3,738 matches
-
Dacă istoria este o chestiune de ritm, atunci satul este negația ei. Vai de țara împînzită numai de sate! Scutită de mari conflicte sociale și străină de problemele dureroase ale vieții moderne, ea nu cunoaște, în schimb, nimic din deliciile măreției, ale forței organizate, ale ofensivei năpraznice. Orașul este istorie de fiecare clipă; de aceea numărul orașelor, agravând problemele unei națiuni, o saltă totuși la un nivel inaccesibil țărilor agrare. Mobilitatea și trepidația pun viața încontinuu în fața a noi întrebări și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
marile orașe și cine se simte străin monumentalului industrial nu va pricepe nimic din mișcarea maselor moderne, din pornirea lor de a răsturna ordinea existentă, dar mai cu seamă din a-și crea o nouă conștiință. Ceea ce le împrumută o măreție, pe care stilul comunitar de viață n-a cunoscut-o, fiind prea închis în intimitatea lui proprie, este crearea unui nou tip de istorie, bazat pe un monumental cantitativ, numeric, fără simboluri adânci și interioare, dar de mari dimensiuni exterioare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acest lucru trebuie oare să se dea înapoi și să se cruțe? Un popor nu se poate decât compromite prin prudență. Riscul și aventura constituie nu numai excelența individului, ci și a unui neam. Rezervele de absurd sânt surse de măreție. Marile națiuni nu s-au afirmat prin cumințenie, prudență sau rezervă. Un grăunte de nebunie este mobilul secret care le mână spre înălțare și distrugere cu atâta pompă. Cum s-ar explica altcum atâtea și atâtea valori, create numai din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
El înbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră... Soarele stăpânea cerul și împlea sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
felul lui rău și nepăsător, desprinse barca de țărm și merse în josul râului până ce, ajungând pe pla ***, {EminescuOpVII 149} înaltă a mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție albastră și astfel, un grăunte plutitor pe aria nemărginită ginită a apelor, el adormi adânc. A doua zi - soarele era sus când își deschise ochii - el văzu că barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră... Soarele domnea pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și stupinile cu albine, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei, adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in, și atunci natura întreagă, murmurele izvoarelor albe, vuirea mărei, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă fără durere, fără vis, fără dorință. VIII In ziua -n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchezele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua în care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca lui se-nțepenise între niște stânci de piatră.,. Soarele stăpânea cerul și împlea sânul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchisul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei. Flacăra urieșească mai pâlpâia în aer, de făcea să joace în razele-i roșii, să dispară și reapară fantastic toată lumea suteranei... apoi se stinse, și un întuneric adânc, fără întindere, mut, domni peste sfârșitul unui om. Era ca și când toată măreția trecuse ca un vis iluminat de-un fulger pe dinaintea ochilor și nu rămăsese decât un întuneric asemenea celuia din somnul fără de vis, un întuneric fără spațiu și fără timp. *** Nu-l lasa! Sfrrr! După el, băieți!... Hahaha... Și copiii desculți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astea te iubesc... - Să-ți esplic eu această simțire?... Îmi pare ades că noi am mai trăit odată și că eu te-am iubit c-un amor nebun și copilăresc... Visez ades, și în fundul visărilor mele văd Egipetul cu toată măreția istoriei lui și îmi pare c-am fost rege și c-am avut o femeie frumoasă ce se numea Rodope și că acea femeie ești tu... - Și mie îmi pare c-ai fost odată un om tânăr și că acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și să-l perfecționeze. A fost meritul generalului de Gaulle, faptul că a scos acest mănunchi de idei din perimetrul Școlii de război și le-a dat o formă sistematică în arena politică. Le-a conferit și un stil, o măreție aparte. La ceas de primejdie s-a folosit de ele pentru a recrea un mit al Franței, insuflîndu-le francezilor spirit patriotic. Cu toate rezervele de rigoare, constat că ideile lui Le Bon ne mai furnizează o cheie, de astă dată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un soi de Kennedy francez iar în ochii altora întoarcerea oamenilor politici și ascensiunea tehnicienilor la frîiele Statului. Epoca patimilor și a metafizicienilor puterii trecuse definitiv. Venise, se pare, vremea rațiunii și a fizicienilor puterii. Fundalul este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază pe avîntul individual"328. În consecință, se schimbă și substanța discursului. În locul vastelor panorame istorice, al incantației magice a imaginilor, în locul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Hitler, Mussolini sau Stalin, la care, indiscutabil, Freud se gîndea fără a-i pomeni 478, prezența unui Moise este o dovadă în acest sens: În cele din urmă, spunea Einstein în 1935, toate valorile