KorAP: Find »[drukola/base=miros & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...695 >

17,356 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

ardoare / CA un boschetar / O sticlă de tărie / Mare.“ (Îmbrățișare) „Sorb / Cu voluptate / Dintre coapsele tale / Plăceri nemăsurate / CA un bețiv / Din sticlă / Vise deșarte.“ (Voluptate) „Aroma / Trupului tău / Mai dăinuie / În memorie / CA pe gâtlejul ud / Al unui bețiv / Mirosul de tărie“ (Aroma) etc. Singura surpriză oferită cititorilor constă în aceea că uneori „ca“ este înlocuit cu „precum“. Dar substituirea se produce rar. Ioan Hada, autoproclamat în titlul volumului „faraon“, rămâne adeptul de neclintit al adverbului „ca“. Drept urmare, cartea sa

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
multe și des, / Climatul se schimbă în oricare zi / În viața aceasta anostă și gri.“ (Stres) ‹ „Mai latră șacalii nostalgici la lună / Sperând să obțină, oricum, un folos, / Instinctul de pradă în haită-i adună / Atrași de-al puterii perene miros.“ (Șacalii nostalgici) „Nici soarta, parcă, nu ne mai ajută / Și Dumnezeu, probabil, ne-a uitat, / tranziția e o necunoscută / Inclusă în secretele de stat“ (Concept schimbat) etc. Lui Mitică Ion nu i-a reușit trecerea de la epigramă la rondel. A

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
lor din viața de fiecare zi: „Ce mai faceți în această lume scăldată în infinitul necunoașterii, acum, la ceas matinal, când începe un nou ciclu al existenței?“ „Ce să fac, mă duc să cumpăr o pâine care poartă în ea mirosul de lumină sacră al verii trecute, rod binecuvântat al unirii dintre cer și pământ prin spicul de aur al grâului.“) Adevărul este că, de regulă, autorul interviurilor este cel care dă tonul, încă de la prima întrebare pe care o adresează

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
din capul (sprijinit de degetul mare) al autorului: „Aflu din presă că în timpul somnului ne lungim cu 5-6 cm. Ni se lungesc toate organele, oare?“ „O nedumerire: oare de ce nu există în comerț mâncare de pisici și cu gust (sau miros) de șoareci?“ „Decembrie 2005. Citesc că un pescar sportiv din SUA a prins un păstrăv cu două guri. Vă dați seama ce-ar însemna să ai o nevastă cu două guri? Sau (și mai rău) o soacră cu o așa

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
remarcabil (chiar dacă în unele cazuri își dovedesc eficacitatea!). În afară de sexism, Horia V. Pătrașcu profesează și un rasism al vârstei, scriind cu un dispreț deșănțat despre femeile în vârstă: „Dar silă mai mare nu-i decât vederea unei scârnăvii bătrâne. Farduri... miros de spermă și sânge menstrual, dinți falși care ascund dinți bolnavi / cariați, ca niște buboaie gata să se spargă...“ Când nu filozofează, ci doar povestește, Horia V. Pătrașcu o face cu talent. Însă de cele mai mult ori filozofează... Sub

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

sînt învățată să aștept. Gelu lungește vorba, fata scoate o batistuță impecabil de albă și se adresează: Vă pot șterge puțin? Ce am? Ceva alb, poate puțină spumă de la pasta de dinți. Gelu se lasă șters la colțul gurii și mirosul Danei îi intră prin toți porii. Nonșalanța cu care este abordat îi place și angajarea fetei se face cu nerăbdare. Din acest moment, Gelu intră în zona celor care mint mai tot timpul. Mergem cu copiii la iarbă verde sîmbătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
L-ați adus aici și ați încălzit Satana la sîn. Chiar așa. Acu' că are facultate... Dar cît am muncit noi pentru el! Avea examene, săracu'... Da. Acum este cîine. Un cîine se apropie prietenos și dă vesel din coadă. Mirosul de salam îl înnebunește. Uite-l cum se gudură. Nu seamănă cu Anton? Leit, șefu'! Șeful ține un leaț la spate și cînd îi vine la îndemînă cîinele îl pocnește cu sete. Na, Antoane, na șefie, anafura mă-ti! Cîinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
gîndit să recupereze prin lungimea ei. Deja egalase numărul de ani de serviciu cu numărul de ani cît a luat pensie. De acum îmi scot pîrleala, se bucura pensionara. Adică cum, doamna Anica? Am muncit la dubălărie. Știi în ce miros și mizerie am lucrat eu? Nu. Cum era? Exact ca în iad. Adică te fierbea în cazanul cu smoală? Cazanul cu smoală era boierie curată, față de dubălărie. La doamna Anica era ceva curios de tot. Nu avea mamă, nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a crescut și mai mult. Camerele erau în semiîntuneric, un miros greu de mucegai și o proastă aerisire au determinat fata să se grăbească de plecare. Nu este ce ai crezut, dar o mînă de gospodină ar face din casa asta minuni. De cînd stai singur? De zece ani. Mai venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
știe de frică? Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați! Cămașa ascunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
clocitoare! Dă-i în pula mea de labagii, cu 700 pe lună vor să le curgă Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă, ai înțeles, bă? țipa directorul. La 4 dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Vestire. Generos și indulgent ești, Doamne, cu niște vântură cuvinte! Poeții nu au nevoie de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
tinerețe vorbești? Gata, ajunge! Nu observi, pe partea nevăzută a lunii răsar brusturi? Domnule doctor, nostalgia este o oală cu lapte pusă la fiert: crește, crește și, brusc, dă pe plită. Dacă nu te trezești, riști să rămâi doar cu mirosul, pentru miros, zău, nu se merită aprins focul. Ce îmi recomanzi? Dimineața, pe stomacul gol, o ceașcă de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Gata, ajunge! Nu observi, pe partea nevăzută a lunii răsar brusturi? Domnule doctor, nostalgia este o oală cu lapte pusă la fiert: crește, crește și, brusc, dă pe plită. Dacă nu te trezești, riști să rămâi doar cu mirosul, pentru miros, zău, nu se merită aprins focul. Ce îmi recomanzi? Dimineața, pe stomacul gol, o ceașcă de lapte călduț de la bunica, seara același tratament, mâine poate niște mere coapte din livada popii Tatu, poimâine o lingură cu vin și ceva firimituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de liliac. Ar fi trebuit să se simtă învingător, l-a scos pe doctor din luptă cu propriile arme; mâine, cine știe ce terapii din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
și o limbă despicată. 45. Pe hol, un singur felinar stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Mare; Newton inventa ploaia în cer; profesorul naviga într-o ecuație cu 7 necunoscute; Maria Oltea, mama mușatinului, repeta după o poezie de Bolintineanu. În camera de gardă, Dumnezeu scria rețete instant de îndulcit întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva petice, reconstitui absența. La 22, se închideau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
părți egale. O privești, visul îți aparține pe de-a-ntregul. Adormi lângă ea, visele încep să ruleze precum un film de epocă, mai întâi alb-negru, apoi, color; la început, pelicula nu are glas, apoi auzi voci, muzică, vânt; florile au miros de primăvară neîncepută. Ați dormit neîmbrățișați și nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase a camion plin cu ciocolată. Bunicul miroase a lagăr. Bunica, a fântână neîncepută. Tanti Didina miroase a curvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]