6,725 matches
-
Articolele Autorului Știam toate acele cuvinte... le auzisem pe rând într-un an unul, într-alt an altul, și tot așa vreo douăzeci de ani, până când începusem să tresar doar când le vedeam într-o carte, într-un ziar... ce mirare, ce căldură, ce vis, să le aud de la el toate într-o singură noapte... dar la ziuă, imediat, le-am văzut c-un sens schimbat, cuvintele-i nu mai erau doar inocente șoapte, ci momeli subtile, calde, într-o capcană
LA LUMINA ZILEI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347230_a_348559]
-
învățământului românesc, București, 1971, p. 97-98; Arh. Naționale Drobeta Turnu Severin, fond Magistraturatul orașului Cerneți, dosar 7/1831, f. 36, 52). 20Dosar cit, f. 53. 21Ibidem, f. 51, 57. El se miră foarte de numărul mic al elevilor simțind “...pe lângă mirare și o mare părere de rău mai vârtos cel născut într-acest oraș” cerând să se răspândească publicații pentru atragerea copiilor. (N. Bănescu, art. cit., p. 356). 22Dosar cit., f. 62; N. Bănescu, art. cit., p. 357-358. 23Dosar cit., f.
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
nostru a fost colorat de frunzele lor. Și mâinile tale au mângâiat fiecare frunză, iar gura mea le-a sărutat în parte tot la fel. Și mirosul lor ne-a rămas pe treptele de la intrarea în inima atinsă de dor... Mirarea nu ne mai pășește peste trupuri, nici întrebările nu mai colindă de acum, căci doar iubirea mai poate face să crească noi muguri în copacii ce-și trag seva din frunzele căzute acum câteva vieți... Acum nenumărate toamne... dar parcă
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
de sub patul meu era șubrezit: am taiat o gaură în el, folosind partea decupata să o acopăr. Am folosit ascunzătoarea ca să depozitez pistoale și armament, până ce, într-o zi, mama mea a observat maturând, ceva suspect. Mare i-a fost mirarea când a găsit arsenalul: am fost trimis pentru câteva zile la prieteni, tatăl meu trebuind să care conținutul cu sacul, noaptea, pentru a-l aruncă în Mureș. Dacă ar fi fost interceptat de vre-o patrulă sovietică, ar fi fost
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
în zadar, a încolțit. Mama avea o vorbă: „Din câte semințe cad pe pământ nu toate încolțesc, nu toți se poartă să îi placă lui Dumnezeu, chiar și dintre cei care bat drumul bisericii.” Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocența copiilor te face să visezi, ignoranța lor te face să surâzi. Referință Bibliografică: INOCENȚA COPILULUI / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Rodica Elena Lupu : Toate
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
Crăciun din volumul de debut este despodobită. E o poezie a trăirii durerii la o intensitate maximă, aproape de nesuportat. Deși adeptă a principiului „Carpe Diem” -poeta se întreabă uneori, la ora bilanțului, cu nostalgie: „Hei, tinerețe, unde ești?” -cu crescătoare mirare: „Când trecut-au anii?...” (Aniversare). Așteptarea - apanajul femeii - este permanent prezentă în lirica Verei Crăciun și ia diverse aspecte, între vis și răbdare, „spre clipa fără culoare”, „în gândul ce doare”. Poeta e convinsă că trebuie „să știi să aștepți
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
căutat, boul n-a fost de găsit. În noaptea de Sfântul Nicolae, în același an a visat că boul lui s-a întors acasă. S-a trezit și a ieșit afară în toiul nopții și nu mică i-a fost mirarea când a zărit la poartă, cuminte, așteptând parcă să-i deschidă cineva, tocmai animalul pierdut în toamnă. Nicolae Sinu murit în 1941, într-o zi când deschidea poarta ca să iasă cu carul cu boi, probabil făcuse infarct... „Dormi Lazăre, dormi
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a se-ntrece cu neferul ... Noi hohoteam vârându-i pe ascuns câțiva bănuți și el, fără să ne privească zicea că o să fie de-amintire ... Cu capu-n pălăria roasă, cu oase-n zbârțe, vorba-n gros
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
