3,020 matches
-
domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă, că le vei afla adevărate; și scoate din inima măriei tale acel ghimp, că nu sunt precum mă socotești măria ta și precum mă bârfesc împotrivnicii mei și am nădejde pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pre Dumnezeu că se va descoperi dreptatea mea fără zăbavă; «că eu întru nerăutatea mea am umblat, iar tu Doamne mă miluiește». Știu că vrăjmașii mei «cuvânt fără de lege asupra mea au pus» înaintea făcătorului meu de bine, carele ești măria ta; și la aceasta ce alt pot zice întâi fără numai...” Secretarul domnesc își îndreptă spinarea dureroasă, blestemă în gând frigul iernii cu care nu se putea obișnui și, privind spre vrăbiile care se adunaseră într-un copac adăpostit de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna din acestea, ci așa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măria ta și te-a făcut unealtă mijlocitoare de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și știind că această hotărâre iaste duhovnicească am pus osteneli peste osteneli întru toate și am trudit zi și noapte să înmulțesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniei sale, că roșul pe care-l arunca lumina candelei, pe pereți și pe pavele, vezi Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit din clopotnița cea mare de pe Dealul Mitropoliei, cea înălțată de vodă la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet de bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce făcuși, de ce nu-ți ținuși capul cu mâna, uite-l colea jos...” se zvârcolea doamna Stanca arătând cu degetul o floare din scoarța de pe dușumea. „Ce făcuși, taică, de ce-i trăseși pe Constandin și Ștefan și pe Radu după măria ta? Taică, pe Mateiaș lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică..., și Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu plângeți că n-au murit, ci doarme.» Așa au zis Fiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pe fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu către înțelepția voastă blagosloviților ascultători și către dumneata măria ta și către celelalte iubite rubedenii, care cu tânguiri și cu lacrimi vă întristați împreună, pentru această de bun neam cocoană, care s au odihnit în Domnul. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne sfătuim, ca să spuneți ce credeți că ar fi de făcut, spuse vodă prietenește. — Eh, acum când vine Paștele i-or fi trebuit grecului bani, cui nu-i trebuie la sărbători, și de aia a scris că arde de grija măriei tale. De altfel, dacă ar fi fost adevărat, până să ajungă scrisoarea, ar fi ajuns și bumbașirul 39, vreau să spun executorul poruncii sultanului, ar fi aflat și doamna Bălașa și ar fi trimis domnia sa vestea, răgușit replică stolnicul Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care nu era alt mobilier în afară de patul mare cu polog din pânză subțire de borangic, a văzut-o pe doamna Marica și ea cernită stând în fața icoanei și la lumina puțină a candelei citind ceva într-o carte. — Sărut mâna, măria ta! — Ștefane, vino încoace să mă întind pe pat, că așa știu jupânițele. Am aflat de scrisoarea grecului, nu crez să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse privirea și lăsă capul în jos, dădu să facă un pas înapoi, dar șoapta prințului o opri. Cum zisești că te cheamă? — Călina, măria ta, se bâlbâi fata, adresându-i-se prințului cum nu i se cuvenea. Instantaneu obrazul cu pielița subțire se făcu roșu și la fel gâtul și urechile. Fata aproape în fugă ocoli masa și se duse la locul ei la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te, lasă-mă să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul i-o sărută și lăsă să cadă pe ea o lacrimă. — Îți mulțumesc, măria ta, că mi-ai arătat cum se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te, lasă-mă să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul i-o sărută și lăsă să cadă pe ea o lacrimă. — Îți mulțumesc, măria ta, că mi-ai arătat cum se ridică și cresc din ape casele domnești... Stau de cinci ani aci și până azi nu le-am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-ai arătat cum se ridică și cresc din ape casele domnești... Stau de cinci ani aci și până azi nu le-am văzut niciodată. — Nea Marine, lasă, nu se cade, eu nu sunt vodă... — Pentru mine ești. Să trăiești, măria ta, și-i mai sărută o dată tandru mâna spălată de lacrimi. Sări în caretă, dădu cu aceeași mână dreaptă semnalul plecării, surugiii chiuiră și armăsarii trăpași porniră, mai-mai să se desprindă de drumul bine pietruit al Târgoviștei, ca în basme
