2,533 matches
-
anul 1732, pe valea Cozancea. Schitul a fost închis de către comuniști în anul 1960, fiind redeschis în anul 1983. De-a lungul timpului, mănăstirea a păstorit și schiturile Coșula, Balș, Zosin și Șoldana. Într-această mănăstire și-a început viața monahală atât părintele Paisie Olaru - care a viețuit aici primii 26 ani de viață monahală, cât și părintele Cleopa Ilie - care a viețuit aici primii 3 ani de viață monahală.
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
fiind redeschis în anul 1983. De-a lungul timpului, mănăstirea a păstorit și schiturile Coșula, Balș, Zosin și Șoldana. Într-această mănăstire și-a început viața monahală atât părintele Paisie Olaru - care a viețuit aici primii 26 ani de viață monahală, cât și părintele Cleopa Ilie - care a viețuit aici primii 3 ani de viață monahală.
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
Balș, Zosin și Șoldana. Într-această mănăstire și-a început viața monahală atât părintele Paisie Olaru - care a viețuit aici primii 26 ani de viață monahală, cât și părintele Cleopa Ilie - care a viețuit aici primii 3 ani de viață monahală.
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
sihăstrie, sub influența Mănăstirii Prislop. Această a funcționat până în a doua jumătate a secolului XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină până în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări. Biserică mănăstirii este din piatră, fără temelie, cu contraforturi, în formă de navă cu altar și naos. Are un turn în formă pătrată(ce era folosit
Mănăstirea Cetatea Colț () [Corola-website/Science/312413_a_313742]
-
Dumnezeu. Biserică actuala a mănăstirii a fost construită în prima jumătate a secolului XVIII, partial pe vechile temelii. În anul 1951 clopotul mănăstirii și inventarul Bisericii din Cusici au fost predate Bisericii din Zlatița. În prezent, mănăstirea nu are viața monahala. Este deschisă în ziua hramului Nașterea Maicii Domnului - 21 septembrie.
Mănăstirea Cusici () [Corola-website/Science/312415_a_313744]
-
atât de parohia Dejani cât și de cea de la Pojorta, unde pornise pictura bisericii. La vremea hotărâtă de Dumnezeu, în mod providențial, în anul 1992 au venit în aceste locuri călugări din Moldova, de la mănăstirile Sihăstria și Sihla, reactivând vatra monahală. Locul a fost defrișat și curățat, s-au montat două troițe, Poiana Mănăstirii redevenind loc de pelerinaj. Cu ajutorul credincioșilor din împrejurimi s-au construit câteva chilii și un paraclis în care ulterior s-a amenajat trapeza. În anul 1994 s-
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
pădurii o lumină neobișnuită și au auzit un glas spunându-le: Aici este izvorul darurilor Mele". Cei doi frați au înțeles că Maica Domnului dorește să se înalțe un sfânt lăcaș; ei s-au călugărit și au pus bazele așezământului monahal, construind biserica cu hramul "Izvorul tămăduirii". Mânăstirea a rămas cunoscută sub numele "Dălhăuți", după numele celor doi frați Dălhăuș (satul omonim a fost întemeiat mai târziu - un vechi document păstrat la Arhivele Naționale din București menționează existența acestui sat în
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată spre închinare în biserica mânăstirii. La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă. În mânăstire se află aproximativ 20 de călugărițe
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
înconjurată de o pădure foarte deasa. Lăcașul de cult a fost ridicat în imediata apropriere a izvorului care a dat și numele mănăstirii, cu referire la existența unui feredeu renumit din zona Munților Zarandului până în podgoria Aradului. Existența unui așezământ monahal la Feredeu este menționată pentru prima dată în urmă cu mai bine de 215 ani, când în imediata apropiere a locului unde a fost înălțata mănăstirea, se află un schit cu un paraclis lângă un izvor cu apă făcătoare de
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
episcopului, iar celelalte două călugărilor. Dintr-un document din acei ani, rezultă că în ziua de 11 aprilie 1937, la schitul reînființat de la Feredeu a fost instalat primul stareț cu numele de Pahomie. Aceasta menționare, duce la concluzia că viața monahala a existat aici pe aceste meleaguri de la poalele Munților Zarand, inc[ de la începutul secolului al XVIII-lea și pan[ în momentul apariției Decretului 410/1959, când, ca și multe alte mănăstiri din România, cea de la Feredeu a fost închisă. Până la
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
transformarea schitului de la Feredeu în mănăstire, stareț fiind părintele Ilarion Tăuceanu, cel care în urmă cu mai bine de 14 ani i s-a încredințat conducerea lucrărilor de construcții, prin grijă și priceperea căruia a fost reconstruit în totalitate complexul monahal de la Feredeu.
