3,668 matches
-
opera direct în franceză și nu a mai avut nevoie de intermediari. Asta a fost o greșeală a celor care, înainte de ´89, dădeau același nume, susținând că avem de-a face numai cu materialiști. Bineînțeles că puneau în evidență linia marxistă la nivelul marelui anonim, dar concluzia e că nu știm să ne popularizăm. Și mai există ceva care mi-a provocat adesea amărăciune: sunt colegi din diverse domenii care, atunci când merg în străinătate, nu vorbesc ce trebuie și nu numai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, suntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că, dintr-un motiv sau altul, s-a îndrăgostit cândva de el și pentru că, dintr-un motiv sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu l-a mai putut părăsi; și celălalt, pe care primul l-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
condiției lor finite. Această carte a avut un rol important în devenirea filozofică a lui Gabriel Liiceanu, ea anunțând viitoarea „peratologie“, micul tratat Despre limită scris douăzeci de ani mai târziu. De asemenea, în contextul unei epoci dominate de ideologia marxistă, a scrie o fenomenologie care avea în centrul ei moartea, limita și depășirea a reprezentat neîndoielnic un act cultural insolit. De altfel, în forma apărută în 1975, ea a fost în primă instanță respinsă ca lucrare de doctorat pe motive
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fiindcă amândouă reprezentau interesele claselor aflate la conducerea României, burghezia și moșierimea. Organizarea clasei muncitoare, în condițiile înăspririi disputelor politice și măsurilor de austeritate, din perioada electorală, va culmina cu cooptarea în Parlamentul României a câtorva socialiști , îndoctrinați cu idei marxiste. Nu întamplător, acești reprezentanți ai clasei muncitoare vor intra în organul legislativ românesc, în anul 1888, când țăranii au declanșat răscoale în Muntenia și Moldova. Încălcarea de către marii proprietari și arendași ai legilor de învoieli pentru tocmeli agricole vor fi
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Ploiești. Unul dintre animatorii mișcării socialiste din România, Constantin Dobrogeanu - Gherea, în studiul: ”Ce vor socialiștii români?” publicat în ”Revista Socială” între 1885 - 1886, arată că trebuie să se organizeze muncitorii , creeându-se un partid al lor, având la bază ideile marxiste. Urmașul și prietenul lui Karl Marx, Friederich Engels, conducătorul Internaționalei a - II- a, va scrie o epistolă în 1888, prin care lăuda activitatea socialiștilor români și linia ideologică adoptată: ” Cu mare plăcere am văzut că socialiștii din România primesc, în
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
care a izbutit a aduna într-un mănunchi de luptători mai pe toți socialiștii din Europa și din America - e vorba de teoria prietenului meu, răposatul Karl Marx”. Scopul principal al socialiștilor din România, pe lângă preluarea in totalitate a teoriei marxiste, a fost trimiterea în Parlament a unor reprezentați ai lor. În anul 1888, când răscoalele țărănești au răscolit viața socială din țara noastră, au pătruns în organul legislativ doi reprezentați ai socialiștilor: Ioan Nădejde și V.G. Morțun. Cercul muncitorilor din
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România a avut numai șase ani de existență. În programul acestui partid, pe primul plan se situa necesitatea înfăptuirii unei naționalizări a proprietății private și desființarea societății capitaliste. Cu toate că s-a incercat adaptarea principiilor marxiste la condițiile României, Programul s-a dovedit utopic, lipsit de un spirit practic. În cadrul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România au activat elemente bine pregătite din punct de vedere ideologic, intelectuali de marcă, precum Constantin Dobrogeanu Gherea, care a
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
criticat de o parte a delegaților, acela al centralismului democratic. Izbucnirea primului război mondial a fost un prilej de escaladare a unor mari manifestații și mitinguri, organizate de socialiștii din întreaga Europă. Cu acest prilej, V. I. Lenin, continuatorul ideologiei marxiste, la acest eveniment crucial afirma: Acapararea de noi teritorii și subjugarea altor națiuni, jefuirea bogățiilor acestora, abaterea atenției maselor celor ce muncesc de la crizele politice dinn Rusia, Germania, Anglia și alte țări, dezbinarea și înșelarea naționalistă a muncitorilor, precum și exterminarea
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
partidului din care făceau parte. A urmat cursuri liceale la Varna și Gabrovo, dar, a fost sancționat e conducerea școlii, datorită unor acțiuni politice, prin eliminarea din instituția de învățământ în 1886 și 1890. A fost un admirator al ideilor marxiste, pe care nu numai că le va însuși, dar va și edita un ziar, în care erau difuzate acestea, intitulat ” Oglinda”. Din anul 1890 îl găsim student la medicină la Geneva, unde va lua contact cu mișcarea socialistă. Aici, va
