4,819 matches
-
unor cursuri de apă (Frumoasa și Sebeș, Repedea și Bistrița), de fapt unul dintre ele, evident cel străin, de cele mai multe ori, traduce numele romînesc (așa cum se întîmplă în multe alte cazuri, fără a se diviza însă topicul). Numele slav sau maghiar, încadrîndu se în stratul respectiv, ar putea părea mai vechi, 78 dacă n-am lua în calcul precedența în timp a romînilor și faptul că ei nu traduc, de regulă, toponimele străine, pe cînd numele romînesc, apreciat „după ureche“, poate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
oraș“) Belgrad (< sl. belŭ, „alb“ + grad, „oraș cetate“) poate fi o dovadă a existenței unui alt cnezat decît cele ale lui Gelu, Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu ajunseseră, în prima perioadă de cucerire, maghiarii, iar menținerea de către romîni a toponimelor slave Tîrnava (pe cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dovadă a existenței unui alt cnezat decît cele ale lui Gelu, Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu ajunseseră, în prima perioadă de cucerire, maghiarii, iar menținerea de către romîni a toponimelor slave Tîrnava (pe cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă“), Blèșubéș (< săs. bleschbesch, „pădurea romînilor“), Fuslaiher (< săs. Fuslehar, „găurile vulpii“); de schei (bulgari ulterior asimilați): Grobiște (< bg. grobiŝte, „cimitir“), Blagovița (< bg. blaga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intervenția administrației și cancelariilor emitente ale documentelor de proprietate și de „prelucrarea“ activă a numelor de locuri de către populația străină do mi nantă. Asta înseamnă că foarte multe dintre toponimele cu bază și structură romînească sunt anterioare straturilor slav și maghiar, altfel „golul“ ar fi fost umplut de o sumedenie de nume date de aceștia, care, pe deasupra, ar fi fost mai eficiente ca nume proprii, inclusiv pentru romîni, care nu le puteau suprapune semantic apelativelor originare. De altfel, multe dintre toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Petrovici. Așadar, vechimea toponimiei romînești este susținută de predominanța ei cantitativă covîrșitoare (care i-a împiedicat pe nou-veniți să-i „copleșească“ denominativ pe autohtonii „înrădăcinați“ toponimic înainte de venirea lor). Chiar păstrarea de către romîni a unor toponime slave (Tîrnava, Belgrad), spre deosebire de maghiari și de sași, care au preluat traducerea turcică (Küküllő, respectiv Kokel) sau le-au tradus ei înșiși (Fehérvár, Weissenburg) demonstrează că romînii au fost prezenți sau chiar au participat la crearea toponimelor slave, poate în perioada bilingvismului, pe cînd nou-veniții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau de romîni, după aceea, din apelativele preluate de la slavi și devenite funcționale în limba romînă. Încă un argument în acest sens îl reprezintă păstrarea de către romîni a numeroaselor toponime slave sau cu aspect slav (spre deosebire, de exemplu, de maghiari ori de sași, care au pre ferat toponime „traduse“: Küküllő, respectiv Kokel - pentru Tîrnava, Gyula, Fehérvár, respectiv Stuhl Weissenburg - pentru Belgrad (de menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînii să nu înțeleagă formanții și să adapteze ușor numele, ca să dobîndească transparență în romînește, prin etimologie populară. I-au zis, așadar, Apa Hîdă (tot așa cum magh. Aranykuta, „fîntîna de aur“, a devenit Aruncata, rom. Sebeșel a fost „adoptat“ de maghiari ca Sebeshely „locul din jurul Sebeșului“, germ. Spanische Mühle, „moara Șpanului, adică a perfectului“ a fost înțeleasă de maghiari ca Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