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară reciproc și porniră spre altarul a cărui catapeteasmă lucea de aurul bogat cu care meșterii o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privirea spre cerul senin, oftă și continuă. Încă nu a trecut de amiază, drumul este bun, am putea iuți pasul dobitoacelor, dar îmi place răgazul acesta care vine să se sălășluiască între noi, aducător de tihnă. Frumoasă viață ai dus, măria ta, câți ani aveai când ai ctitorit schitul Sfântului Ștefan de la Hurezi? — Știu eu, nici douăzeci cred. Îl găsești frumos? — La Hurezi totul este frumos, și biserica lui vodă, și bolnița doamnei Marica, și schitul domniei tale, și casele mânăstirești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
temeinic am intrat în sinea lui. Acum când vin aci și văd minunea asta de mânăstire ridicată întru pomenirea neamului său, pot spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu Bălașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minunea asta de mânăstire ridicată întru pomenirea neamului său, pot spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu Bălașa să-ți aducă aminte de ea. Vodă crezi că este altfel? Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu Bălașa să-ți aducă aminte de ea. Vodă crezi că este altfel? Doar că aducerile aminte întorc omul înapoi în tinerețe, chiar în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în rugăciune, să avem bucuria de a-l însoți. Și noi, ce facem? Adormim în nepăsarea noastră, în durerile noastre vorbitoare de neputințele noastre, în oboseala noastră care ne desparte de Hristos. A te bucura înseamnă a fi treaz, așa că măria ta să faci ca și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l însoți. Și noi, ce facem? Adormim în nepăsarea noastră, în durerile noastre vorbitoare de neputințele noastre, în oboseala noastră care ne desparte de Hristos. A te bucura înseamnă a fi treaz, așa că măria ta să faci ca și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate ctitoriile la rând. Dar clopotnița Mitropoliei, când? Și asta am înălțat-o tot eu. La Sfântul Ion grecesc, mare minune: așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa cum este noapte, ieromonahul stă la ușa bisericii și se căznește să-i descuie ușa. „Nu pot să deschid, măria ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te, măria ta, la mânăstire la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, du te la Sfântul Gheorghe.” „Nu, nu, mă duc la Hurezi.” „Ce să caute Hurezii în târg la București, măria ta?” Și așa mereu, la nesfârșit, de la ctitorie la ctitorie, ajungea, dar ușa nu se lăsa descuiată. „Du-te, măria ta, la mânăstire la Sfântul Gheorghe cel Nou” și iar călare prin târgul adormit: „...la Sfântul Gheorghe cel Nou...” Îl zări pe Ștefan în picioare privindu-l cu milă. — Pe boieri i-au silit să plece și să meargă în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în timp ce preotul vorbea, ei mâncau mestecând îndelung miezul alb și moale cu miros de anason. Au vorbit de toate. — Grâul e bun, verde ca o mătase. De Paște n-or să se vadă corbii din lan... Semn bun, de belșug, măria ta. Eh, dacă n-ar fi spaima asta că dau turcii, multe s-ar face. — Cuvioase, cum de nu-i liturghie la Mitropolie, că n-am auzit clopotele... — Poruncă, măria ta, poruncă de la vel logofătul Ștefan să nu bată clopotele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se vadă corbii din lan... Semn bun, de belșug, măria ta. Eh, dacă n-ar fi spaima asta că dau turcii, multe s-ar face. — Cuvioase, cum de nu-i liturghie la Mitropolie, că n-am auzit clopotele... — Poruncă, măria ta, poruncă de la vel logofătul Ștefan să nu bată clopotele că nu ar fi pe placul imbrohorului. Apoi socot că turcul Mustafa în veci n-o să aibă parte de atâta cinstire. Umblă Șeităneștii și cei mari și cei mici cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]