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
însemna și sfârșitul acestui militant socialist - democrat. Va înceta din viață la 7 ianuarie 1953 în închisoarea Gherla. I.C. Frimu (1871 - 1919) Pe numele întreg, Ion Costache Frimu, a făcut parte din pleiada celor ce au deschis căile pătrunderii ideilor marxiste în România. Moldovean de origine, născut la 16 octombrie 1861 în localitatea Bârzești din județul Vaslui, a îmbrățisat meseria de tâmplar, dar, în același timp -a dedicat și activității politice. La 120 vârta de 22 de ani , în anul 1893
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
problemele istoriei naționale nu i-au fost străine, fiind printre cei, care au trecut această știință prin filtrul materialismului istoric. L-a cunoscut pe Friederich Engels, cu care a și corespondat o perioadă îndelungată, căutând să intre în esența învățăturii marxiste. Ioan Nădejde a fost liderul ”generoșilor”, cei care vor părăsi Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România și vor contribui la dizolvarea acestuia în 1899. În istoria mișcării muncitorești, acest eveniment este cunoscut sub denumirea de ”trădarea generoșilor” Putem spune
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
conținuturi. Panait Mușoiu va fi marginalizat după 1935 - 1936, stingându-se din viață în anonimat, în anul 1944, la vârsta de 80 de ani. CAPITOLUL AL - XII - LEA SOCIALIȘTII ROMÂNI șI RĂZBOIUL Mișcarea socialistă din Europa, având ca ghid învățătura marxistă, s-a pronunțat permanent impotriva războiului. Sub masca pacifismului, socialiștii europeni au condamnat imperialismul, cele două blocuri militare cu caracter agresiv și expansiunea teritorială. În realitate, socialiștii făceau politica Moscovei, care nu avea altă orientare decât aceeași ca a marilor
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
culturală postcomunistă. O radiografie minuțioasă a elitei românești postcomuniste nu va putea ocoli problematica abdicării ei de la misiunea ei normală: mărturisirea valorilor fundamentale ale creștinismului ca singura posibilitate de revigorare a culturii române, de scoatere a ei din tiparele ideologizante marxiste. Elita interbelică creștină era conectată Realului ca urmare a raportării la faptul esențial al Întrupării, Răstignirii, Învierii și Inălțării Mântuitorului. Toate aceste repere nu constituie simple atitudini metafizice pe care ființa umană e datoare să le urmeze pentru a evita
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comuniste conține câteva studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul dintre autoritatea ecleziastică și cea a statului. Textul lui Dragoș Petrescu "Biserica Ortodoxă Română sub comunism: o abordare instituțională" demolează multe dintre poncifele marxiste și post comuniste ale legăturii dintre Ortodoxie și comunism. Aceste stereotipuri vizând o anume mentalitate nedemocratică a națiunilor "ortodoxe" au fost alimentate și de comportamentul ezitant al unora dintre ierarhii BOR care nu au inițiat o abordare responsabilă, autocritică referitoare
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
study of the post communist elite can not avoid the issue of its abdication from its normal mission, that of confessing Christianity's fundamental values as a singular revival possibility for the Romanian culture, drawing it out from the ideological Marxist pattern. The Christian interwar elite was connected to the Real, due to the reporting at the essential fact of Incarnation, Crucifixion, Resurrection and Exaltation of the Savior. All these landmarks do not represent simple metaphysic attitudes that the human being
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și a defini influența exercitată de societate asupra literaturii și de a stabili și judeca care e locul literaturii în societate. Această abordare sociologică a literaturii este practicată mai ales de cei care subscriu la o filozofie socială precisă. Criticii marxiști nu numai că studiază aceste relații dintre literatură și societate, dar au și o concepție bine definită despre cum ar trebui să fie aceste relații, atât în societatea noastră actuală cât și într-o viitoare societate fără clase. Ei practică
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
apartenența socială sunt determinate de originea socială ? Cazurile lui Shelley, Carlyle și Tolstoi constituie tot atâtea exemple elocvente de "trădare" a clasei proprii, în afara hotarelor Uniunii Sovietice majoritatea scriitorilor comuniști nü sunt de origine proletară. Criticii sovietici și alți critici marxiști -au făcut cercetări ample pentru a. stabili precis atât originea socială exactă cât și apartenența socială a scriitorilor ruși. Astfel, P. N. Sakulin își bazează analiza literaturii ruse contemporane pe delimitarea ou grijă a literaturii țărănești, a literaturii mic-burgheze, a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