umane se întemeiază pe moralitate. Unica măreție a lui Moise al nostru a fost că a înțeles acest lucru din vremuri îndepărtate. Privește în schimb la oamenii din zilele noastre". Poate datorită acestui fapt, cartea pe care i-a consacrat-o Freud este singura dintre lucrările sale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conferit o atracție exemplară acelor idei. La fel și pentru Moise, cu toate că "tot ceea ce, la divinitatea mozaică, era demn de admirație, depășea cu mult puterea de înțelegere a maselor"506. Uciderea celui care credea în ele mărturisea pentru el și măreția lui. În mod general, acțiunea unei minorități, fie ea grup sau compusă dintr-un singur individ, țintește să creeze un conflict cu majoritatea 507 și să-l ducă pînă la capăt. Persecuțiile, suferințele îndurate de o astfel de minoritate politică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putea spune, cred, ceea ce a spus un istoric englez despre Napoleon: "El n-a distrus decît un singur lucru: revoluția iacobină (cea bolșevică, în cazul lui Stalin) visul de egalitate, libertate și fraternitate și pe cel al poporului ridicîndu-se în măreția sa pentru a rupe lanțurile oprimării"566. V Cultul tatălui se asociază cu nașterea unei religii profane. Este vorba aici de un fapt observat în mod curent. Scriitorul sovietic Ehrenburg constată în memoriile sale: "Începînd cu 1938, este mai potrivit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la capătul căruia așteaptă răzbunător Minotaurul, ci mai degrabă o partitură muzicală, traversată diafan și recitată polifonic. Nu întâmplător, o existență liturgică poate fi asemănată unei opere de artă1. În cuvintele psalmistului, „laudă și frumusețe este înaintea Lui, sfințenie și măreție în locașul cel sfânt al Lui” (Ps. 95,6). Cacofonia este structural demonică, fiind o abatere de la vocația doxologică a creației: „Doamne, Dumnezeule, Te-ai preamărit foarte, întru cinstire și frumusețe Te-ai îmbrăcat” (Ps. 103,1c). Refuzul darului ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
canonice, cu Bilete pentru prieteni ne aflăm în fața unui parcurs „tactic”293, compus dintr-o succesiune de mutări spontane și imprevizibile. Cu alte cuvinte, în fața unui discurs care se încumetă să condenseze și să transmită experiența anonimă și lipsită de măreție a cotidianului, recurgând sistematic - implicit sau explicit - la o logică a utilizării, reciclării și asimilării tactice a altor texte și a altor toposuri. Putem constata astfel cum aplecarea către înregistrarea cât mai exactă a detaliilor concrete coexistă în mod paradoxal
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudosonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman sau pseudoepopee a unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit nu numai de măreție, dar și de alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin grădina orașului, singur sau în compania „câinelui de aer
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prozo-poemele din La Lilieci semănau izbitor cu cele ale unui autor ca Edgar Lee Masters, de pildă, care, în a sa Antologie a orășelului Spoon River, valorifica o întreagă tradiție a cronicii locale a vieții americane. Prozaice și lipsite de măreție, voit banale și programatic antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oarecum asemănătoare despre actul de a scrie, evadează În spații uranice. Alexandrescu, spirit eminamente didactic, reduce totul la o ierarhie a adjectivelor. „A mări frumos” este a Împodobi o abstracțiune cu altă abstracțiune, mai mare: (adînc, colosal, măreț), ca și cum adîncime, măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația de adîncime, măreție... Stilul acesta ornat se poartă În epocă. Grigore Alexandrescu Îl dichisește mai mult decît alții și crede cu mai multă tărie că perfecțiunea formală a versului poate să dea grandoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uranice. Alexandrescu, spirit eminamente didactic, reduce totul la o ierarhie a adjectivelor. „A mări frumos” este a Împodobi o abstracțiune cu altă abstracțiune, mai mare: (adînc, colosal, măreț), ca și cum adîncime, măreție, colosal ar sugera, prin ele Însele, senzația de adîncime, măreție... Stilul acesta ornat se poartă În epocă. Grigore Alexandrescu Îl dichisește mai mult decît alții și crede cu mai multă tărie că perfecțiunea formală a versului poate să dea grandoare ideii. Are credința, după exemplul clasicilor, că la originea unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a nopții, atașamentul pentru o anumită formă de relief etc. Acestea provoacă sensibilitatea și o exprimă. Peisajul (În poemele de meditație istorică și, În o bună parte, În poeziile erotice) se constituie sub puterea magiei lunare. Pentru ca obiectele să capete măreție și Înălțare (să devină, altfel zis, obiecte lirice) trebuie să se lase peste ele privirile globului rubinos. Luna Îndepărtează umbra deasă și pune pe lucruri alt fel de umbră, mai profundă: „nopței dînd mișcare și viață (...) lumină adînci prăpăstii (...) noaptea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a acestui spațiu („aici domnește blînda poezie”, „arta cu natura acolo s-unește”), Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]