I-au zis, așadar, Apa Hîdă (tot așa cum magh. Aranykuta, „fîntîna de aur“, a devenit Aruncata, rom. Sebeșel a fost „adoptat“ de maghiari ca Sebeshely „locul din jurul Sebeșului“, germ. Spanische Mühle, „moara Șpanului, adică a perfectului“ a fost înțeleasă de maghiari ca Spanyol Malom și, după ei, romînii i-au zis Moara Spaniolă). Etimologia reală este însă cu totul alta. Revenind la baza apelativă adevărată a toponimului Apahida, precizăm că termenul apàt (< sl. opati < lat. abbas, -atis), care este atestat și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Pie montul Oltețului) și Șesul Amaradiei (altitudine 200 m, în Sub carpații Gorjului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele Hămă rade, Amărada, Amărăzea, Hămăradie, Hămărazia, Ameradia, Amăradia, Amarazi etc. O ipoteză etimologică trimite la apelativul maghiar hamar, „iute repede“, din care s-ar fi format, cu sufixul local -d, Homorod, romînizat cu finala -ia, întîlnită frecvent la toponime cu structură asemănătoare (Arpadia, Ciocadia, Mehadia, Mărăjdia, Răcăjdia, Orăștia, Nădăștia etc.). Existența unui pîrîu Homorodia, care se varsă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au fost, probabil, adaptate fonetic limbii maghiare și preluate ca atare de către romîni). O curiozitate o constituie faptul că maghiarii au folosit, pentru denumirea Munteniei, o formulă asemănătoare, Havas -elii, -elv, -el, „ținutul de dincolo de munții cu zăpadă“ (așadar, tot un supranume, sigur de data aceasta, pentru că Muntenia avea un nume cunoscut la venirea ungurilor), din care s-a format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologie populară (din nou etimologie populară, uzuală pentru o limbă care „traduce totul“, pînă și numele proprii, de locuri și de persoane), Havasalfőld. Numele (de fapt supranumele) nu a putut fi însă impus romînilor din Muntenia, care nu erau vasalii maghiarilor. Și care aveau deja un nume pentru teritoriul global al țării (ceea ce nu avusese viitoarea Transilvanie). Istoricii au demonstrat că ungurii au cucerit Ardealul în etape, adică pe zone: la început Valea Someșului, apoi, după aproape un secol, Valea Mureșului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în bihor (ca în bubalus > buvalo > bivol); încă o dovadă o reprezintă bulg. buher, „melc“, care, cum se spune în folclorul nostru, „scoate coarne bourești“. Toponimul Bihor, fonetizat de slavi, a fost „retrecut“ la romîni. De la aceștia l-au luat maghiarii sub forma Bihor (la fel cum sl. bivol a fost adaptat ca bival). Așadar, numele Bihor este urmarea unei „ștafete“ istorico-lingvistice romîno slavo-maghiară, continuată din nou de romîni, care au luat și forma ungurească Bihar (dovadă formele paralele menționate), de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezintă labializarea lui ă în vecinătatea labialei b, iar -i a fost dobîndit în varianta ungurească (vezi cățel - Kacil, Kocil), pe care romînii au reprimit-o sub forma Botiz, Botiza. Forma a din Botiza este o adaptare romînească a compusului maghiar Batizháza > *Botizaza > Botiza. Numele de persoane cu rezonanță creștină explicită etimologic sunt foarte răspîndite la romîni (în evidențele de acum cîțiva ani existau în Romînia 4726 de astfel de nume de familie). „Sinonime“ ale toponimelor din grupul Botez, Botiz, Botiza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în romînă Buzău (prin închiderea lui o la u și interpretarea lui -ov ca -ou, cum s-a mai întîmplat în multe alte cuvinte). Transmiterea tracicului Buseos prin intermediarul slav Bozov (< Băzov) este mai plauzibilă decît formarea toponimului de la antroponimul maghiar Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și traducerile germane Klusen burg, Klausenburg. Un latinesc *clusa, propus ca etimon, nu ar putea explica romî nescul Cluj (pentru că cl ar fi dat în romînă chi, ca în inclu do > închid, iar -sa ar fi dus la -să), nici maghiarul Kolozs (ci *Kuluzsa, *Kolozsa). Dacă romînii ar fi preluat numele de la maghiari (Kolozsvár), numele rezultat ar fi fost Colojoară sau Cojoară. Un intermediar german ar putea rezolva, după unii, problema. Astfel o formă clŭs (cf. elvețianul Klus, prusacul Kluse, austriacul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu ar putea explica romî nescul Cluj (pentru că cl ar fi dat în romînă chi, ca în inclu do > închid, iar -sa ar fi dus la -să), nici maghiarul Kolozs (ci *Kuluzsa, *Kolozsa). Dacă romînii ar fi preluat numele de la maghiari (Kolozsvár), numele rezultat ar fi fost Colojoară sau Cojoară. Un intermediar german ar putea rezolva, după