6,722 matches
-
stârnit curiozitatea. Îmi aduc aminte ca îmi făceam timp să merg la serate literare la Muzeul de Artă, la lansări de carte, țineam urechea ciulită pentru astfel de mici evenimente culturale. Apoi m-au bucurat discuțiile filozofice/filologice, aveam o mătușă care era redactor la Editura Academiei și prin dânsa auzeam despre ce se mai scrie, ce se mai citește, iar eu îmi așteptam cuminte rândul la lectura ultimelor cărți apărute. După emigrarea în Canada am fost încurajată de un prieten
INTERVIU CU SCRIITOAREA MILENA MUNTEANU (CANADA) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375294_a_376623]
-
doar merinde, chiar și poame; Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare, N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”. Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală! Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene! Ar mai pune-o de o baie, însă apa
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
inteligență acumulată, precum și în limitele liberului arbitru . Pentru că nu suntem ființe care să vină de nicăieri și să meargă nicăieri. Și totuși ! „Ce ți-e scris în frunte ți-e pus !„ Și iar o luăm de la capăt cu întrebările. * - Bună ziua , mătușă, da’ bine că te găsii aci, că știu că ai niște câini fioroși, anul trecut mi-ai dat „floare„ , anul ăsta mai ai, că ne trebuie ulei... - Am, dară că am, da’ care-i prețu’ , că dacă e tot ca
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
da’ care-i prețu’ , că dacă e tot ca anu’ trecut... Omul nu răspunse, de parcă a uitat pentru ce a venit. Rămase cu ochii pironiți asupra Elisei care ieșise la poartă după a ei mamă. - Da’ ce fată frumoasă ai , mătușă, zise străinul, o duc eu la oraș... am doi nepoți frumoși ca brazii... zău, își alege ea pe care-l vrea... - Du-te , măi omule, în treaba dumitale, că eu numai o fată am, cum s-o dau de-acasă
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
mi-a povestit, când am mai crescut și eu. Viața ei însă trebuia să aibă alt curs, nimeni nu poate fugi de destin. Și toate se întâmplă pentru a se ajunge în punctul acela, hotărât de Sus, după cum spun bătrânii. Mătușa Nicolița era sora mamei și, neavând copii, dorea s-o ia pe lângă ea când și când, s-o mai ajute la treburi, și ea s-o învețe țesutul la gherghef, diferit de cel la războiul tradițional și, eventual, să facă
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
o școală de menaj, cum era pe vremea aceea ; gândea că i-ar fi prins bine. O luară băieții, frații ei, când plecară din nou la oraș, unde unul era încă în școală și celălalt lucra. O duseră acasă la mătușă și acolo rămase toată iarna. Se vedeau adeseori, ei locuind în chirie pe aceeași stradă. N-a mai făcut nicio școală, ea era pricepută destul în gospodărie, învățată de acasă, în schimb o ajută pe bătrână stând în preajma ei și
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
în schimb o ajută pe bătrână stând în preajma ei și învățând toate rosturile de la oraș, diferite oarecum de cele de la țară. În plus, începu să lucreze la gherghef. Aici cunoscu două surori care veneau și ele să învețe ghergheful de la mătușa Nicolița. Lucrau toate trei și legară repede o prietenie frumoasă, fiind cam de aceeasi vârstă. Fetele, Elisa, Margareta și Aristița, nu numai că învățau țesutul , dar petreceau timpul liber împreună, mergeau prin oraș , la cumpărături sau la plimbare. Până la urmă
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
iar pe lângă sobă și bagă-n gură-un colț de pâine, Și-n timp ce mestecă încet aude-afara glas de câine. Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă poștașul, Care-o salută cuviincios scoțând din geanta lui răvașul. „Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!” Mămuța pleacă ochii-n jos...săraca, ea nu știe carte... Desface-ncet mica scrisoare temându-se parcă s-o rupă, Apoi o strânge cald la piept, cu buzele ea o sărută
DOR DE MĂMUȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375478_a_376807]
-
care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele proaspete de zarzavat, pe care, ea îl păzea ca pe ochii din cap. Dar, nicio mișcare. Nici zumzăitul muștelor nu se mai auzea. Dezamăgită
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
de la domnul Rece, gazda lui din ultimul an de liceu, la care trăsese și acum, cu ocazia revenirii după zece ani la O.M., că Adina ar fi moștenit de la înaintașii pe linie maternă cumplita boală de care suferea și mătușa ei, Nora. Asta însemna că Adina era schizofrenică. Norbert le deschisese poarta castelului, într-adevăr, în interior lucrurile stăteau ceva mai bine decât în afara lui, era evident că se restaurase câte ceva, dar colegul lor nu era mulțumit, rumänische Wirtschaft, se
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
cu tata, a rămas casnică. Era o gospodină desăvârșită și a ajutat la veniturile familiei prin diferite lucrări de croitorie. Eu m-am născut în 1929. Am avut părinți foarte buni și iubitori. Nu pot să nu amintesc o dragă mătușă, Helen, care m-a iubit și răsfățat toată viața ei. Părinții au fost, să zicem așa, nu săraci, dar aproape!... Au făcut tot ce au putut ca eu să fiu la nivelul prietenilor mei. Mi-au cumpărat chiar și o
