționare, omul transformă natura, societatea, condițiile sale de existență și prin aceasta se transformă pe sine Însuși... TU, În Mexic. În strada Mexic nr. 1, colț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi așezi ultimul buchet de flori la ușă, pe furiș, să nu te vadă vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii de o adolescență pe care ai pierdut-o de atâta amar de vreme, elanul aruncării mingii de handbal În liceu e acum presat În ierbarul tinereții, acum elanul tău este estompat, e greoi, e dătător de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ani trei luni și douăzeci și nouă de zile. Douăzeci și nouă. Eternă parolă a anului bisect. Norii plutesc, semn al pădurii pe cer... TU, mereu fericit, mereu nefericit, privind În ochii veșniciei. Ceva, cineva, te asigură că vei fi mântuit... Faceți și voi așa. Întâi socotiți câți ani aveți. Apoi gândiți-vă la anul 2000. Gândiți-vă la familia voastră, la cei din jur, gândiți-vă cu drag, fiți fericiți. În ceea ce mă privește, ai mei au Început să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru marii spanioli, tot ce poate constitui o economie provizorie - morală sau politică - nu prezintă niciun interes, că ei nu au altă economie decât a individualului și, ca atare, a eternului, că, pentru mine, a face politică însemnează a te mântui, a-ți apăra persoana, a o afirma, a o face să intre pentru totdeauna în istorie. Și răspund: întâi, că provizoriul este eternul, că ceea ce e aici este centrul spațiului infinit, focarul infinitudinii, iar acum-ul e centrul timpului, focarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și-ar fi fost încă și mai tragic dacă ar fi cules râsete sau zâmbete. Râsul!, râsul!, abisala pătimire tragică a Domnului Nostru Don Quijote! Și cea a lui Cristos. A stârni râsul cu o agonie: „Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!“ (Lc., 23, 37). „Dumnezeu nu este capabil de ironie, iar dragostea e ceva prea sfânt, este de departe lucrul cel mai pur al naturii noastre ca să nu ne vină de la El. Așadar, fie să-l negăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă nimerise, coaja de banană pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al nostru, se numește azi Tulio Savastano și-și risipește harurile deloc comune În cumetria cea mai lipsită de substanță. Din această enervantă delăsare abia de izbutește, poate, să ne mântuie Scuipatu’ Brun, o energică vinietă laterală, o dovadă În plus a caratelor stilistice prin care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără lună, Înarmat cu o undiță lungă, pentru pescuitul găinilor. După solide studii primare la Km. 24, poetul a revenit la glie; a cunoscut benefica și virila muncă a câmpului, mult mai valoroasă decât toate aplauzele sterpe, până când l-a mântuit Înțelepciunea mașinilor de gătit Vulcan, care i-au premiat volumul D’ale Catamarcăi (amintiri din provincie). Valoarea bănească a laurilor i-a Îngăduit să cunoască provincia pe care o cântase cu atâta iubire. Acum, Încărcat cu romanțe și colinde, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Părintele Brown, care părea să fi uitat prin ce diferă un vagon restaurant dintr-un express de lux de un auditoriu de călugări mireni lipsiți de apărare, repeta nu știu ce paradox despre trebuința de a-ți pierde sufletul pentru a-l mântui: bizantinisme teologale prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de preot despre cei ce-și pierd sufletul pentru a și-l mântui. A hotărât să se lase omorât și să piardă briliantul, pentru a-l mântui. Îi vorbiseși de cazier: a priceput că, dacă-l omorau, aveai să fii primul suspect. În a patra noapte, a arătat două etuiuri, pentru ca hoții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de preot despre cei ce-și pierd sufletul pentru a și-l mântui. A hotărât să se lase omorât și să piardă briliantul, pentru a-l mântui. Îi vorbiseși de cazier: a priceput că, dacă-l omorau, aveai să fii primul suspect. În a patra noapte, a arătat două etuiuri, pentru ca hoții să creadă că erau două briliante, unul adevărat și unul fals. L-a pierdut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chestia ipso facto? S-a arătat un scundac durduliu și fonfăit, care mă urmărise la joc buluc dă silitor, și mi-a dat cu Împrumut vro cinci bătrâne dă parai. A doua zi, mă și aruncasem În mahalaua Castellammare, după ce mântuisem miarele ale cinci de mi le șutise uruguayenii. Fonfănitu nu-mi zărise nici baremi vârfu la nas. D-alde chestii-trestii cu gonzese, care nici că vi le mai spui. Da de vreți să vă veseliți momental, Întrebați-l pă Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
