2,351 matches
-
-i putea fi atribuită lui Dreyfus, și chiar dacă i-a fost atribuită lui, aceasta s-a făcut din intenție criminală. Colonelul Maurel a afirmat la al doilea proces Dreyfus că dovezile secrete nu serviseră la hotărârea luată de judecătorii curții marțiale. Dar el însuși se contrazice, afirmând că a citit un singur document, „ceea ce a fost de ajuns”. La 22 decembrie, după mai multe ore de deliberare, s-a dat verdictul. În unanimitate, cei șapte judecători l-au condamnat pe Alfred
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a opri gălăgia și de a reveni la ordine. Deci, pentru a-l exonera definitiv, conform vechii reguli "Res judicata pro veritate habetur" („Ce s-a judecat rămâne adevărat”), Esterházy a fost adus la 10 ianuarie 1898 în fața imeo curți marțiale. S-a pronunțat decizia de a se judeca cu ușile închise „întârziat”. Esterházy a fost avertizat cu o zi înainte pe tema subiectelor ce urmau să fie abordate a doua zi, și a primit indicații privind apărarea pe care trebuia
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
anii 1920. Esterházy a beneficiat, în momentul afacerii, de un tratament favorabil din partea sferelor înalte ale armatei, favoritism ce nu poate fi explicat decât prin dorința statului major de a sufoca orice tentativă de punere în discuție a verdictului curții marțiale care îl condamnase pe căpitanul Dreyfus în 1894. La 13 ianuarie 1898, Zola a dat o nouă dimensiune afacerii Dreyfus, care a devenit subiectul de prim plan al societății. Primul mare intelectual dreyfusard, era atunci în culmea gloriei: cele douăzeci
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
presa naționalistă și antisemită nu a adus decât puține procese și aproape nicio condamnare. Ministrul a reținut doar trei pasaje din articol, adică optsprezece linii din mai multe sute. El l-a acuzat pe Zola că a scris că curtea marțială a comis o „ilegalitate [...] organizată”. Procesul s-a deschis într-o atmosferă extrem de violentă: Zola a făcut obiectul insultelor (adresându-i-se termeni ofensatori ce erau aplicați imigranților apatrizi italieni), dar și mai multor susțineri și felicitări importante. , avocatul lui
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm antisemiților. Judecătorii curții marțiale, atacați de Zola, au depus plângere pentru defăimare. Cazul a fost trimis spre judecare curții de Seine-et-Oise de la Versailles în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm antisemiților. Judecătorii curții marțiale, atacați de Zola, au depus plângere pentru defăimare. Cazul a fost trimis spre judecare curții de Seine-et-Oise de la Versailles în care publicul era considerat a fi mai favorabil Armatei, mai naționalist. La 23 mai 1898, încă de la prima audiere, Labori
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
remarci lapidare, adesea injurioase, la adresa lui Dreyfus și a dreyfusarzilor. , între care 53 de deputați, au trimis în total . La 3 septembrie 1898, primul ministru Brisson, l-a provocat pe Mathieu Dreyfus să depună o cerere de revizuire a sentinței curții marțiale din 1894. Guvernul a transferat dosarul Curții de Casație, să analizeze procedurile din precedenții patru ani. Franța era divizată în două, dar nu era posibilă nicio generalizare: comunitatea evreiască era foarte puțin implicată, intelectualii nu erau cu toții dreyfusarzi, protestanții erau
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a borderoului (august 1894). Apoi Picquart a demonstrat lanțul de erori și conspirația. La 8 decembrie 1898, ca represalii pentru tentativele anunțate de retragere a dosarului, parchetul penal de pe lângă Curtea de Casație l-a scos pe Picquart de sub jurisdicția curții marțiale. A fost un nou obstacol pentru statul major. A izbucnit o nouă campanie de presă violent antisemită cu ocazia acestui eveniment, în schimb "L'Aurore" din 29 octombrie titra „Victoire” cu aceleași caractere ca și „J'Accuse...!”. Munca de anchetă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
completului. Avocatul Mornard care o reprezenta pe Lucie Dreyfus a pledat fără dificultăți și fără opoziția parchetului. La 3 iunie 1899, camerele reunite ale instanței supreme au casat sentința din 1894 într-o ședință solemnă. Cazul a fost retrimis curții marțiale din Rennes. Consecințele au fost imediate: Zola, exilat în Anglia, s-a întors în țară, Picquart a fost eliberat, Mercier a fost acuzat de comunicare ilegală a probelor. Prin această decizie, Curtea de Casație s-a impus ca autoritate veritabilă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