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
În curtea mănăstirii alături de biserica propriuzisă se mai găsesc un paraclis, o clopotniță, chilii, diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat. Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
dificilă, în epoca interbelică mănăstirea cunoaște o nouă înflorire. În 1951 se transformă în mănăstire de maici și devine metocul Mănăstirii Rătești , pentru ca în 1958 să fie închisă de regimul comunist. Pe perioada celor 3 decenii de încetare a activității monahale, s-au făcut reparații la biserică între 1967-1969, cu suportul localnicilor. Un enoriaș plătit din fondurile Episcopiei Buzău a asigurat în acest interval paza lăcașului. Cutremurul din 1977 deteriorează din nou edificiul de cult, refăcut cu începere din anul 1986
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
Datează din anul 1810 și adăpostește Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, una din cele mai venerate din țară. Lăcașul este folosit pentru slujbele de pe timpul verii. Istoricul schitului Dălhăuți, monument clasat cod LMI VN-II-a-B-20832 ține de legendă. Asezarea monahală a funcționat până în anul 1959, când a fost dezafectată și a fost reînființată în anul 1990 ca așezământ de maici. Legenda spune că pe la jumătatea secolului al XV-lea au venit pe dealurile astea doi ciobani din Dobrogea. Trei nopți
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților). Ulterior, a fost înființat aici în 1972 un schit de călugări. Autoritățile comuniste au hotărât construirea stațiunii climaterice Durău în apropierea fostei mănăstiri. Astfel, biserica „Sfânta Sofia” din fostul cimitir al mănăstirii, precum și majoritatea chiliilor monahale din împrejurimi, au fost demolate în anul 1977. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea a transformat schitul de călugări în mănăstire de maici și a înființat Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru”, loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog ecumenic
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
și chiliile. Alte reparații au fost făcute în 1812, de Arhimandritul Dorotei Craioveanul și 1856, când a fost restaurată și pictura despre care nu există alte date. După secularizarea averilor mănăstirilor din 1864, la Jitianu n-a mai fost viață monahală. Între anii 1864 - 1873 aici a funcționat o școală de agricultură, care a fost mutată la Herăstrău (astăzi București). Lăcașul a rămas ca biserică parohială a satului Balta Verde, până în anul 1914, când biserica a fost închisă pentru că ajunsese într-
Mănăstirea Jitianu () [Corola-website/Science/312450_a_313779]
-
este o mănăstire ortodoxă de maici situată în localitatea Târgu Logrești, județul Gorj. Așezământul monahal este mai puțin cunoscut, datorită faptului că viața monahală s-a desfășurat cu intermitență, în urma vitregiilor istoriei, dar și datorită poziției mai izolate, în afara localității, la capătul unui drum de țară, dincolo de albia râului Amaradia. Biserica mănăstirii, ce poartă hramul
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
este o mănăstire ortodoxă de maici situată în localitatea Târgu Logrești, județul Gorj. Așezământul monahal este mai puțin cunoscut, datorită faptului că viața monahală s-a desfășurat cu intermitență, în urma vitregiilor istoriei, dar și datorită poziției mai izolate, în afara localității, la capătul unui drum de țară, dincolo de albia râului Amaradia. Biserica mănăstirii, ce poartă hramul Sfinților Ioachim și Ana (9 septembrie), figurează pe lista
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