unii, problema. Astfel o formă clŭs (cf. elvețianul Klus, prusacul Kluse, austriacul Klause) < lat. clusa, „închidere, strîmtoare“, ar fi dat în romînă *Clus (legea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al lui Miklos (cu o, așadar). La fel, germanii nu l-au tradus ca Klosburg, ci, prin etimologie populară după Kluse și Klause, drept Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel maghiar și pe cel german, care l-au preluat și l-au adaptat fiecare propriului model fonetic. De altfel, I. Pătruț, a identificat un hipocoristic romînesc existent și în prezent, Cluj (comparabil cu srb. Klușici, rus. Klușin, pol. Kluch etc.), format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
parte a Transilvaniei). Hidronimul Criș este atestat, începînd cu secolul al VI-lea, sub formele: Grisi, Grissia, Gresia; apoi, în Evul Mediu, cu variantele grafice: Kris, Kirüs, Kërës, Kerezs, Körözs, Körës, Körüs. Sașii l-au numit Kreisch, Krisch, Körösch, iar maghiarii, Körös. Soluțiile etimologice sunt numeroase: radicalul trac. Krs, kres, „multicolor“, corelat cu sanscr. Krșna, prus. Krisnas, ir. ciar(s), „negru“; gr. hrisia > hrisos „aur“ (ungurii l au tradus o perioadă cu Aranyos, lat. Auratus), toate greu de „condus“ fonetic spre
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Numele ar fi fost dat de maghiarofonii de pe lîngă Bacău, care, ca petroliști, ar fi putut aduce cu ei în Prahova nu numai meseria, ci și toponimul în cauză. Se opune acestei soluții sufixul -eana, nepotrivit semantic și pe care maghiarii nu aveau cum să-l folosească, iar altul în limba lor apropiat fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre aceste locuri sau în apropierea lor au fost descoperite ruine ale unor așezări fortificate, printre care vestigiile arheologice ale vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa, (care se află pe locul numit Dealu Grădiștii). Un rîu din vecinătate este numit de maghiari Város, toponim desprins, probabil, dintr-un fost compus Városvize, care în limba maghiară înseamnă „apa orașului“ sau „apa cu oraș“, „rîul cu cetate“, și care traduce, probabil, un nume romînesc anterior Rîul Grădiștei. Microtoponimele Greute, Grohotele din apropierea fostei așezări dacice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și vîrf în Culoarul Central Făgărășan), Depresiunea Hațegului (cunoscută încă din vechime ca Țara Hațegului), Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (parc natural în Munții Retezatului, în care trăiesc, protejați, tradiționalii și emblematicii pentru poporul romîn zimbri). Forma populară este Hațăg, numele maghiar - Hátseg, iar cel german - Hotzing. Toponimul este atestat, începînd din secolul al XIII-lea, sub formele Hatzok, Haczak, Hazthoch, Hatzak, Hachzak, Hathzak, Hátszeg, Hotzing, Hatzeg. Baza cea mai credibilă se pare a fi un nume de persoană, derivat cu sufixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-se de la accepția „vînătorească“ a termenului german Hatz, „vînătoare cu gonaci“, a fost propusă formarea termenului Hatzeg prin derivare regresivă de la Hatzeger Land, „țara vînătorilor cu gonaci“, la început pentru teritoriu, apoi pentru oraș. De la germani l-ar fi luat maghiarii și romînii. Propunătorul acestei soluții (Vasile Pîrvu) omite faptul că sașii numesc orașul Hotzing, nu Hatzeg. Între forma germană și cea maghiară s-ar fi interpus o variantă germană Hatzeck (cu g afonizat), pe care maghiarii au retransformat-o, prin etimologia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
l-ar fi luat maghiarii și romînii. Propunătorul acestei soluții (Vasile Pîrvu) omite faptul că sașii numesc orașul Hotzing, nu Hatzeg. Între forma germană și cea maghiară s-ar fi interpus o variantă germană Hatzeck (cu g afonizat), pe care maghiarii au retransformat-o, prin etimologia populară (germ. eck, „colț“ = magh. szeg, „colț“) în *Hatzeg. Fiecare dintre soluții are aspecte plauzibile și elemente discutabile. Cercetătorii o vor putea alege pe cea mai verosimilă prin noi argumente și dovezi. Hobița Este numele satului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]