3,149 matches
-
Dumnezeu personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J. M. E. McTaggart și apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
edificiu inițial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-și păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin funcția sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra, parcelă cu parcelă, domeniul.În 1512, Bohier a reușit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepția unui donjon, și a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcția sa însa i-
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
Belgia este o monarhie constituțională. Monarhul ereditar, actualmente Filip, este șeful statului și poartă titlul de Rege al Belgienilor (, , ). În urma independenței Belgiei în 1830, Congresul Național al Belgiei a decis instaurarea unei monarhii constituționale ca formă de guvernământ. În februarie 1831 aceștia i-au propus tronul
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
și Gotha a fost numit Rege al Belgienilor de către Congresul național. Acesta a depus jurământul constituțional pe data de 21 iulie 1831, zi care este celebrată ca Ziua Națională a Belgiei. Regii Belgienilor succesiv au fost: Regenți Titlul corect al monarhului belgian este Rege al Belgienilor și nu 'Rege al Belgiei'. Această formă a titlului dorește să indice o monarhie populară legată de poporul Belgiei, în timp ce prima în perioada obținerii independenței, era considerată o formă caracteristică monarhiilor absolutiste. În Belgia monarhii
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
monarhului belgian este Rege al Belgienilor și nu 'Rege al Belgiei'. Această formă a titlului dorește să indice o monarhie populară legată de poporul Belgiei, în timp ce prima în perioada obținerii independenței, era considerată o formă caracteristică monarhiilor absolutiste. În Belgia monarhii sunt totdeauna numiți în mod oficial nu un ordinal, chiar dacă sunt primii dintr-o serie. Astfel Regele Badouin a fost "Regele Badouin I" cu toate că încă nu a existat un al doilea rege cu același nume. Belgia are trei limbi oficiale
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
cu același nume. Belgia are trei limbi oficiale, dintre care limba neerlandeză și limba franceză sunt cele mai importante. Astfel membrii familiei regale sunt cunoscutți după două nume: cel neerlandez și cel francez. De exemplu, cel de al 5-lea monarh era cunoscut sub numele Baudouin în franceză și Boudewijn în neerlandeză. În limba germană, cea de a treia limbă oficială, monarhii sunt în general numiți după numele francez. Numele original al familiei Regale belgiene era "de Saxe-Cobourg și Gotha", numele
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
familiei regale sunt cunoscutți după două nume: cel neerlandez și cel francez. De exemplu, cel de al 5-lea monarh era cunoscut sub numele Baudouin în franceză și Boudewijn în neerlandeză. În limba germană, cea de a treia limbă oficială, monarhii sunt în general numiți după numele francez. Numele original al familiei Regale belgiene era "de Saxe-Cobourg și Gotha", numele lui Leopold I. Datorită caracterului germanic puternic al acestuia, numele a fost schimbat la sfârșitul Primului război mondial în "al Belgiei
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
ce au ocupat țara. Astfel, regele semnează toate documentele oficiale cu titlul "al Belgienilor" și toate documentele private cu numele "al Belgiei". Belgia este singura monarhie europeană în care regele nu urcă pe tron automat la decesul predecesorului acestuia. Noul monarh este obligat să depună un jurământ constituțional, prin care se angajează să respecte legile și să apere independența și integritatea teritorială a statului. Misiunile monarhiei sunt de ordin public și politic. Regele este simbolul unității țării și reprezintă statul în
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
desemnează primul ministru și din punct de vedere constituțional reprezintă puterea executivă pe care în practică o deleagă guvernului. În momentul formării unui nou guvern, în principal în urma unor alegeri federale, procedura de formare a guvernului demarează prin numirea de către monarh a unui "Informator". Acesta îl informează pe monarh de rezultatul alegerilor și de partidele politice care sunt susceptibile de a forma o coaliție de guvernământ. Regele poate numii un alt informator sau poate numii un "formator" care are rolul de
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
