3,725 matches
-
insiste în mărturisirea sa asupra oricărui detaliu. În penitența pe care i-o va indica, va încerca să îl îndrume spre o rugăciune personală și obiectivă, în care să nu se limiteze la contemplarea propriei mizerii, ci cu ajutorul căreia să mediteze și la ideea regenerării. i) Penitentul cu tulburare de personalitate schizoidă. Este o persoană liniștită, timidă, ascultătoare, suprasensibilă la critici și limitată în relațiile cu celălalt. Trăiește adesea sentimente de singurătate și de înstrăinare față de cei din jur. Preferă activitățile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez cu trupul posibilitățile țepoase ale fricii -, mai ales că, meditând asupra condiției creatorului de artă, observă: e greu pentru tine poete să te ții departe / de ceea ce nu folosește. Privitor la aceasta, ca mai sus, de pildă, constată atenția dată mereu gratuităților (aparente) ale vieții, pentru ca, la momentul evaluării actelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întrezărește o posibilitate de izbăvire: Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra zădărniciei, neantul devenind, în felul acesta, în ultima parte a cărții, un laitmotiv (Potir de neant, Restul e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
programatic speranța metamorfozării ființei, prin literatură, în biserică, fără a-și pierde fragilitatea umană, câtă vreme există hoardele ce dau foc / bisericii care sunt. Construite, cele mai multe, ca monolog adresat, poemele aduc, în primul rând, fragmente din marasmul cotidian, asupra căruia meditează poetul, pe măsură ce am început să cad în inima mea și e dureros domnilor / nu poate o inimă să încapă un trup de om /(...) / e dureros domnilor să stai în inima-ți / să-i asculți tot mai tragicele bătălii cu aerul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
respectiv nostalgic contemplativă. Susținând nota oximoronică amintită, de-a lungul volumului, poeta îmbină lirismul subiectiv cu acela obiectiv, trecând de la contemplarea lumii dominate de culori la trăirea organică a acestora, fiindcă, acolo unde e prezent, eul liric mai întâi observă, meditează, iar apoi trăiește. Scrisă în cea mai mare parte în vers liber, prin apelul la enjambament, cartea are, astfel, haină modernă, dar conținutul e clasic, exprimând nevoia de armonie, seninătate, echilibru care transpare din imaginarul artistic, ilustrând un univers senzorial
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceștia sunt mai puțin precauți, mai violenți și i se impun cu mai multă îndrăzneală. CAPITOLUL XXVI ÎNDEMN SPRE A UNI ȘI A ELIBERA ITALIA DIN MÂINILE BARBARILOR Considerând toate aceste lucruri pe care le-am tratat mai sus și meditând dacă timpurile sunt astăzi în Italia de așa fel încât ea să poată primi cu cinste un principe nou, și dacă starea lucrurilor este astfel încât un om prudent și capabil să le poată rândui pentru ca ele să fie spre cinstea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
a noastră din partea lui Dumnezeu. Oricum ar fi, lichidele trebuiesc”mâncate”, adică băute câte o gură odată și plimbat prin gură lichidul bine, iar alimentele „băute” adică mestecate până devin aproape lichide, ca o pastă (subțire). Păstrați tăcerea în timp ce mâncați. Meditați la aspectul sacru al actului de nutriție. Bunicii noștri ne spuneau doar: „închină-te, așează-te, taci și mănâncă căci masa este sfântă”. Bârfa sau vorbitul despre terțe persoane la masă (poate) DUCE LA ÎNGRĂȘARE! Cantitatea medie (care diferă totuși
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o să mai discutăm pe marginea subiectului, deocamdată bine că putem conversa și regăsi de câte ori avem ceva de spus. Acum alerg cu textul la Internet (Dumnezeu să-i dea sănătate inventatorului). Al tău pentru tot restul vieții, 28 noiembrie 2005 * Mai meditez asupra celor scrise lui Clisu , mă tem să nu se supere și astăzi mai revin cu alte explicații atenuante: Mesaj către Constantin Clisu, Canada M-am mai gândit la ce ți-am scris, dar eu tratam cartea din punct de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni „cât cuprinde”, prăbușit în decembrie 1989, în cenușa lagărului care-și dăduse obștescul sfârșit, ca orice imperiu). În rest, am mai meditat și eu asupra vieții și am gândit niște Pastile contra morții. Sunt împăcat cu ce am pus deoparte, pentru viitorime. Să știe și urmașii noștri ce a fost și cum a fost și să se ferească „de cel rău!” - Și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
și sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor". Torța a trebuit să fie aprinsă, uneori, într-o baltă de sânge, dar cu scopul ca după aceea să fie mai puține victime. În sfârșit, aș vrea să rog curtea să mai mediteze asupra unui singur lucru. Când am început să mă interesez mai îndeaproape de ghilotină, întîmplarea a făcut să văd cum se leagănă o cobră, șuierând și pregătind clipa atacului fulgerător. Dar, firește, nu-l poate socoti pe Robespierre un om-cobră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
anticariate, domnule profesor... Și totuși, ce vor spune cei care mă așteaptă dacă mă întorc pe peron și declar că nu se poate face dreptate? Sau dacă încerc să-i mint: ,,Curtea nu s-a decis încă. Mai vrea să mediteze asupra sentinței. Să ceară noi audieri și noi martori. Probele nu ni se par destul de edificatoare pentru a pronunța o sentință întemeiată". Lumea e prea înfierbîntată de pasiuni pro și contra, nu admite amânări când e vorba să fie condamnat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însoare cu alta. În brațele mele uită repede decepția suferită și se întremă pentru altele viitoare. Am avut legături cu sora gazdei, divorțată de bărbatu-său, cu o vecină, nevasta unui avocat, care mă aducea în casă, punîn-du-mă să-i meditez copilul, elev într-a doua de liceu. Nu mai pomenesc că o droaie de școlărițe îmi făceau ochi dulci., Nu prea trăgeam foloase de pe urma acestor atenții, pentru că, la drept vorbind, nu-mi plăcea să mă încurc cu fete de școală