și să-i descopăr noi înțelesuri. Pentru limba română și pentru România încerc să îmi mențin drumul și să-i slujesc simbolurile. Consider că asta îmi e misiunea. Și doar așa pot mulțumi României pentru tot ce ne oferă, pentru mirările cu care ne uimește. Așa am ales să o promovez, prin cântec. Atât în România, cât și în Basarabia. Sunt într-adevăr mândru că sunt român. Nu mi-aș asuma niciodată riscul dezrădăcinării, convins fiind că ar fi o pierdere
DIN DRAGOSTE DE ROMÂNIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357190_a_358519]
-
avut dreptul la încă o jumătate de oră de somn, care mi s-a părut cea mai dulce din viața mea de până atunci. La prima oră de școală recitam prima din clasă ”Imnul României”, dar mare mi-a fost mirarea, când, la a doua strofă, învățătoarea nemulțumită, mi-a făcut semn să mă opresc: -V-am dat numai prima strofă! mi-a spus cu reproș că nu fusesem atentă în clasă la indicațiile ei. Am căzut pe bancă și numai în
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
mamei ei, care la prima oră, era în fața clasei și îi povestea învățătoarei totul de la “A la Z”. Mi-am întors capul cu obrajii arzându-mi de bucurie că nu povestisem nimănui în afară de Tatiana, dar nu mică mi-a fost mirarea, când jumătate dintre băieți, roșii și transpirați, cred că de rușine, își ascundeau privirile. -Să știi că și băieții au stat după sobă! i-am șoptit Tatianei la prima recreație. -Cred că din cauza aceasta, Viorel a părăsit-o primul! mi-
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
primul! mi-a șușotit și ea. A fost cea mai frumoasă zi de școală. Luminița arăta mai rău decât o găină plouată. Încet, pe la colțuri, am început să ne povestim aventura din strada Niagara și nu mică ne-a fost mirarea la fiecare, când am descoperit că aproape toată clasa ne petrecusem câteva ore ascunși de Luminița la ea în casă. Încet am prins curaj și îi împingeam cu cotul caietele, când depășeau linia dintre noi și tot surâzând, ce semăna
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a nu merge la serviciu. Nu-i venea să creadă că este acasă. S-a putut trezi târziu, nu la cântatul cocoșilor, când cerul abia se mijea sub lumina roșiatică a răsăritului de soare. Ieșise în curte și privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
dormeau, surprinsă m-am retras încet să nu-i trezesc, dar nu-mi puteam dezlipi ochii de pe sânul ei, care stătea zvelt și dezvelit. -Noi dormim fără haine. E ceva natural, spunea Amalia, prietena mea. -Chiar? - mă limitam la o mirare scurtă. Încercam să-mi închipui acea stare să te trezești noaptea sau spre zori și să vezi un nud lângă tine și să nu-ți pese sau să-l scoli, mângâindu-l ori de câte ori ți se pare incitant. Imaginea repetată își
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
cu codițe, veniți în față! am auzit-o când răsuflam fericite. Toate capetele s-au întors spre noi deodată. Am simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-a scos degetul din gură și cu ochii măriți de mirare că fusese văzută, s-a uitat la mine speriată. Am trecut printre ceilalți și ne-am oprit în fata învățătoarei. -Pe tine te cunosc! mi-a spus bucuroasă. M-am uitat la ea mirată, ezitând dacă trebuia să-i răspuns
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
hârtiile, am avut norocul să descopăr misterul disparițiilor repetate ale lui Matei. Deschizând fereastra m-am uitat mândră să văd dacă cineva mă vedea cum scuturam cu vrednicie buretele plin de praful de la cretă, dar nu mică mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Matei, ascuns după un boschet, în dreptul clasi noastre, mâncând de zor. Mă uitam la el și nu-mi puteam crede ochilor că se înfrupta cu atâta poftă din ce le era destinat pisicilor și despre
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
avutul când or să moară ei și o să rămână Susana săracă. Tare mult mai ținea la avutul lui. Era un om adevărat! Mă uitam la tataie mirată. Ce însemna „un om adevărat”, nu înțelegeam. Ghicindu-mi gândul și citindu-mi mirarea pe față, tataie mi-a explicat: -Ținea la bani. Toți se duceau la cârciumă, el bea acasă un pahar la masă. Toți banii îi punea în poală la aia bătrână. O iubea pe Susana ca pe ochii din cap. În