constituțional reprezintă puterea executivă pe care în practică o deleagă guvernului. În momentul formării unui nou guvern, în principal în urma unor alegeri federale, procedura de formare a guvernului demarează prin numirea de către monarh a unui "Informator". Acesta îl informează pe monarh de rezultatul alegerilor și de partidele politice care sunt susceptibile de a forma o coaliție de guvernământ. Regele poate numii un alt informator sau poate numii un "formator" care are rolul de a forma coaliția de guvernământ și un program
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
de guvernământ. Regele poate numii un alt informator sau poate numii un "formator" care are rolul de a forma coaliția de guvernământ și un program de guvernare. În general formatorul este persoana cea mai susceptibilă de a devenii prim ministru. Monarhul are puterea să numească și să destituie miniștrii, este responsabil de aplicarea legilor, poate propune legi parlamentului și poate conduec relațiile internaționale. În calitate de șef al statului, regele sancționează și pormulgă legile votate de Parlament. Totuși, conform constituției Regele nu poate
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
singur, acesta având nevoie de co-semnătura ministrului de resort în deciziile pe care le ia, ministru care astfel își asumă răspunderea politică a acțiunilor. Aceasta înseamnă că în practiă puterea executivă este exersată de guvernul federal care răspunde în fața Parlamentului. Monarhul are întrevederi regulate cu premierul, membrii guvernului ai parlamentului și cu liderii politici importanți. În aceste pintâlniri monarhul are dreptul să fie informat de deciziile guvernului, poate oferii sfaturi și are dreptul să atenționeze interlocutorii asupra problemelor pe care acesta
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
își asumă răspunderea politică a acțiunilor. Aceasta înseamnă că în practiă puterea executivă este exersată de guvernul federal care răspunde în fața Parlamentului. Monarhul are întrevederi regulate cu premierul, membrii guvernului ai parlamentului și cu liderii politici importanți. În aceste pintâlniri monarhul are dreptul să fie informat de deciziile guvernului, poate oferii sfaturi și are dreptul să atenționeze interlocutorii asupra problemelor pe care acesta le consideră importante. Toate întâlnirile sunt organizate de Cabinetul Politic Personal al monarhului, cabinet ce face parte din
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
politici importanți. În aceste pintâlniri monarhul are dreptul să fie informat de deciziile guvernului, poate oferii sfaturi și are dreptul să atenționeze interlocutorii asupra problemelor pe care acesta le consideră importante. Toate întâlnirile sunt organizate de Cabinetul Politic Personal al monarhului, cabinet ce face parte din Casa Regală. Monarhul este Comandantul Forțelor Armate Belgiene și numește ofițeri superiori. Acesta îi numește la cererea Ministerului Apărării. Pentru a-l ajuta în cadrul îndatoririlor militare, Regele dispune de un Cabinet Militar în cadrul instituției Casei
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
să fie informat de deciziile guvernului, poate oferii sfaturi și are dreptul să atenționeze interlocutorii asupra problemelor pe care acesta le consideră importante. Toate întâlnirile sunt organizate de Cabinetul Politic Personal al monarhului, cabinet ce face parte din Casa Regală. Monarhul este Comandantul Forțelor Armate Belgiene și numește ofițeri superiori. Acesta îi numește la cererea Ministerului Apărării. Pentru a-l ajuta în cadrul îndatoririlor militare, Regele dispune de un Cabinet Militar în cadrul instituției Casei Regale. Orice cetățean belgian se poate adresa regelui
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
flamandă, 10 de comunitatea franceză și 1 de comunitatea germanofonă. Senatorii cooptați sunt 10 membrii aleși de primele două grupuri de senatori. Regulile de eligibilitate sunt aceleași ca și cele pentru membrii Camerei Reprezentanților. Senatorii de drept sunt actualmente copiii monarhului Albert II, membrii majori ai familiei regale care sunt eligibili pentru a urca pe tron. Teoretic aceștia pot vota, dar deoarece familia regală trebuie să fie neutră aceștia nu votează și nu sunt socotiți la numărătoarea de cvorum. Rezultatul alegerilor
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
ocazia ședințelor comune ale celor două camere. Acestea se reunesc în anumite condiții enumerate în Constituție: depunerea jurământului de către Rege, declararea unei regențe. Ultima reuniune a avut loc pe data de 9 august 1993 cu ocazia depunderii jurământului de către actualul monarh.
