2,559 matches
-
pe dos, colcăitoare de vicii, care strică acest echilibru. Pe scurt, atitudinea profundă a lui Cantemir nu este cea a unui raționalist, ci aceea a unui om care își vede sistemul de valori năruit prin acțiunea meschină a unor personaje malefice. De aceea, el le refuză accesul în lumea bestiarului moralizator, care este oglinda perfecțiunii divine. VII. BESTIARUL Motto: Vouă, celor din zodii, pecetii și herburi, fiarelor nepăscătoare de ierburi, nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour, nearse de soare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vei încrede că-ți va aduce înapoi recolta/ și că o va căra la aria ta?"5 E limpede, inorogul nu are cum să fie decât o fiară imposibil de îmblânzit. În Psalmul 21, 21-22, unicornul se numără printre forțele malefice, amenințătoare, împotriva cărora omul expus cere ajutorul divinității: "Scapă de sabie viața mea,/ din laba câinelui, singura mea avuție!/ Izbăvește-mă din gura leului/ și de coarnele inorogilor pe mine, sărmanul!"6. Asocierea unicornului cu leul va avea un mare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
totuși, episodul are o prea mare forță sugestivă pentru a fi ignorat. Dacă lucrurile nu s-au petrecut așa, este foarte posibil că s-ar fi petrecut astfel, dacă ar fi existat contextul potrivit. Totul este, deși mistificat cu intenții malefice, în logica personajului principal. Despre ce este vorba? Rezum sec, cum altfel? povestea, răpindu-i întreaga poezie (căci ticălosul Hameleon este capabil de o intensitate lirică inaccesibilă celorlalte personaje, cu excepția Inorogului). Ajuns în pragul maturității, Hameleonul începe să-și însoțească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întinsăsă, cu a căruia umedzală, topsăcos aerul carile prin tot trupul lățit și împrăștiiat îi era, spălând și toată putregiunea curățindu-i-o, iarăși la viață l-au întors"72. În partea a șaptea a cărții, în contextul inserției onirice, maleficul personaj își amintește iar de calitatea binecuvîntată a cornului Inorogului și caută salvarea încercând să-l mai înduplece o dată: "Ce mai târdziu de mare și minunată puterea cornului Inorogului asupra a toată otrava aminte își adusă (căci și de altă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
hibrizi din carte: Liliacul, Brebul, Vidra, Bâtlanul (ființe totuși legitime din punctul de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în proximitatea altor "mutanți" din categoria diabolică, malefică: Struțocamila, Camilopardalul ș.a.m.d. Exista, încă din Antichitate, o anumită logică și în crearea acestor ființe hibride: pentru a fi nu neapărat credibile ori plauzibile, ci convingătoare ca motive, ele trebuiau să respecte cât de cât o anumită ordine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
antinomia dintre lup și drac, comentează Mihai Coman, este necesar să scoatem în evidență structura complexă, dedublată a figurii mitologice a lupului. Într-o primă instanță și pe un prim nivel de constituire (mult mai legat de contingent), lupul este malefic. Acest atribut funcționează ca un reflex imediat al faptelor lupului din natură, ca o semnificație culturală strict ancorată în planul referențial. Pentru că animalul real aduce o mulțime de pagube, pentru că este prădalnic și nedorit, lupul invocat în credințe, descântece, practici
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi pună în seamă o astfel de meteahnă. Una care a și impus conotația malefică a răpitoarei de-a lungul secolelor. În Istoria ieroglifică însă, Vulturul impune doar prin forță și rapacitate. Acestea sunt atuurile și argumentele sale: de el se tem toți (Vulpea, bunăoară, își mărturisește direct teama, care i-ar și justifica atitudinea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos, fie modul în care stolurile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin large lăcașuri"7. Sigur, există în acest pasaj o nunață: liliecii, făpturi ale întunericului, sunt asociați "duhurilor", dar deocamdată ei sunt înregistrați ca făpturi ca toate celalte, care nu înspăimântă și nu sunt purtătoare ale unor mesaje thanatice sau malefice. Impresionează prin zgomotul pe care îl fac și prin mișcarea haotică, dar aparțin, încă, acestei lumi. Prin urmare, în Antichitate, liliacul prilejuiește mirare prin alcătuirea sa hibridă. Ezitarea Stagiritului s-a transferat, cum era de așteptat, și altora. Urmând principii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
