10,397 matches
-
care șii le oferea. Căutând disperat o formă de alinare, Naji s-a întrebat dacă salvarea nu era de găsit prin jihad, care promite iertarea păcatelor tuturor celor care luptă pentru Allah. Dar, din fericire, Irene se întorcea întotdeauna acasă. Mobila își recăpăta dimensiunile potrivite, decorațiunile frivole redeveneau opere de artă prețuite. Naji a recunoscut că nu voia să fie izbăvit, ci voia să continue să comită cel mai groaznic păcat din lumea islamică: să venereze pe altcineva decât pe Allah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată, și jumătate din tavan era Înclinat. Doar porțiunea În care Își primea oaspeții, despărțită de restul printr-o foaie de placaj, era Înzestrată cu mobilă: mese și scaune din plăci de inox. Se vedea de la o poștă că-l costaseră ceva bani. Trei pereți, exceptîndu-l pe cel cu ferestre, erau acoperiți de hărți mari, desenate de mînă, cuprinzînd Împărțirea suburbiei În trei secțiuni: nord, nord-vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Își ațintise privirile asupra mea. Linia obrazului ei se asemuia cu nisipul ud al mării, blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
orășelul din extremitatea sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci becuri cu lumini puternice, ocrotite în farfurioare albe cu picturi florale în miniatură. Mobila părând superioară, lustruită frumos, dar oarecare. Cât despre salonul din copilărie - așa-zisul salon dispăruse, era într-o iarnă, de mult, îl înlăturaseră grijile materiale ale tatii. În toată noaptea aceea îl văzui strălucitor, parcă altfel, cum nu fusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și fiindcă nu era nimeni, s-a privit în oglindă, și-a pipăit obrazul de a cărui tinerețe se fălea în sine (erai pe atunci elevă), și ca pentru un vesel final, începu să cânte părând nepăsător, „La donna è mobile”, la modă atunci. Era fericit că fusese ținta atenției tale de adolescentă. Tu l-ai visat toată noaptea. Toate s-au dus”. Fosta elevă de liceu din anul 1918 simți o adiere ușor răcoroasă, numai cât o clipă, întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa credeam - dar rămânea ceva care-mi punea la îndoială față de mine însumi sinceritatea. Bucuros? Poate numai dorința de a fi. Stătusem cu ei un an și ceva, zi de zi, cinasem de-atâtea ori împreună în sufrageria modestă cu mobilă rurală, sub veghea crucifixului din perete, vorbeam și râdeam, mă obișnuisem cu ei, mă oglindisem în ochii Anei, mă preumblasem primăvara și vara cu ea și sora ei de-a lungul lizierei pădurii și pe malul iazului comunal, familia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămână între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea în privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de vară, - nemaiputând rezista tentației, mă dusei acasă la ea unde mă primi doamna aceea mică și grasă, noua stăpână a locuinței; zâmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mâna, și când intrai în casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, în spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicându-se: - „Când am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvântul), ca un musafir, într-o încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. Până acolo însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit în birou, fui întâmpinat de șeful acelei instituții, așa mi se spuse, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu atât ei înșiși se îmburghezesc mai mult, e vorba de cei de sus. În primul rând au început să le ia casele, i-au desproprietărit și s-au mutat în locul lor, iar în destule cazuri însușindu-și până și mobila lor; aceștia sunt „aleșii revoluției”, tinzând și la manierele celor înlocuiți, pe care însă le preiau neîndemânatic, neavând în spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru că nu mă satur privindu-te”. Și noaptea aceea care trecu peste noi, nu se știe nici acum dacă era din lumea asta sau altă lume, dar eu cred că era din lumea asta, pentru că ne aflam în camera mea, mobila era aceeași, o concretețe ce nu putea fi pusă la îndoială. Vorbii fără rost, ea își trecu degetele prin părul meu răvășit, iar eu mă înecai în ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. Când amurgul se înecă în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până în Țara de Foc, Chile este o pădure neîntreruptă, cu zone virgine, unde omul n-a călcat încă, populate de arbori de diferite specii și esențe, inclusiv esențe nobile, de care România, pe vremea aceea "al 5-lea producător de mobilă al lumii", avea nevoie. Am convenit pentru delegația noastră, un director