2,951 matches
-
un principiu caracteristic vitalului: principiul radiației adaptative, care stă la baza evoluției lumii vii, fie că este vorba de plante sau de animale. Cum ar fi putut Goethe să convingă, în timpul său, chiar și pe cei mai iluștri intelectuali că metamorfoza plantelor poate căpăta orice formă, că înțelegând aceste principii poți să-Ți imaginezi diferite forme de plante apărute ca răspuns la provocările mediului? Pe cât era de conștient de descoperirile sale și de fericit, pe atât de mult avea să se
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
celălalt. Totuși, lucrurile nu sînt chiar atît de simple (și rareori sînt astfel atunci cînd comparăm miturile). Deși mitul lui Narcis invocă tema nostalgiei, tema neînțelegerii este și ea prezentă. Să vedem cum istorisește Ovidiu, în cartea a treia a Metamorfozelor, povestea lui Echo și a lui Narcis. Îndrăgostită nebunește, nimfa îl urmează pe Narcis în adîncul codrilor. Este însă incapabilă să ia inițiativa, căci Junona, ca să o pedepsească pentru că încercase să o distragă cu flecăreli în timp ce Jupiter umbla după aventuri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
teamă că m’ar sorbi Însetat: cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, de astă dată voi ajunge precis o picătură de... vin, căci am nimerit În plină vestită podgorie. Iată despre ce am să bolborosesc, pe măsura metamorfozei. Vița e o migratoare care a plecat devreme de „acasă“, din jurul Mediteranei, În toate direcțiile. Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al cuvântului e puțin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al cuvântului e puțin mai sus de Cotnari. Geaba o mai Îngroapă careva, căci Însăși fiziologia se opune: Zice amicul Cristi, care Îmi urmărește cu vădit interes metamorfoza că, pe măsură ce temperatura scade, orice plantă solicită un sol mai oxidat; dar vița acționează asupra acestuia exact pe dos, ba ca una dintre cele mai redutabile, săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
recensămintele efectuate pe câteva sute de ani. Așa de exemplu în conscripția imperială din 1721-22 îl găsim pe Comșa Gravul, care nu poate fi decât un alt mod de prezentare grafologică a lui Grovul, sau poate mai de grabă o metamorfoză etimologică a acestui nume care, deși există păreri împărțite, numele de Grovul venind aproape indubitabil de la Greavul, care în limba germană medievală are sensul de lider de obște, ceea ce corespunde la noi cu jude sau primar. A evoluat așadar din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
într-un arbore numit dafin. Cocoțat pe creasta unui munte stâncos, castelul medieval al lui Oris își arunca umbra asupra acestui loc idilic. În altă variantă, mama ei Geea (Pământul) ar fi transformat-o în laur. În prima carte a „Metamorfozelor”, Ovidiu redă acest mit. Să ne-ncadrăm și noi în tradiții!am îndemnat-o pe Janeta, îndreptându-nre spre apa limpede. Ea mai sprintenă a coborât mai repede la izvoare și s-a spălat, eu mai lentă la anii mei, m-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Peste mare, peste lume./ Și-aș vedea cum trec cu toate,/ Rânduri-rânduri arătate:/ Înnegrirea malurilor,/ Strălucirea valurilor,/ Stolul rândunelelor,/ Tremurarea stelelor 284. În Luceafărul 285, Hyperion este proiecția visului împlinit al zborului: Și s-arunca fulgerător,/ Se cufunda în mare. Metamorfozele lui Hyperion se petrec sub regimul visării: Căci o urma adânc în vis/ De suflet să se prindă/ Ea trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă. Există în poem aceeași imagine a plutirii line: Venea plutind în adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iași: Junimea, 1983, 296 p. (Eminesciana; 32) * PERPESSICIUS. Eminesciana. Ediție îngrijită, prefață și bibliografie de Dumitru D. Panaitescu. Iași: Junimea, 1983, 663 p. (Eminesciana; 33) * CIOBANU, Nicolae. Eminescu. Structurile fantasticului narativ. Iași: Junimea, 1984, 215 p. (Eminesciana; 34) * CUȚITARU, Virgil. Metamorfozele lui Hyperion. Studiu asupra poemei Luceafărul. Iași: Junimea, 1983, 200 p. (Eminesciana; 35) * TIUTIUCA, Dumitru. Creativitate și ideal. Iași: Junimea, 1984, 255 p. (Eminesciana; 36) * LOVINESCU, E. Mihai Eminescu. Ediție critică, prefață, note, variante, bibliografie și indice de Ion Nuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