autoritate veritabilă, capabilă să țină piept armatei și puterii politice. Pentru numeroși dreyfusarzi, această decizie era anticamera achitării căpitanului; ei uitau că tot armata îl va judeca. Curtea, prin decizia de casare cu rejudecare, credea în autonomia juridică a curții marțiale fără să ia în calcul legile „spiritului de trupă”. Deținutul nu era deloc la curent cu evenimentele ce se derulau la mii de kilometri de el: nici cu comploturile urzite ca el să nu se mai întoarcă niciodată, nici cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
secret, „într-o întoarcere clandestină și nocturnă”. După cinci ani de martiriu, și-a regăsit pământul natal, dar a fost imediat închis începând cu 1 iulie în închisoarea militară din Rennes. El a fost adus la 7 august în fața curții marțiale din capitala bretonă, la liceul din Rennes (astăzi, ). Generalul Mercier, vârful de lance al antidreyfusarzilor, a intervenit constant în presă, pentru a reafirma corectitudinea primei judecăți, susținând constant că Dreyfus era vinovatul. Dar imediat, au apărut disensiuni pe marginea apărării
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
că s-a înșelat, și că acuzarea s-a folosit de această eroare în fața unei apărări astfel slăbite. Procesul s-a deschis la 7 august 1899 într-un climat de tensiune extremă. Rennes era în stare de asediu. Judecătorii curții marțiale erau sub presiune. Esterházy, care mărturisise că este autorul borderoului, exilat în Anglia, și du Paty, nu au fost prezenți. La apariția lui Dreyfus, emoțiile erau puternice. Apariția sa fizică i-a bulversat pe partizanii săi și pe unii dintre
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a fost la un singur vot de achitare, întrucât codul penal militar francez de pe atunci prevedea că o minoritate de trei judecători din șapte împotriva unei condamnări înseamnă achitare. Acest verdict absurd dădea impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează pe nimic. Această decizie poate fi însă interpretată și ca un verdict abil, întrucât judecătorii, menajându-i în același timp și pe
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
vreo dovadă. În acest sens, raportul redactat de "" al Angliei, , adresat reginei Victoria la 16 septembrie 1899, este un simbol al repercusiunilor mondiale ale "Afacerii" în Regatul Unit. Magistratul englez, care venise ca observator la Rennes, a criticat slăbiciunea curții marțiale: Pentru Germania și Italia, cele două țări implicate indirect în cazul contra lui Dreyfus, a fost o ușurare. Deși împăratul german regreta că nevinovăția lui Dreyfus nu fusese recunoscută, normalizarea relațiilor franco-prusace care se anunța era văzută ca pe o
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
sentința de la Rennes, ci întreg lanțul de fapte anterioare, începând cu ordinul de trimitere în judecată emis de generalul în 1894. Curtea s-a concentrat numai pe aspectele juridice și a constatat că Dreyfus nu trebuie retrimis în fața unei curți marțiale pentru simplul motiv că de la bun început el nu ar fi trebuit trimis acolo, în condițiile totalei absențe a vreunei probe care măcar să atragă suspiciunile asupra lui: Dreyfus a fost reintegrat parțial în armată, cu grad de șef de escadrilă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
acestor publicații relevă doar simple polemici și nu sunt lucrări istorice. Dar aceste opere sunt consultate în cadrul studiilor psiho-sociale ale afacerii. Marele interes al studiului afacerii Dreyfus rezidă în faptul că toate arhivele sunt disponibile cu ușurință. Deși dezbaterile curții marțiale din 1894 nu au fost stenografiate, rezumatele tuturor audiențelor publice ale numeroaselor procese ale afacerii pot fi în schimb consultate. Altfel, există un mare număr de arhive accesibile la și la Arhivele Militare ale Cetății Vincennes. O literatură contemporană afacerii
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
iugoslav că primul plan al JNA - o operațiune limitată de a asigura punctele de frontieră ale Sloveniei a eșuat și că era momentul pentru a pune în mișcare planul de rezervă, adică o invazie la scară largă și impunerea legii marțiale în Slovenia. Cu toate acestea, cabinetul - condus la acea vreme de sârbul Borisav Jović - a refuzat autorizarea unei astfel de operațiuni. Șeful Statului Major al JNA, generalul Blagoje Adzić, a fost furios și a denunțat public că “organele federale care
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