general și un inginer, un program interesant, cu vizitarea mai multor exploatări și fonduri forestiere și discuții cu "factorii de decizie". Pe durata a 7 zile, erau prevăzute deplasări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și-au manifestat aprecierea pentru buna administrare a fondului forestier, pentru speciile valoroase oferite de pădurea chiliană, exprimându-și interesul pentru concretizarea unor posibilități de colaborare. Au oferit materiale documentare privind industria forestieră din România și în special fabricile de mobilă. Directorul general al CONAF a subliniat importanța domeniului aflat sub conducerea sa în economia țării, sectorul forestier făcând parte, alături de cel minier și cel piscicol, printre primele 3 de importanță la formarea Produsului Intern Brut, ocuparea forței de muncă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
zise vătaful privind cu încordare spre peria pe care o țineam în mână; - căutam un loc unde s-o pun. Se repezi cu brațele întinse, mi-o luă din mână și o puse cu grijă într-un colț, pe o mobilă. Apoi iar se întoarse spre mine, foarte serios, fără să zâmbească. —Ei, spune... Am alungat-o, cucoane Petrache... Mie îmi era dragă, am luat-o din dragoste... Tatăl ei era fecior boieresc, un biet om acolo, da’ ea era fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a trântit de perete ușa camerei de zi și a exclamat: —’ Neața, Anna, e timpul să-ți iei pastilele. Încerca să meargă la pas vioi, ca asistentele pe care le văzuse în seriale, dar camera era așa de încărcată de mobilă încât a trebuit mai degrabă să-și croiască drum spre mine. Când am ajuns în Irlanda acum opt săptămâni, nu puteam să urc scările pentru că aveam un genunchi dislocat, așa că părinții mi-au mutat patul în „camera din față“. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
numele pretențios de „camera TV“. Dar când patul meu a fost instalat în camera aceea, n-a existat nici un alt loc în care să se poată muta restul mobilierului - canapele și fotolii cu ciucuri. Locul arăta ca un magazin de mobilă la preț redus, unde sunt adunate la un loc milioane de canapele, așa că ești aproape obligat să le escaladezi ca stâncile de pe malul mării. —Bun, domnișoară. Mama examina o foaie, un orar al tratamentului meu medicamentos - antibiotice, antiinflamatoare, antidepresive, somnifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității rurale sărace o casă strâmbă în care intră apa și în care toată mobila stă în pantă astfel că, dacă e ceva pe roți, alunecă pe podea până se izbește de perete. „Trebuie să oferi ceva în schimb“ este mottoul acestor indivizi. Dar ceea ce vor să spună de fapt este „Doamnelor, uitați ce persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cingătoare fină din fir de aur împletit. Nicicând ochii mei nu contemplaseră o femeie atât de bogat dezgolită. Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de nimic giuvaerurile intime. Eu le păstrez. Casa și mobilele se pot vinde; dar trupul nu, și nici podoabele lui. Am strâns-o la piept. — M-am resemnat de azi-dimineață să merg din surpriză în surpriză. Piramidele, sărutarea ta, satul ăsta, vestea căsătoriei noastre, și apoi odaia asta, noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că i se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
raft cu echipament video (cu două camere mobile), un stereo, o măsuță de serviciu pe care era un joc electronic, un acvariu, două sofale puse în fața a două mese joase din oțel și un frigider mic și lătăreț Îmi place mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu două camere mobile), un stereo, o măsuță de serviciu pe care era un joc electronic, un acvariu, două sofale puse în fața a două mese joase din oțel și un frigider mic și lătăreț Îmi place mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe care era un joc electronic, un acvariu, două sofale puse în fața a două mese joase din oțel și un frigider mic și lătăreț Îmi place mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu degetul sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de grei încât, atunci când planau, păreau să atârne de fire invizibile. Mi-a făcut plăcere compania lor. Nu și-ar fi prăpădit acele sinucigașe pe mine. Dedesubt se aflau dalele pătrate ale grădinilor semipavate - ochiuri de apă și mici fântâni, mobilă sculptată, o femeie în salopetă care își mânuia foarfeca țăcănitoare. Păsările New York-ului își băteau aripile și croncăneau printre crengile îndoite. Se poate spune despre păsările din New York că au cam murit, și cine le poate condamna pentru asta? Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]