5,243 matches
-
când vedea toate filmele cu Garbo de trei și de patru ori. Regina Cristina! Dama cu camelii! Spre bătrânețe, povestea oricui avea timp s-o asculte că tatăl ei fusese marchiz, iar ea crescuse într-un palat cu scări de marmură și servicii de argint și guvernante. Purta rochițe precum Shirley Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase să cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cantley fusese actor aproape toată viața și avea o voce ascuțită ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și o cadă cu hidromasaj. —Drăguț, zisei eu, în timp ce Sally încuie ușa în urma noastră, m-ai adus aici să-l văd pe prietenul tău. Dl Jacuzzi. Sally scoase un pachețel de hârtie din buzunar și-l puse pe raftul de marmură de lângă chiuvetă. — Dl Charles Jacuzzi, m-am corectat. Tare, Sally. Sally radia. —Am un gram și pentru Hugo. M-a rugat să-i fac rost. Dar acum tragem din a mea. Cu siguranță, zisei eu. *** Zece minute mai târziu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
postere ale unor orașe fără nume, care, datorită Înălțimii și uniformității zgârie-norilor lor, trebuiau să fie americane. Acea nație era puternic proclamată și În multele tăblițe care interziceau fumatul și În anunțurile ce acopereau afișierele de pe toți pereții. Podeaua de marmură era singura trăsătură italiană. După cum fusese Îndrumat, Brunetti urcă scările din fața sa, coti la dreapta În capăt și intră În al doilea birou de pe stânga. Încăperea În care păși era Împărțită de ziduri despărțitoare mari cât un stat de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trei. Liftul e pe dreapta cum intrați. Înăuntrul clădirii, Brunetti luă liftul, simțindu-se Încorsetat și stânjenit În Îngrădirea lui. Ușa apartamentului 3B era exact În fața liftului și se deschise ușor cu cheia. O Împinse și observă obișnuitele podele de marmură. Ușile se deschideau din coridorul central la capătul căruia se găsea o altă ușă Întredeschisă. Încăperea din dreapta era o baie, cea de pe stânga o bucătărie mică. Amândouă erau curate, obiectele din ele bine ordonate. Observă Însă că-n bucătărie erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sau jocuri de noroc. Cât de mult Își dorea, cu acea seară nesfârșită ce i se căsca În față, ca regulile Republicii să se fi păstrat și să-l poată elibera de următoarele câteva ore! Intrară În antreul pavat cu marmură și, imediat, un director adjunct Îmbrăcat În smoching veni din recepție și-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apăsare a unui buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și la băile uriașe, ca de hotel de lux, dotate cu căzi și kilometri de marmură. Ascultă, a gâfâit ea când crampele au apucat-o din nou, trebuie să trimiteți încoace o ambulanță - adică, unul dintre șoferii voștri. Doar trimiteți șoferi, nu-i așa? Asta face parte din contract, așa-i? O limuzină de lux cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a sărutat-o zgomotos pe Amanda. Ne mai vedem noi, superbule, i-a murmurat ea gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce Laura clicăia pe marmura holului, amândoi s-au uitat după ea: Hugo, ușurat s-o vadă dispărând, iar Amanda roasă de curiozitate. — Se întâlnește cu cineva, a murmurat ea rupându-și gâtul ca să vadă mai bine. Cu un bărbat, a continuat ea incitată. Blonziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se usuce, iar expresia furioasă de pe chip să se îndulcească. Știi, uneori îmi vine să-l omor, a spus ea cu o voce scăzută, adresându-se podelei din marmură a bucătăriei. După care a izbucnit din nou în lacrimi și, trăgându-și nasul, s-a aruncat la pieptul lui Hugo. Acesta a simțit cum lacrimile Laurei se îmbibă în cămașa lui cea albă, așa cum îi simțea și răsuflarea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rost să te întreb dacă Amanda e tot plecată, nu? Hugo vedea în ochii Laurei flacăra răzbunării. Sentimentul lui de teamă a devenit și mai acut. Capitolul 25tc " Capitolul 25" Amanda a închis ochii și și-a întins brațele pe marmura călduță. Apoi și-a mișcat degetele de la picioare în apa fierbinte din jacuzzi. Unele dintre jeturile de apă erau direcționate, în mod deliberat, ca să producă niște senzații de-a dreptul delicioase. Oboseala datorată diferenței de fus orar se topea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi luat-o cineva în stăpânire. Umplut de mirare și uimire, privirea i se orpi... la câteva cruci mai sus, pe marginea aleei care suie la Biserică. Acolo, Vasilica i s-a arătat, stând rezemată la dreapta unei cruci de marmură albă. Era înltă, subțire, înveșmântată într-un voal alb, iar pe cap cu o cununiță de flori albe de măr. Toată era numai zâmbete. Așa cum stătea rezemată cu o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sărutat pe obraz. Gestul ei l-a impresionat profund. ”- Cine-i doamna?” au fost singurele lui cuvinte. ”- O cunoștință... tu n’ai de unde s-o cunoști! ”, i-a răspuns eaprivindu-l zâmbind. Era atât de frumoasă... cu fața albă ca de marmură și ochii extrem de negrii și vii... După ce s-au privit, o vreme, îndelung în tăcere, fără niciun cuvânt ea, s-a răsucit pe călcâie și a plecat... El a urmărit-o, cum se îndepărta urcând o coastă de deal, înaintând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numit Foggia, o femeie juca zaruri cu câțiva prieteni în fața bisericii. Pierzând, a aruncat cu o piatră către Pruncul Sfânt ținut de către statuia Sfintei Fecioare, care și-a ridicat mâna pentru a primi lovitură. Conform textului cântecului, statuia era din marmură și venerata foarte mult; evenimentul a avut loc în timpul domniei lui Conrad al IV-lea (1250-1254), iar femeia, o germană, juca zaruri cu câțiva dintre soldații lui. Cand a aruncat piatră către Prunc, Fecioara și-a ridicat mâna și "piatră