magului, tot așa cum fericirea merge În urma focurilor de artificii; l-am văzut, În sfârșit, pe magul care, după ce i-a dat o mână de ajutor lui Nemirovsky, a luat-o la goană spre coșmelia prăpădită din fundul curții, ca să-l mântuie pe Fang She, a cărui fericire nu atinsese, În noaptea aceea, desăvârșirea din pricina unei crize de febra fânului. Operațiunile de salvare sunt și mai demne de admirat, dacă enumerăm minuțios cele douăzeci și opt de circumstanțe care o pun În evidență, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plăcut și fierbinte. Așa că răul e clar, iar binele, așișderea. Pe cumpăna culmii reperele sînt însă, alunecoase. Deșteptul se vrea pur și nu e, pe cînd sălbatecul, murdărindu-se, curăță lumea sa. Subtilă prostituție: să-ți pui torționarul să te mîntuiască.“ Revăzîndu-l pe Doctor simt cum iarăși, mă dor ochii. Ochii mei noi, de ce mi-or fi crescut așa de mari încît să văd sîngele strecurîndu-se prin miezul lucrurilor? Eram orb pentru esențe dar era mai molcom așa, în confuzia luminii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să-l cuprindă că poate mîntui pe alții și încă ce adîncă disperare. Că oricît sar ruga, pentru sine însuși nu se mai poate face nimic. Nădejdea i-a rămas numai în rugăciune. Dar nu lasă să se vadă, totuși, nimic din toate astea. Cumva, mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încă atmosfera caldă a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi și durere. Neputîndu-și-o proiecta, n-o poate înălța la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de magmă, în jur, sunete de bronz: bang
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit care, cuprinzîndu-ne, ne va mîntui.” Trupul din pat tresare. Vorbește. „-Apă! Apă!”spune el. Și imediat o soră îmi umezește buzele cu un tifon. Se strigă. Stetoscoapele se precipită spre pieptul meu și în încăpere intră medici pînă acum necunoscuți. „-Inexplicabil!”-găsește unul din aceștia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aș fi spus contrariul. „-M-am liniștit”-răspunde el. „-Credeam că ai înnebunit dar ești numai imbecil. Căci, dacă fiecare am trece prin viață prin propriul nostru infern, aici secolul nostru s-ar înființa într-un iad programatic care ne-ar mîntui în serie. Cum nu poți vindeca lumea, înseamnă că încă mai poate exista fericire. Mă faci, așadar, și pe mine tîmpit că-s mulțumit că lumea e, în genere, oligofrenă și poate supraviețui. Mulțumesc! Îți spun, m-ai liniștit.” În
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai pasă?”-îi răspund. „-Am încetat a mai fi preocupat de istorie fie ea chiar și a mea, personală. Nu există, de fapt. Căci duce fiecare generație la eșec și-i lasă astfel speranța că, prin propriile suferințe, se va mîntui. Și o va ignora abia atunci cu desăvîrșire. Privesc în jur: străzi, arbori, oameni. Agitație. Unii vad frunzele din copaci, alții, caldarîmul. E doar amestecul de rai și iad. Cobor din pat, mă îmbrac și trec strada să-mi iau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi învățăm și noi, copiii, religie în școală și la ora de religie am învățat ce este Crăciunul. Tare mult îmi place să ascult istoria Nașterii Mântuitorului, care s-a născut între oameni pentru a-i mântui de rău. Îmi mai place să ascult colindele pe care apoi le cântăm în satul bunicii când mergem la colindat. Și la literatură învățăm despre ce înseamnă această sărbătoare. Am citit poezii despre Nașterea Domnului și despre Moș Crăciun. Am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Prunc din Duhul Sfânt, Fecioara curată. Că la Betleem, Maria săvârșind călătoria, în sărac locaș, lâng-acel oraș, a născut pe Mesia. Pre Fiul cel din vecie, ce l-a trimis Tatăl mie, să se nască și să crească, să se mântuiască." Am învățat mai multe colinde în celelalte ierni, dar toate spun același lucru. Toate vestesc aceeași mare taină. Iar când plecăm la colindat, ne sfătuim să cântăm aceeași variantă. Pentru că, să știți, aproape în fiecare regiune a țării se cântă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze scurte. În oricare alt sens, te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți, pe care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale soarelui de iarnă. 2 Părea să ne fi luat aproape toată dimineața să ajungem la secția de poliție cu autobuzul. Fiona nu va avea problema asta: închiriasem un minitaxi pentru ea înainte de a porni. O făcusem pentru a-mi mântui conștiința, fiindcă păruse brusc atât de vulnerabilă când am părăsit-o: se îmbrăcase cu cele mai elegante haine de serviciu, așa cum fac oamenii când îi cuprinde acel ciudat sentiment de decență care insistă ca dacă tot sunt condamnați măcar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea egoist ca să doresc să fac vreun bine cu ei. Dar spre deosebire de ei, cel puțin n-am făcut nimănui niciodată mult rău. Dar m-am gândit că m-aș putea mântui puțin făcând omenirii un mic serviciu înainte de a muri. Să scap lumea de o mână de ticăloși. Pic. Pic. — Dumneata m-ai convins în cele din urmă, domnule Owen. Cu cartea dumitale. Mi-a dat ideea și mi-ai sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]