febril în mine însumi, simt că sunt la început și că încă nu m-am născut cu-adevărat. Călătoria mea către antipozi continuă. Tomis nu e decât una dintre etapele noi ale unui parcurs inițiatic ce începe mereu cu fiece metamorfoză. Totdeauna am avut spaima să nu mă pietrific într-o singură dimensiune, să nu rămân doar un poet galant, specialist exclusiv în ars amatoria. Adolescența fugoasă de la Sulmona, ca experiență fundamentală a existenței mele, m-a făcut să urmez căile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele!”). Aia a subliniat versul acesta din epistola către Rufinus, uitându-se lung la mine. Era preocupată când mi l-a arătat și parcă ar fi vrut să-l comenteze. Până la urmă, s-a răzgândit și a tăcut. Limită În Metamorfozele apar transformări ale oamenilor, zeilor, lucrurilor. Poate că am ales un astfel de iter mitologic tocmai ca să pot să constat cum totul se comportă potrivit principiului heraclitean. Și cu toate astea, în alcătuirea divină a trupurilor se intuiește permanent teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lut, iar oasele moi par că se vor desface în încercarea de a-și căuta originea. Simt că sângele mi se încheagă și curge cu tot mai mare greutate prin vene. Corpul meu devine humă neagră și mă bucur de metamorfoza asta. După moarte, aș vrea să mă îngroape sub izvorașul care curge prin mijlocul pădurii: sper că apa proaspătă mă va feri de putrefacție. Aș vrea ca moartea mea să fie aidoma cu aceea a unei plante, lipsită de apariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
amputez pe loc, cu complicitatea unui cuțit; cine știe dacă ar curge vreo picătură de sânge? Simt că trupul mi se usucă, iar carnea mi se albește ca și cum ar fi lipsită de limfa vitală. Poate că asta o să-mi fie metamorfoza. O să devin o mumie. Coniunctio Când observ autenticitatea sentimentelor Aiei, mă întreb cum de-am putut să am - în tinerețe - o trăire atât de superficială. M-am purtat deșănțat, conducându-mă doar după instinctele cele mai animalice. Ars amatoria nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plăcerii personale. Mă mulțumeam și mă bucuram pervers numai de asta. Niciodată nu permiteam să fie amanta cea care triumfă asupra abandonului meu. Acum, evident, nu mai simt dorința cu aceeași intensitate; virilitatea mea e cu siguranță slabită. Poate că metamorfoza asta corporală m-a făcut să-mi schimb ideile. În acele rare momente de dragoste cu Aia, mă abandonez complet, mă las târât de plăcere cu un elan tineresc, chiar ca un novice la primele lui experiențe. Trupul meu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un fel de reținere. Știam precis că avea să se ducă la Augustus să-i spună totul. Noaptea, în vis, mi-a apărut Pontul Euxin. Marea era foarte frumoasă; navigam fericit către antipozi. În perioada aceea tocmai scriam intens la Metamorfoze; mă oprisem la pățaniile Argonauților. În vis mă găseam exact în locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem. Am avut o senzație anume, de parcă tocmai mă dedublasem, mă transformasem în două ființe autonome ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