conchide cercetătorul deformărilor. Dacă la început doar aripile liliacului sunt împrumutate de făpturile necuratului, ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate fi combătută nici în ziua de azi, când, deși decorativ, motivul (căci despre un simbol nu mai poate fi vorba) liliacului are tot o conotație negativă. La Cantemir însă Liliacul nu mai este reprezentantul tenebrelor, al diavolului, al forțelor malefice, care subminează lucrarea Domnului. Dimpotrivă, în Istoria ieroglifică el se situează de partea binelui. Principele rămâne impasibil față de o tradiție care părea să fi condamnat definitiv un animal nevinovat și îl reabilitează. Pentru el, Liliacul este un marginal, prin urmare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai sus, se poate discuta aplicat, pe larg, despre numeroase alte situații: despre Cocoș-Udrea vs Patriciu, în care primii nu sunt nici acum identificați la nivelul opiniei publice cu președintele, pe când Patriciu pare a fi, la nivelul aceleiași percepții, conducătorul malefic, din umbră, al actualului guvern; despre dosarul de Securitate pierdut al lui Băsescu; despre casa din Mihăileanu; despre biletul lui Tăriceanu care a fost receptat mult mai puternic drept semn clar de corupție decât diversele bilete ale lui Băsescu. Toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
la numeroase controverse, cristalizate finalmente în două curente, două tabere antagonice: pe de o parte avem imaginea pozitivă, elogiul, instituția de profit, iar pe de altă parte imaginea negativă, subminarea, industria deculturalizată. Iată caracteristici ale mass-mediei văzute ca benefică, respectiv malefică (Isidor Mărtincă "Biserica, mass-media și cultura", partea II, în Pro Memoria, nr. 4, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2005, p. 257). 36 Aurelian Bondrea, Sociologia opiniei publice și mass-media, ediția a III-a, Editura " Fundația României de Mâine", București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Tradiția spune că, dacă își pun sub pernă busuioc sfințit, sau un pieptene ,sau manâncă o turtă, sărată tinerele vor afla cu cine se vor căsători. Tot în această noapte strigoii bântuie liberi. Pentru a fi feriți de acțiunea lor malefică oamenii pun usturoi la ferestre și uși. (Bianca Caldaraș/ Bogdan Vătavu) Salonul International de Carte Românească, ediția a XVI-a, În cadrul colocviului profesional „Proiectul cultural de succes în biblioteca publică”, au fost prezentate imaginile înregistrate la cele 6 ediții ale
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
podarii lăsau de izbeliște prin ogrăzi. Cei care nu aveau chef de bătaie, luau la „verificat” casele; când găseau una neunsă cu usturoi, treceau direct la supt sângele sau la zdrobit oasele celor din casă! Însă, rar găseau aceste creaturi malefice vreo casă sau vreun grajd neunse cu usturoi; mai mult, oamenii obișnuiau să mănânce usturoi cu nemiluita, ungându-și, pentru protecție totală, și trupul. O posibilă explicație pentru rolul jucat acum de usturoi, o putem afla chiar din denumirea sa
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
dramatice sau satirice, ale acestora. Capitolul 6 Distopii politice sau miturile răsturnate ale dictatorului exemplar Ce este distopia? Distopia (dys-/dusrădăcină latină/greacă: "rău" sau "anormal" + -topos rădăcină greacă: "loc", înseamnă deci "loc rău, anormal") este un loc imaginar respingător, malefic, demn de dispreț, spre deosebire de utopie (ou topos: în greacă, loc inexistent) care descrie un loc imaginar de o perfecțiune ideală. Distopia este orice societate sau regim politic care sunt de nedorit din mai multe motive. Termenul este în general folosit
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
orice societate sau regim politic care sunt de nedorit din mai multe motive. Termenul este în general folosit pentru a desemna o societate fictivă (din trecut sau, cel mai adesea, din viitor) a cărei evoluție se îndreaptă într-o direcție malefică, de coșmar. Distopiile, cele orwelliene îndeosebi fiind operele de referință în acest sens, avertizează de fapt asupra consecințelor devastatoare ale utopiilor politice și ideologice ale totalitarismului, fascist și comunist, deopotrivă. Ne vom opri asupra uneia dintre temele care revin în