deținut puterea timp de sute de ani. Generalii Sanctuarului sunt ca Maeștrii de Șah sau ca ucenicii lui Sun Tzu în Arta războiului. Ei își concentrează eforturile în principal asupra atacului. Atuuri militare: unități echilibrate (în apărare/atac/fără slăbiciuni marțiale). Deficiențe militare: abilități limitate ca arcași, fără vindecare, trupe scumpe. Țara lor este Sheogh (închisoarea de Foc) cu capitala la Ur-Hekal (Poarta Inimii de Foc). Este o fracțiune de demoni, care au fost creați de Urgash, Dragonul Haosului, pentru a
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
a fost de neînvins după care o accidentare la nivelul coloanei vertebrale și mai multe probleme personale îl țin departe de saltea pentru o vreme îndelungată. De curînd, Gheorghe se antrenează alături de sportivi de nivel mondial la academia de arte marțiale mixte The Arena (MMA) din Sân Diego, California, S.U.A., unde activează și ca antrenor. În momentul de față se pregătește să-și facă intrarea în competițiile de gen, cel mai probabil în primăvara anului 2010. Gheorghe a devenit tata pe
Gheorghe Ignat () [Corola-website/Science/316949_a_318278]
-
a aduce un guvern mondial totalitar controlat de Organizația Națiunilor Unite și impus de trupele străine de menținere a păcii ale ONU. În baza planurilor "Rex 84" și "Operation Garden Plot", această lovitură militară ar implica suspendarea constituțiilor, impunerea legii marțiale și numirea comandanților militari la conducerea statelor. Teoreticienii conspirației cred că Noua Ordine Mondială este implementată prin programe de supraveghere în masă, precum și prin utilizarea de coduri numerice personale pentru persoane, codul de bare pentru produse, codul universal de marcare
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
1944. Imediat după punerea sa în libertate, Constantin Maimuca a cerut revizuirea procesului și condamnarea lui Eugen Cristescu, pe care l-a acuzat că i-a înscenat procesul prin "fals și abuz de putere". Prin decizia nr. 4 a Curții Marțiale de Casare și Justiție, Maimuca fusese condamnat la 5 ani temniță grea și un an de degradare civică pentru "înaltă trădare". În urma reclamației făcute de Constantin Maimuca, în aprilie 1945, Eugen Cristescu a fost trimis în judecata Curții Marțiale din
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Curții Marțiale de Casare și Justiție, Maimuca fusese condamnat la 5 ani temniță grea și un an de degradare civică pentru "înaltă trădare". În urma reclamației făcute de Constantin Maimuca, în aprilie 1945, Eugen Cristescu a fost trimis în judecata Curții Marțiale din Capitală. Doctor în drept, Constantin Maimuca a reușit să demonstreze cu probe indubitabile și numeroase documente că el nu a fost niciodată legionar și nici nu putea fi bănuit de simpatie față de ideologia legionară. Dimpotrivă, el desfășurase o bogată
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
legionar și nici nu putea fi bănuit de simpatie față de ideologia legionară. Dimpotrivă, el desfășurase o bogată activitate în calitate de funcționar public, având numeroase realizări în slujba siguranței statului român. Prin sentința nr. 1 508 din 17 aprilie 1945 a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, Secția a XI-a, Eugen Cristescu a fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională și 5 000 lei amendă pentru fals în acte publice și abuz de putere. Sentința a fost pronunțată în lipsă, Eugen
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
dar moare după un atac de cord ulterior. O asistentă medicală neidentificat îl ajută pe Arsène să fugă; ea este de fapt verișoara sa, Clarisse. Prin intermediul ei, el ajunge, ca și tatăl său Théophraste, să lucreze ca instructor de arte marțiale la castelul părinților Clarissei, ducii de Dreux-Soubise. Arsène este plin de ură la început, pentru că Dreux-Soubise i-a prigonit părinții, dar rămâne pentru că o iubește pe Clarisse. În timpul unei plimbări nocturne prin castel, el îl observă pe duce părăsind în
Arsène Lupin (film din 2004) () [Corola-website/Science/325371_a_326700]
-
reconstruiască pe Android 18 într-un "prăjitor de pâine" sau într-o "mașină de spălat". El arată de asemenea simțul său al umorului negru asupra lui Goku atunci când era pe cale să se bată cu el la Turneul Mondial de Arte Marțiale. El a auzit că Goku a menționat că este sătul de mâncare și Vegeta a jurat că o să-l lovească cu pumnul în stomac. În mod normal, ego-ul său și umbra sa arogantă au calitățile lui pozitive. La începutul seriei
Vegeta () [Corola-website/Science/325445_a_326774]