Parlamentul Belgiei () [Corola-website/Science/311768_a_313097]
-
experți sau reprezentanți ai organizațiilor care să permită îmbunătățirea calității dezbaterilor și a legislației. Foarte repede, partidele politice au folosit aceste poziții pentru a răsplătii membrii loiali ai acestora care nu au fost aleși. Senatorii de drept sunt actualmente copiii monarhului Albert II, membrii majori ai familiei regale care sunt eligibili pentru a urca pe tron. Teoretic aceștia pot vota, dar deoarece familia regală trebuie să fie neutră aceștia nu votează și nu sunt socotiți la numărătoarea de cvorum. Alegerile federale
Senatul Belgiei () [Corola-website/Science/311771_a_313100]
-
doar Insulele Canalului. În schimb, Ludovic și-a retras sprijinul acordat rebelilor englezi, a cedat trei episcopii și orașe și a plătit o chirie anuală prin care poseda regiunea Agenais. Prin acest acord, regele Angliei trebuia să plătească un omagiu monarhului francez, rămânând fidel francezilor, însă numai pe teritoriul lor. Acesta a fost una dintre cauzele indirecte ale Războiului de O Sută de Ani. Conflictul între baroni și rege s-a intensificat, iar Henric a repudiat dispozițiile de la Oxford din 1261
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
la Paris, fiică a lui Louis Nicolas Le Tonnelier, baron de Breteuil, și a lui Gabrielle-Anne de Froulay. Tatăl său făcea parte din curtea din Versailles a regelui Ludovic al XIV-lea, având însărcinarea de a prezenta regelui ambasadorii altor monarhi europeni. În casa părinților săi din Paris, Émilie a avut posibilitatea să vină în contact cu personalități importante ale epocii, ca Bernard le Bovier de Fontenelle, unul din precursorii iluminismului, sau cu poetul Jean-Baptiste Rousseau. Din partea tatălui a primit o
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
dominată proaspăt despărțita și din ce în ce mai Protestanta a Biserică a Angliei. Fiica lui Henric, Elisabeta I, a răspuns diviziunii religioase prin introducerea Înțelegerii Religioase Elisabetane, prin care orice persoană numită într-o funcție publică sau eclesiastică trebuia să jure credință față de monarh în calitate de cap al Bisericii și statului. Sancțiunile pentru refuz erau dure au fost aplicate amenzi pentru , și recidiviștii riscau pedepse cu închisoarea și chiar execuția. Catolicismul a devenit marginalizat, dar, în ciuda amenințării cu tortura sau execuția, preoții au continuat să
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
a fost anunțată printr-o declarație oficială a lui Cecil la 24 martie, care a fost sărbătorită în toată societatea. Liderii papistașilor în loc să producă probleme, cum se anticipa, au reacționat la vestea aceasta prin oferirea unui sprijin entuziast pentru noul monarh. Preoții iezuiți, a căror prezență în Anglia era pedepsită cu moartea, și-au manifestat și ei sprijinul pentru Iacob, despre care se credea că întruchipează „ordinea naturală a lucrurilor”. Iacob a ordonat încetarea focului în conflictul cu Spania, și chiar dacă
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
chiar dacă cele două țări erau încă teoretic în război, regele Filip al III-lea l-a trimis în solie pe , să-l felicite pe Iacob cu ocazia accederii la tron. Timp de zeci de ani, englezii au trăit sub un monarh care refuza să ofere un moștenitor, dar Iacob a sosit cu o familie și o întreagă linie de succesiune. Soția sa, Ana de Danemarca, era fiica unui rege. Fiul lor cel mai mare, Henry, de nouă ani, era considerat un
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
engleză. Pentru exilații catolici angajați în această luptă, restaurarea prin forță a unei monarhiei catolice era o posibilitate interesantă, dar în urma eșecului invaziei spaniole a Angliei în 1588, papalitatea a adoptat o abordare pe termen mai lung privind reinstaurarea unui monarh catolic pe tronul englez. De-a lungul secolului al XVI-lea, catolicii au făcut mai multe tentative de a asasina conducători protestanți în Europa și în Anglia, punând la cale chiar și otrăvirea Elisabetei I. Lucrarea iezuitului din 1598, "Despre
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
o propunere de lege ce amenința să scoată toți englezii catolici în afara legii. Scopul principal al conspiratorilor a fost uciderea regelui Iacob, dar la deschiderea lucrărilor aveau să fie prezente multe alte ținte importante, inclusiv cele mai apropiate rude ale monarhului și membri ai . Înalții judecători ai sistemului judiciar englez, majoritatea din rândul aristocrației protestante, și episcopi ai Bisericii Angliei ar fi participat, în calitatea lor de membri ai Camerei Lorzilor, împreună cu membrii . Un alt obiectiv important era răpirea fiicei regelui
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]