estetice, dar nu determină valorile însele. Putem stabili, în linii generale, ce forme de artă sunt imposibile și ce forme sunt posibile într-o societate dată, dar nu putem prezice că aceste forme de artă vor apărea efectiv. 148 Numeroși marxiști - și nu numai marxiști - încearcă să stabilească legături mult prea directe între economie și literatură. De exemplu, John Maynard Keynes, o persoană nu lipsită de înclinații pentru literatură, a atribuit existența lui Shakespeare faptului că în momentul în care a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
valorile însele. Putem stabili, în linii generale, ce forme de artă sunt imposibile și ce forme sunt posibile într-o societate dată, dar nu putem prezice că aceste forme de artă vor apărea efectiv. 148 Numeroși marxiști - și nu numai marxiști - încearcă să stabilească legături mult prea directe între economie și literatură. De exemplu, John Maynard Keynes, o persoană nu lipsită de înclinații pentru literatură, a atribuit existența lui Shakespeare faptului că în momentul în care a apărut Shakespeare eram tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
25 Dar în alte cazuri, de exemplu, în timpul avântului economic din deceniul al treilea din Statele Unite, creșterea profiturilor n-a dus la apariția unor mari poeți, iar părerea cu privire la optimismul lui Shakespeare este discutabilă. Nici formula opusă, elaborată de un marxist rus, nu ne este de mai mult ajutor : Concepția tragică despre viață pe care o găsim la Shakespeare este rezultatul faptului că el a fost expresia dramatică a aristocrației feudale care, în timpul Elizabetei, își pierduse vechea poziție dominantă. *26 Judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ai procesului social - "forțele de producție", "relațiile sociale" și "conștiința". El considera, într-un mod aproape utopic, că în viitoarea societate fără clase aceste diviziuni ale muncii vor dispărea din nou, că artistul se va integra din nou în societate. "Marxistul vulgar" ne spune că cutare sau cutare scriitor care a exprimat păreri reacționare sau progresiste despre biserică și stat a fost burghez. Există o curioasă contradicție între acest determinism mărturisit, care consideră că "conștiința" urmează "existența", că un burghez nu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
oare îl condamnă tocmai pentru aceste opinii. Uneori scriitori de origine burgheză care s-au alăturat proletariatului au fost suspectați de nesinceritate, orice deficiență artistică sau civică a lor fiind atribuită originii lor de clasă. Dacă drumul progresului, în sens marxist, duce direct de la feudalism, la dictatura proletariatului, trecând prin capitalismul burghez, este logic și consecvent pentru un marxist ca să-i aprecieze pe progresiști în orice moment al istoriei. El trebuie să-1 aprecieze pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
fost suspectați de nesinceritate, orice deficiență artistică sau civică a lor fiind atribuită originii lor de clasă. Dacă drumul progresului, în sens marxist, duce direct de la feudalism, la dictatura proletariatului, trecând prin capitalismul burghez, este logic și consecvent pentru un marxist ca să-i aprecieze pe progresiști în orice moment al istoriei. El trebuie să-1 aprecieze pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului, a luptat împotriva feudalismului care mai dăinuia. Dar adesea marxiștii critică scriitorii de la înălțimea secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
capitalismul burghez, este logic și consecvent pentru un marxist ca să-i aprecieze pe progresiști în orice moment al istoriei. El trebuie să-1 aprecieze pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului, a luptat împotriva feudalismului care mai dăinuia. Dar adesea marxiștii critică scriitorii de la înălțimea secolului al XX-lea sau, ca A. A. Smirnov și V. R. Grib - marxiști foarte severi la adresa "sociologiei vulgare" - îi salvează pe scriitorii burghezi recunoscând caracterul universal al umanismului lor. Astfel, Smirnov ajunge la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
istoriei. El trebuie să-1 aprecieze pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului, a luptat împotriva feudalismului care mai dăinuia. Dar adesea marxiștii critică scriitorii de la înălțimea secolului al XX-lea sau, ca A. A. Smirnov și V. R. Grib - marxiști foarte severi la adresa "sociologiei vulgare" - îi salvează pe scriitorii burghezi recunoscând caracterul universal al umanismului lor. Astfel, Smirnov ajunge la concluzia că Shakespeare a fost "ideologul umanist al burgheziei, cel care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]