grădina mea din Roma. Acolo glicina se cățăra pe ziduri și pe chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se știe, am ars cartea când am părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare dimineață când calc pe pietrișul din grădină. Metamorfozele A fost ideea ei să schimb registrul prea scolastic în care plămădisem la Roma Metamorfozele. Din cauza supărării lui Augustus, așa cum se știe, am ars cartea când am părăsit Roma. Vreau s-o scriu altfel. E necesară o lectură mai detașată a faptelor simbolice care-i privesc pe zei; o lectură mai puțin exaltantă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
hermetismul numelor lor, antropomorfizează experiența individuală. E vorba de nume generice care pun stăpânire pe lumea fenomenală, dar nu izbutesc să opună o barieră solidă discontinuității timpului. În felul acesta, înăuntrul formelor naturale se constituie o fluiditate care le favorizează metamorfoza. Locuință subpământeană Am decis. Voi urma ritul instituit de Zalmoxis. Mă voi preface mort ca Pitagora și mă voi îngropa și eu într-o locuință subterană, pentru ca apoi să reînviez la fiecare patru ani. Și dacă nu voi reuși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ritmat în versuri scurte, trohaice, care se contopesc într-un sistem de rime împerecheate. Reușesc să concretizeze admirabil până și conceptele cele mai abstracte. Acum știu că greșeam când socoteam că alegerea pe care o făcusem ca să povestesc miturile, în Metamorfoze, era cea mai bună cu putință. Am învățat mult din arta acestor bătrâni. Am rescris o pagină nouă despre Medeea; episodul despre tatăl lui Iason, care, datorită unor filtre magice folosite de ea, își recapătă tinerețea. Aia judecase bucata aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al peisajului. Când mă cufund astfel în natură, peisajul e atât de viu că eu încetez să exist. Am trăit o clipă de supremă euforie. Apoi m-am întors la normalitate. Nu mă transfomasem încă în broască. Nu suferisem nici o metamorfoză; mai degrabă atinsesem un soi de acomodare metafizică. Intrasem, pur și simplu, în contact cu zeii invizibili care trăiesc în receptacolul gigantic al naturii. Pământ primitor Pe-aici, pământul e incredibil de primitor. Prin contrast, uneori mă gândesc - așa cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atinsesem un soi de acomodare metafizică. Intrasem, pur și simplu, în contact cu zeii invizibili care trăiesc în receptacolul gigantic al naturii. Pământ primitor Pe-aici, pământul e incredibil de primitor. Prin contrast, uneori mă gândesc - așa cum am scris în Metamorfoze - că mi-ar plăcea să semăn în el dinți de balaur. Ca și în mitul fantastic despre fuga Medeei, probabil c-ar răsări din ei niște războinici mercenari, capabili să înroșească pământul-mumă, ucigându-se între ei. Geții nu sunt animați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
murmurul apei îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn ca să asiste la o execuție iminentă. E aici o întreagă metamorfoză. O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana vegetală mi-a făcut oasele mai rezistente și trupul mai zvelt, întărindu-mi în mod neșteptat forțele. Acum merg pe drum mai ușor, fără nici o dificultate. Îngrijirile Aiei sunt binefăcătoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îl îneacă pe străin. În fiecare seară contemplu marea în timpul amurgului, când crusta ei solzoasă se aurește ca un veștmânt imperial: pare c-ar vrea să se-mpodobescă solemn ca să asiste la o execuție iminentă. E aici o întreagă metamorfoză. O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana vegetală mi-a făcut oasele mai rezistente și trupul mai zvelt, întărindu-mi în mod neșteptat forțele. Acum merg pe drum mai ușor, fără nici o dificultate. Îngrijirile Aiei sunt binefăcătoare. Dar presimt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de metamorfoză, numai să poată să se bucure de trupul muritoarelor ce întruchipează obiectul poftelor lor. Oamenii, în schimb, trebuie să îndure metamorfozări dintre cele mai degradante atunci când îndrăznesc să aspire la vreo zeiță. Nu mi se pare că asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]