9,927 matches
-
la care ne referim (dielectric); M = masa moleculară a substanței; d = densitatea substanței. Din teoria electromagnetică a luminii, dată de Maxwell, constanta dielectrică (D) este egală cu pătratul indicelui de refracție (n): D = n2 (47) condiția necesară fiind ca dipolii moleculari induși să poată oscila cu frecvența luminii. Dacă se măsoară indicele de refracție (n) în domeniul VIS sau UV, vor oscila doar dipolii care se obțin prin polarizare electronică (Pel). Dipolii obținuți prin celelalte forme de polarizare (Pat și Por
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
polarizare electronică (Pel). Dipolii obținuți prin celelalte forme de polarizare (Pat și Por), au o inerție care nu le permite să urmeze alternanțele rapide ale câmpului electromagnetic. Introducând relația (47) în relația (46), se obține polarizarea electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm): Prin urmare, refracția moleculară (Rm) reprezintă o componentă a polarizării moleculare (Pm) calculată pe baza indicelui de refracție (n) determinat în domeniile VIS sau UV. Din relația (48) se observă că polarizația electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm) este
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
prin celelalte forme de polarizare (Pat și Por), au o inerție care nu le permite să urmeze alternanțele rapide ale câmpului electromagnetic. Introducând relația (47) în relația (46), se obține polarizarea electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm): Prin urmare, refracția moleculară (Rm) reprezintă o componentă a polarizării moleculare (Pm) calculată pe baza indicelui de refracție (n) determinat în domeniile VIS sau UV. Din relația (48) se observă că polarizația electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm) este direct proporțională cu polarizabilitatea electronică
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Por), au o inerție care nu le permite să urmeze alternanțele rapide ale câmpului electromagnetic. Introducând relația (47) în relația (46), se obține polarizarea electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm): Prin urmare, refracția moleculară (Rm) reprezintă o componentă a polarizării moleculare (Pm) calculată pe baza indicelui de refracție (n) determinat în domeniile VIS sau UV. Din relația (48) se observă că polarizația electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm) este direct proporțională cu polarizabilitatea electronică medie a moleculei (α), care măsoară deformabilitatea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sau refracția moleculară (Rm): Prin urmare, refracția moleculară (Rm) reprezintă o componentă a polarizării moleculare (Pm) calculată pe baza indicelui de refracție (n) determinat în domeniile VIS sau UV. Din relația (48) se observă că polarizația electronică (Pel) sau refracția moleculară (Rm) este direct proporțională cu polarizabilitatea electronică medie a moleculei (α), care măsoară deformabilitatea învelișului electronic și tăria cu care sunt legați electronii în interiorul moleculei. Tăria acestor legături nu este influențată de interacțiunile intermoleculare (ce sunt dependente de starea de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
polarizabilitatea electronică medie a moleculei (α), care măsoară deformabilitatea învelișului electronic și tăria cu care sunt legați electronii în interiorul moleculei. Tăria acestor legături nu este influențată de interacțiunile intermoleculare (ce sunt dependente de starea de agregare a substanței), deci refracția moleculară (Rm) va avea aceeași valoare în toate stările de agregare. De obicei, se folosește refracția specifică, rs, ce se referă la un gram de substanță: Se observă că : Refracția moleculară (Rm) cât și refracția specifică (rs) au un caracter aditiv
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sunt dependente de starea de agregare a substanței), deci refracția moleculară (Rm) va avea aceeași valoare în toate stările de agregare. De obicei, se folosește refracția specifică, rs, ce se referă la un gram de substanță: Se observă că : Refracția moleculară (Rm) cât și refracția specifică (rs) au un caracter aditiv, atât la amestecuri cât și în interiorul combinațiilor chimice, când: unde: nk - numărul atomilor de tipul k din moleculă; Rk - refracția atomilor de tip k: ea nu corespunde atomului în stare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
legătură dintre atomii moleculei. Chiar și în cazul substanțelor ionice se poate vorbi de aditivitatea refracției (în soluții diluate), când ionii nu se influențează prea mult unii pe alții. Cunoscând refracțiile atomice și parametrii structurali se poate calcula valoarea refracției moleculare (Rm) a unei substanțe pe baza formulei sale structurale. Acest lucru este important în special în cercetarea științifică când, pentru a se preciza care din mai multe formule structurale este valabilă, pentru o substanță necunoscută, se procedează astfel: * se calculează
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a unei substanțe pe baza formulei sale structurale. Acest lucru este important în special în cercetarea științifică când, pentru a se preciza care din mai multe formule structurale este valabilă, pentru o substanță necunoscută, se procedează astfel: * se calculează refracțiile moleculare teoretice (Rm teoretic) ale tuturor variantelor structurale propuse; * se compară cu valoarea determinată experimental (Rm exp); * va fi corectă acea formulă structurală pentru care refracția moleculară calculată (Rm teoretic) are valoarea cea mai apropiată de valoarea experimentală (Rm exp). Partea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