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să fie venerat ca un zeu. Unui discipol, care l-a întrebat când îi va fi îngăduit să se apropie de o femeie, i-a zis ironic: Cînd te vei fi săturat de liniște". Toată învățătura
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așa: Cui îi place, bine. Cui nu, tot bine. Dar ce sau cine anume putea să placă sau să nu placă? De bună seamă că însuși prietenul nostru. Vă mărturisesc că asemenea făpturi dintr-o bucată mă atrag. Când ai meditat vreme îndelungată asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocație, ți se întâmplă uneori să te simți cuprins de-o adevărată nostalgie pentru primate. Căci ele, cel puțin, n-au gânduri ascunse. Prietenul nostru, la drept vorbind, are câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
decât inteligenți și de aceea pot fi mai ușor dezorientați. Pentru cei inteligenți îți trebuie mai multă vreme. Dar e de-ajuns să le explici metoda cu de-amănuntul. Poți fi sigur că n-o vor uita și că vor medita la ea. Într-o bună zi, jumătate în joacă, jumătate fiindcă n-au altceva mai bun de făcut, se așează la o masă. Dumneavoastră nu sunteți numai inteligent, ci aveți și înfățișarea omului cu experiență. Recunoașteți, totuși, că vă simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai 15.” Probabil că păream prea cufundat în gânduri, pentru că bătrânul călugăr - din locul lui ascuns - a băgat de seamă acest lucru și, când am ridicat ochii de pe pergament, i-am auzit vocea întrebându-mă: „Ce te-a făcut să meditezi atâta? Anul când a fost scris izvodul sau blestemul ierarhului?” Nu știu cum, dar întrebarea nu m-a mirat. Și, ca și cum l-aș fi avut pe bătrân în față, am răspuns: „Amândouă, sfinția ta, dar mai mult blestemul mitropolitului.” „Mă așteptam la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Punct ar însemna sfârșit Virgula ar fi o continuare Când mă gândesc că te-am iubit Apare-un semn de întrebare. Trei puncte mă lasă să-mi termin un gând Din depărtări, de vei auzi chemarea, Mă vei găsi îndurerat, meditând Modelând un semn de exclamare. Îmi lași asemeni unui scriitor Pe foaia albă, a sufletului meu, Un manuscris și-un singur dor. Ca să le port în inimă mereu.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93434]
-
să trăiască sublim, picătură cu picătură, precum esența de trandafiri bulgărești. Domnule profesor, galant cum vă știu, veți găsi o scuză pentru efectul lecturii asupra mea. Pentru că, citindu-vă cartea, am înțeles că tot elevă am rămas. Iar la final, meditând la cele citite, am simțit cum cartea îmi lovește creștetul și dumneavoastră îmi spuneați: „Stai jos, Lia Moldovanu, nota 4 la lecția despre viață”. Și pentru că istoria este repetabilă, mie nu-mi rămâne acum decât să fac același gest ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în perpetuă schimbare... Mai petrecem încă o zi sub bolta de viță de vie din fața casei, cu răcoarea ei înviorătoare și cu atâtea impresii din destăinuirile musafirilor care au venit și au plecat, lăsând în urmă un ecou al celor meditate până la ceas târziu din noapte. Și astăzi ne mai revin prieteni de suflet pentru mărturisiri și impresii de neuitat, căci fiecare din cei prezenți are câte ceva de spus, de adus aminte, de rememorat repetat, pentru că acestea fac parte din zestrea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
făcut eu la croitorul X, același care îmi confecționase uniformele școlare de care am avut nevoie. - Cu ce bani, întrebă tata, știind prea bine că în ultimele luni nu prea îmi dăduse bani, dar nici eu nu-i cerusem. - Am meditat niște elevi din clasele mai mici și cu banii primiți pentru munca mea am reușit și eu să ajung la nivelul unor colegi „mai cu dare de mână”, care erau substanțial subvenționați de familie. - Mă bucur de acest lucru, zice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură noapte dispar case-ntregi zăpezi între noi - din când în
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
nu se lovise cu capul de dalele din fundul bazinului, nici nu-și spărsese capul și nici nu pățise nimic. La Început se speriase puțintel văzînd că se oprește În partea cu apa cea mai adîncă și rămîne acolo parcă meditînd, pînă cînd păru că a luat o hotărîre și Începu să Înoate pe la fund spre partea cu apă mai mică, unde Carmincha părea că-l așteaptă, ca și cum totul ar fi ascultat de un plan bine pus la punct dinainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
serios, prin urmare trebuie să Începem totul de la zero“. Termină fraza tocmai cînd era să-i sară mandibula. Julius nu mai avea nici cea mai mică Îndoială că era nepoata lui Beethoven. Acum mai rămînca ceva la care trebuia să mediteze; faptul că nu părea să fie o ființă prea bună; el Își Închipuise Întotdeauna că oamenii care sufereau sau erau bolnavi sau pe care-i durea capul sau Își spărseseră capul erau fără Îndoială oamenii cei mai buni din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl Întrerupse bătrînelul. — Haide odată! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]