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
în Europa și în alte locuri, este rândul nostru să luăm atitudine, cu același curaj arătat de acești primi pionieri. Toți românii au suferit sub dăunările secolului XX: fascismul și comunismul. În mod trist, unii români s-au alăturat vocilor malefice în comiterea acestor tiranii totalitariste - incluzând participarea la ticăloșia unică a Holocaustului. Abia după căderea regimului comunist în Europa de Est, opinia publică a început să abordeze subiectul Holocaustului, la mai mult de 45 de ani după acest eveniment dramatic. În timp ce lumea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
rămași acasă - Wittstock, Fabini, episcopul Klein, pastorul Schlattner, o întîlnește pe Ana Blandiana, elogiază memorialul de la Sighet și deplînge absența definitivă și ireparabilă a unui proces al comunismului. Retrăiește experiențele la care l-a supus Securitatea fără a neglija efectul malefic de lungă durată asupra întregii societăți post- comuniste a delațiunii, prigoanei și represiunilor exercitate de dictatura roșie, supune judecăților și dezbaterilor și trecutul fascist, întreprinde nepărtinitor și în deplină cunoștință de cauză - o confruntare a celor două tipuri de totalitarism
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
era cronica veșniciei sale! împăratul era atît de fericit că a grațiat jumătate din condamnații la moarte de a doua zi iar pe Liu l-a răsplătit cu generozitate. Pe împărat îl chinuiau tot felul de fierbințeli, îl căzneau senzații malefice, gînduri rău prevestitoare. Tao-Tie, spiritul hain al pămîntului îi devasta visele. Pînă la urmă își chemă învățătorul și-i porunci să citească și el rîndurile scrise în carte. Filosoful Li scrută îndelung tabloul. își plimbă în fugă unghiile lungi și
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
este aici, în acestă carte, totul este să o aplici. Cred că fiecare om care a citit rîndurile cărții a avut tresărirea faustică a celui care, descoperind o rețetă fermecată, vrea parcă să o țină numai pentru el, din dorința malefică de a nu le da altora posibilitatea să o aplice. Din păcate, Gladwell are grijă să liniștească apele, precizînd că setul de detalii din a căror combinație se poate atinge punctul critic nu poate fi anticipat sau construit. Pur și
Rețeta succesului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11351_a_12676]
-
însă originea. Pe de altă parte, obsesia televizualului din romanele lui Toussaint este împărtășită de foarte mulți intelectuali francezi în special "de stînga" pentru care obiectele posibilelor obsesii intelectuale se împuținează văzînd cu ochii și, cu cît obiectul e mai malefic, cu atît el devine, în registru tematic, benefic pentru bibliografia lor. O întreagă discuție ar trebui să aibă ca punct de pornire masiva orientare a discursului teoretic francez, de la începutul anilor ’80 încoace, spre arte vizuale. De la maeștri dispăruți ca
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
demult inițiații, iar Dumas nu avea cum să nu o știe, deși (intenționat?) n-o spune - mai e și autorul unei cărți care tratează, între altele, despre felul în care omul ar putea învinge timpul. Printr-o ironie, aș zice malefică, a sorții, cartea va fi terminată în teribilul an 1793 și va apărea postum. Adică după cea de a doua moarte a autorului. Căci, la fel ca toți participanții la acest dineu-prolog, Condorcet e omorît prin actul de discurs performativ
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
unui roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
era incapabil organic să creeze monștri și să exprime infamia. Dacă ludicitatea înnobilata susținută de Nicolae Manolescu depășea receptarea parodica, conceptul cheie pe care l-am propus - sistemicitatea - depășește interpretarea eroica introducând două elemente moderne, valabile în special astăzi: autocompromiterea maleficului și iradierea pragmatică a beneficului purificat, diamantin. Palimpsestul Quijotic În sfârșit, ultimul concept-cheie românesc aparține lui Victor Ivanovici și necesită, pentru a fi just înțeles, o schiță de portret a autorului. Excepțional student și asistent la catedră de spaniolă la
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]