dumnealui, Constantin Oțetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Smaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Sevastița, fiii dumnealor, popa Ion Tândălescu, călugărul, preoteasa Hreșova, soția lui, Pătru, Stancu, Maria, Ancuța, Dumitru, feciorii lor, acum întracești ani 7316. Logofătul Alisandru Tândălescu pitrop Septembrie 15”. Viața monahală nu a avut continuitate în acest schit. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica a mai fost reparată. Între 1830-1840, servea ca biserică de mir cu hramul „Sfinții Voievozi”, în loc de „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, cel pus de ctitori. Apoi, sfântul
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
și Elena Dumitrescu Negrea. Tot atunci se construiește și un paraclis, pe dâmbul dinspre apus, azi dispărut. Zugravul Belgun, din Hurezani, restaurează pictura, însă fără artă. Preoții din sat mai slujeau uneori aici. Evenimentele din 1914-1918 împiedică stabilirea unei vieți monahale. Biserica începe iarăși să se ruineze. În 1932, la îndemnul P.S. Vicarul Nifon Criveanul, începe restaurarea în forma actuală cu cheltuiala doamnei Magdalena Mihai Săvoiu și a altor buni creștini. Se construiește o clădire cu etaj pentru monahii slujitori. Schitul
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
anul 1976, biserica schitului de la Logrești a fost declarată monument istoric. Au început reparațiile, sub conducerea preotului paroh Ioan I Popescu, s-au acoperit cu șiță de brad: biserica, clopotnița și casa stăreției. Abia pe la începutul anului 1990, în așezarea monahală din Logrești se repun bazele vieții monahale, la inițiativa ÎPS Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei din acea vreme, schitul fiind redeschis de un grup de maici venite de la Mănăstirea Polovragi. Mai apoi, în anul 1992, schitul devine mănăstire de maici. Pictura
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
fost declarată monument istoric. Au început reparațiile, sub conducerea preotului paroh Ioan I Popescu, s-au acoperit cu șiță de brad: biserica, clopotnița și casa stăreției. Abia pe la începutul anului 1990, în așezarea monahală din Logrești se repun bazele vieții monahale, la inițiativa ÎPS Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei din acea vreme, schitul fiind redeschis de un grup de maici venite de la Mănăstirea Polovragi. Mai apoi, în anul 1992, schitul devine mănăstire de maici. Pictura interioară este în ulei, în stil bizantin
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
Daniel Leonte s-a ridicat acest Sfânt Locaș cu hramul "Înălțarea Domnului", ajutat fiind de credincioșii din satele, comunele și orașele învecinate, precum și de iubitorii de Hristos din țară. În aceeași măsură s-a îngrijit și de organizarea unei obști monahale cu trăire duhovniceasca, specifică acestei tebaide românești care a fost și este ansamblul de mănăstiri, schituri și sihaștrii din zona munților Rarău și Giumalău. Mănăstirea "Înălțarea Domnului" a fost sfințită în anul 1995 de către Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscop al
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
voie egumenului să taie cotul Șiretului pentru a nu lăsa „"acea sfântă mănăstire să se prăpădească fiind cu multă cheltuiala"” . În contextul poziției de avanpost, a vremurilor tulburi și repetatelor inundații, spre mijlocul secolului XVIII mănăstirea decade până la întreruperea vieții monahale. În 1750 un moment important și cu urmări nu prea fericite în istoria ctitoriei, a fost închinarea ei că metoc "Spitalului Pantelimon" din București de către Grigore ÎI Ghica. Lipsa grijii reale pentru lăcaș (adiminstrarea ei se făcea de către Egumenul Mănăstirii
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
militar. Pe 24 iunie 1990 de hramul Sfintei Mănăstiri, aceasta reînvie după 73 de ani din inițiativa Înaltpreasfințitului Casian al Dunării de Jos și, prin strădania arhimandritului Simeon Ovezea, care a fost numit stareț al acestui nou început de viață monahala. După săvârșirea să din viață, efortul de rezidire a mănăstirii este continuat de o mică obște de monahi, sprijinită de Primăria Municipiului Brăila și de alți ctitori.
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]