formule structurale este valabilă, pentru o substanță necunoscută, se procedează astfel: * se calculează refracțiile moleculare teoretice (Rm teoretic) ale tuturor variantelor structurale propuse; * se compară cu valoarea determinată experimental (Rm exp); * va fi corectă acea formulă structurală pentru care refracția moleculară calculată (Rm teoretic) are valoarea cea mai apropiată de valoarea experimentală (Rm exp). Partea experimentală Se va determina refracția moleculară a câtorva lichide organice, prin determinarea indicelui de refracție, cunoscându-se masa lor moleculară și densitatea la o anumită temperatură
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
variantelor structurale propuse; * se compară cu valoarea determinată experimental (Rm exp); * va fi corectă acea formulă structurală pentru care refracția moleculară calculată (Rm teoretic) are valoarea cea mai apropiată de valoarea experimentală (Rm exp). Partea experimentală Se va determina refracția moleculară a câtorva lichide organice, prin determinarea indicelui de refracție, cunoscându-se masa lor moleculară și densitatea la o anumită temperatură (tabelul din anexa 3). Aparatura utilizată pentru determinarea indicelui de refracție este refractometrul de tip Abbé (figura 14 și 15
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
acea formulă structurală pentru care refracția moleculară calculată (Rm teoretic) are valoarea cea mai apropiată de valoarea experimentală (Rm exp). Partea experimentală Se va determina refracția moleculară a câtorva lichide organice, prin determinarea indicelui de refracție, cunoscându-se masa lor moleculară și densitatea la o anumită temperatură (tabelul din anexa 3). Aparatura utilizată pentru determinarea indicelui de refracție este refractometrul de tip Abbé (figura 14 și 15) Refractometrul Abbé se compune din următoarele părți: * Corpul prismelor (P), format din două prisme
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cercetat: * se introduce lichidul între cele două prisme; * se strânge șurubul prismelor; * se aduce limita de separație la intersecția firelor reticulare; * se citește indicele de refracție corespunzător pe scara gradată. Rezultate și discuții * Se calculează refracția specifică (rs) și refracția moleculară experimentală (Rmexp) folosind relațiile (49) și (50) precum și datele prevăzute în tabelul din anexa 3. * Se calculează aditiv valoarea Rm teoretică folosind relația (51) și datele prevăzute în tabelul din anexa 5. * Datele experimentale obținute se introduc în tabelul 9
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
10-3 m. Gradul de dispersie (∆) reprezintă valoarea inversă a mărimii d care este diametrul particulei disperse. Dacă diametrul se exprimă în metri, atunci gradul de dispersie va fi: După gradul de dispersie, sistemele disperse se clasifică în 4 grupe: dispersii moleculare (∆ = 109 - 1010 m-1); sisteme disperse ultramicroeterogene (dispersii coloidale) (∆ = 107 - 109 m-1); dispersii microeterogene (semi- sau pseudo-coloidale) (∆ = 105 - 107 m-1); dispersii grosiere (∆ = 103 - 105 m-1). Deosebirea esențială dintre aceste tipuri de sisteme disperse o reprezintă stabilitatea cinetică
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Metodele de obținere se subîmpart, după procedeul utilizat, în metode fizice și chimice. Stabilitatea sistemelor disperse se poate mări în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
în prezența coloizilor de asociație sau a compușilor macromoleculari care exercită o acțiune protectoare prin absorbția la suprafața particulelor. STUDIUL COLOIZILOR MOLECULARI (SOLUȚII DE COMPUȘI MACROMOLECULARI) Soluțiile compușilor macromoleculari (polimeri) sunt sisteme disperse în care componentele sunt dispersate la nivel molecular. Acestea prezintă proprietățile generale ale soluțiilor: omogenitate (existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
167) Se reprezintă grafic dependența gradului de umflare Q în funcție de valoarea lg(1/c). Se obține o curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
c). Se obține o curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. Ca o consecință a modului direct de legare a particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
particulelor fazei dispersate, coloizii moleculari se caracterizează printr-o mare stabilitate termodinamică. Prin aceasta, coloizii moleculari se deosebesc net de dispersiile liofobe în care interacțiunea particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie se realizează prin adăugarea unor agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
agenți tensioactivi. Coloizii moleculari sunt studiați alături de dispersiile liofobe datorită comportării lor cinetice asemănătoare ce apare ca o consecință a dimensiunilor apropiate ale unității cinetice. unde: d = diametrul particulelor fazei dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Considerații teoretice Punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt proprietăți caracteristice tuturor sistemelor disperse ale căror particule sunt capabile să-și formeze strat dublu electric. Densitatea superficială de sarcină a dispersiilor liofobe și a coloizilor moleculari variază în funcție de pH și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric și fiind determinată de dirijarea fenomenelor interfaciale ce au loc în natură, biologie (la nivelul membranelor celulare), industrie (cauciuc, lacuri, etc). Astfel
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]