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
un strop de fericire pe undeva, iar fără speranța fericirii, rămâi dureros de singur, de parcă te-ai afla într-o canoe în mijlocul oceanului privind fără nădejde întinderea de apă, fără sfârșit. Aveam chef să-mi ling rănile, așa cum îi spusesem mătușii cu o zi în urmă, considerându-mă cea mai nefericită ființă de pe pământ. Devenisem conștientă de fragilitatea mea pusă la grea încercare în ultimele zile și-mi făcea plăcere să mă oblojesc. Cu siguranță, existau oameni mult mai necăjiți în jurul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
eu agitată, căci acesta era unul dintre subiectele cele mai supărătoare. - Nu am chef de asta, ce vrei acum? Să mă cerți ca pe un puști de zece ani? se apărase Ovidiu, încercând să cocheteze cu postura de victimă. - Și mătușa cu pensionul? Tot greșeală a fost? am continuat pe același ton aspru de mai înainte, fără să mă împiedic de superficialitatea de care da dovadă în intenția de a-mi răspunde grabnic la întrebări. - Da, o altă greșeală ! Doar nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
la Urluiu, mult mai rar, aș fi înclinată să afirm, în mod excepțional. Vivi se căsătorise de curând cu un coleg și locuiau în casa de pe strada Zânelor, pe care o moștenisem cu doisprezece ani în urmă, când se prăpădise mătușa. Viviana și Vlad erau amândoi citatini convinși, așa cum îmi plăcea să-i numesc, tachinându-i, ori de câte ori se ivea prilejul, datorită faptului că, foarte rar evadau din centrul orașului, fiind pe deplin satisfăcuți de munca din laborator, „pasiunea comună” , care îi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
așa în halul ăsta! Ți-ai băut mințile, tati!” “Iertați-mă, copii, am reușit eu să îngaim, am băut cu inginerul meu de la trust, pregătiți-vă că mâine vă duc la țară, eu plec într-un concediu...Vă duc la mătușa voastră la Remetea...” “Nu-i duci la nicio țară!”- sare Iulia din cealaltă camenră, gata să-l apuce pe pișto de mână și să-l tragă în camera ei. “Tu să nu te amesteci, târfă ce ești! -i-am tras eu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana sau mama Ioana cum o strigau
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilărise cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
reclame iar la ei dacă apare cuvântul World treaba este serioasă și nu te poți îndoi de ea. Domnul Smith avu un moment de iluminare! La prețul acesta putea să ofere întregii familii: trei copii, nevasta, plus soacra și o mătușă din parte nevestei, o excursie care l-ar fi scos din anonimat. Asta fiind momentan tot ce-și putea dori. Ba chiar, cu ajutorul Domnului, ieșea și din impasul în care se afla dacă la drum, cine știe, babele poate că
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
mici, a III a și a IV a, din cauză că tatăl meu nu era colectivist și era fost simpatizant al partidului “Frontul Plugarilor”, iar fratele tatălui meu și nașii de cununie ai părinților (nașa lor era sora lui mama mare, deci mătușa mamei) erau declarați chiaburi, cu peste 30 hectare de pământ arabil. Pe nași de fapt i-au și deportat pe la Râmnicu Sărat iar toată averea le-a fost confiscată, în curtea lor înființându-se o brigadă zootehnică a ceapeului. Era
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se rostogoli pe partea cealaltă invadând ecranul cu bogăția spatelui său ce se răsfăța, nestingherit de vreo textilă, sub razele fierbinți ale soarelui tropical. - Bagă, bă, limba-n gură și notează ce-ț’ spui
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
la schi în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă să dea întreg raportul. Mătușa rupea furioasă un copan și n-avea timp de conversație. - Ia zî, bă, mușcă dovleacu’ dă-n planu’ mio!? Cum ieși? Ieși bine, păi, cum să iasă altfel, că doar io-l gândii! Cumpărași toate ziarili? S-apucară țâganii dă
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
au aflat-o toți cei de vârsta Edwinei. Numele acelei femei era Ana dar oamenii și-au făcut un obicei din a-i spune Ana lu’ Marcu. Până și copiii o strigau Ana lu’ Marcu și nu tanti Ana sau mătușa Ana, etc. Marcu l-a chemat pe soțul ei. Casa Anei lu’ Marcu păstra vie amintirea locuințelor rustice de odinioară. Copiii aveau obiceiul să își găsească locul de joacă în casa femeii. Nici ea nu avea nimic împotriva jocului lor
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
șopru. Ana lu’ Marcu iubea mult animalele. Avea mai multe vaci, toate cu vițel. Pe o vițelușă o striga Fata mică. Această vițelușă a dat-o părinților Edwinei. Într-o vară când Pavel Stanca, copil fiind, a necăjit-o pe mătușa sa și-a găsit adăpost peste noapte în casa Anei lu’ Marcu. Copiii știau că ea le întindea întotdeauna o mână de ajutor. Nicoleta, Raluca și Edwina s-au jucat într-o zi cu mingea în apropierea cimitirului din Ohaba
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]