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
omorât cu pietre în Florența în 1493, conform lui Landucci, pentru că din lipsă de respect pentru creștini sau cel mai probabil din nebunie, s-a apucat de distrus toate imaginile Stăpânei Noastre din Florența, și printre altele pe aceea din marmură de pe coloana din afara Orsanmichele. El a zgâriat ochii pruncului și ai Sfanțului Onofrie [și] a aruncat bălegar pe fata Stăpânei Noastre 111. Cand Căpitanul florentin din Pistoia a refuzat să coopereze cu niste justițiari locali, în 1502, aceștia au hotărât
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
VIII, 237. 40 ASF, Manoscritti, 628, "Sepoltuario", 51 (Chiesa della Madonna de' Ricci, anno 1609): "Tondo în marmo con suo chiusino e tassel' simile anesso col d.to monumento. Simone di Piero di Lorenzo Dolciati e suorum, 1533". [Tondo de marmură cu capacul sau și incrustații similare fixate pe numitul monument. Simone fiul lui Piero fiul lui Lorenzo Dolciati și rudele sale]. 41 Despre Sf. Iosif vezi C. Klapisch-Zuber, "Zacharie, ou Le père évincé. Leș rites nuptiaux toscans entre Giotto et
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Cumpărai, recent, un loc dublu de veci la cimitirul din curtea bisericii satului Poiana Câmpina, În zona de „confort sporit”, având următoarea situare topografică: Curtea bisericii, zona a III-a, parcela 16, rândul 2, locurile 31-32. Pusei o cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
satului Poiana Câmpina, În zona de „confort sporit”, având următoarea situare topografică: Curtea bisericii, zona a III-a, parcela 16, rândul 2, locurile 31-32. Pusei o cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul din Stâna-Cadânei; bunica Tana În Macedonia; ceilalți trei bunici În Caugagia; tata
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu știi orașul, riști să cobori o stradă doar pentru a urca o altă, spre dreapta sau stânga... Biroul este chiar în Centru, în zona Administrativă, la doi pași de Mall și Pyke Market. O cladire din 1900, still, cu marmură și dale de gresie, coloane aurite și tavane pictate... Asta în lobby, mai sus sunt birouri nu atât elegante, cât funcționale. Ferestrele de la birou dau spre o intersecție foarte aglomerată. De acolo am urmărit demonstrațiile anti- Globalizare. Cei mai simpatici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dar și mai mare a fost surpriza când a intrat în clădire și în camera în care era masa de petrecere ornată. A fost uimită de luxul pe care ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
iar deasupra mea tronează un imens ceas rotund placat pe un fel de suport de lemn hexagonal. Ceea ce mi-a plăcut întotdeauna în această cafenea a fost de altfel lemnul : aproape totul este din lemn, cu excepția unor plăci rotunde de marmură etalate pe unele mese. Pereții sunt lambrisați cu lemn, podeaua este din lemn, plafonul este din lemn, scaunele sunt din lemn... Lemnul conferă un fel de simplitate, de sinceritate acestui loc în care nimic nu este sofisticat, nimic nu este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Époque și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de a-l face încă o dată praf și pulbere pe respectivul locatar al respectivului loc de veci. Vezi ce cruce îngîmfată i-au pus ? Cum a fost omul, așa e și crucea. La ce bun atîta sclipici, atîtea kilograme de marmură ? Și i-au pus și flori de plastic... Ca să dureze, ca să nu trebuiască să vină mai des cu flori proaspete... tanti masek îi cunoaștea practic pe toți morții din cimitirul orașului. Cam de două ori pe săptămînă făcea ea deplasarea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cadou oferit cuiva cu ocazia unei aniversări. Max Frisch tocmai desface o sticlă de șampanie. Din păcate, cei o sută de ani care au trecut peste această venerabilă instituție nu se prea simt în decorul dinăuntru. Nu știu de ce, dar marmura și oglinzile de pe pereți mă apasă puțin întrucît nu au îmbătrînit. Aici îmi lipsesc scaunele uzate și canapelele tocite de la Hawelka. Nu vă mai plictisesc însă cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și trăsurile, iar mai tîrziu mașinile de epocă defilînd prin fața acelei intrări impozante, vedeam domni în smoking și cu joben ajutînd să coboare pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor” era un martor tăcut al unei epoci galante și mondene, al unei perioade cînd românia se occidentaliza și se democratiza, cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
precum Casa monteoru. Ceva ne spunea că din acest loc urmau să fie evacuate în curînd și fantomele. în ce mă pri vește, eu mă izbii de propria mea fantomă. m-am văzut acolo, în holul cu pereții placați cu marmură, sub luminatorul împodobit în stil baroc, în mijlocul unui grup de scriitori neliniștiți. Vom fi dați definitiv afară ? tot ce am discutat noi aici, tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]