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
scris nicio scrisoare până acum, i-am răspuns emoționată mai ales de privirea curioasă a Cameluței. Când ne-am ridicat să intrăm în sală, pentru că începeau premierile, aceasta mi-a șoptit: -Matei te iubește! Am roșit de plăcere și spre mirarea ei, de data aceasta i-am răspuns: -Cred că și eu! În ziua aceea totul mi-a mers de-a-ndoasela. Am fost strigată la premiul trei. M-am simțit mică și proastă și numai după ce mi-am auzit numele de câteva
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
dintr-un biet umil învins când vei obosi iubito, voi fi gata să te-nving. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gură mea începe atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să iți stârnesc sărutul, trupul
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TĂCERI NE CHINUIE ȘI ÎNCHID FERESTRE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tăceri ne chinuie și închid ferestre Uneori te miri de mirarea ta e un sentiment uneori e ușor să ridici mingea dacă știi unde se află ea fileul diferă direcția rămâne constantă Altă dată e dificil să plasezi un cuvânt peste gard consumi deja un peisaj supraetajat mirific senzațional șocant deplasat
TĂCERI NE CHINUIE ŞI ÎNCHID FERESTRE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357412_a_358741]
-
să vorbească toți deodată dar fiecare în limba lui. Cu asemenea ocazii se face un vacarm de nedescris. Unii strigă numai locuri sau timpuri, alții cifre sau culori. Într-o zi de sărbătoare, străinul sosit în orașul Amestecat, cu mare mirare ascultă harabubura iscată care sună cam așa : mâine, alb, pe pământ, negru, verde, trei, sămbătă, aici, albastru, nouă, pe pajiște, zece, poimâine ... și deja îl apucă durerea de cap de atâta gălăgie. Scoate o carte din sacoșă și începe să
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
la Ierusalim, “pe cârca unui măgar” cu risipa de toate felurile la care se dedă lumea de azi, care călărește mii de cai putere “în zadar”, “pe pustii”. Atât de simple și pe înțeles sunt versurile încât, nu e de mirare că ele sunt asimilate de categorii diverse de cititori de orice condiție și vârstă. Se poate spune că nu există om să nu le înțeleagă și să nu-i meargă la suflet. Are acest poet darul de pătrundere în casa
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
ani, sunt amendați sau băgați la închisoare. Se întinde și la noi această molimă. De ce nu reacționăm în nici un fel? - La anul 1758, Sfântul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci când l-am citit în traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit să-l cred. Cu două sute de ani înainte de apariția televiziunii, Părintele acesta spunea că va veni vremea când dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care creștinii o vor așeza în locul icoanelor. Mărturisesc că
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
din Râmnicu Vâlcea, clasa modelaj-ceramică, șef compartiment design la Argcoms-SCM Curtea de Argeș. Are o charismă și o eleganță spirituală cu aromă renascentistă. Fotografiază realitatea, o educă și o topește în creuzetul sufletului, făurind fărâme de univers gata să te inunde cu mirarea lor socratică. Îi plac femeile, fiindcă fiecare are „un nu știu cum și un nu știu ce”, făcându-te să înveți ceva din sublimul nedesăvârșirii ei. Îi plac frumosul, mâncarea bună stinsă cu o vodcă aleasă și muzica, în special Demis Russos și Grigore
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357842_a_359171]
-
Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu inima și fapta la acei copii pe care destinul le-a rostuit sfințenia suferinței. În 2006, la inițiativa părinților copiilor cu dizabilități, trăitori pe valea râului Doamnei
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]