KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...743 >

18,554 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

sclavie, foarte diferită, desigur, de toate cele pe care fantezia ei stupidă și le Închipuise pînă În acea clipă. Dar ce vină avea Ojeda? De ce trebuise să plătească el cu viața, la fel ca Rodrigo sau Germán de Arriaga? Patru morți, căci Îi era limpede că trebuia să o includă și pe cea a bătrînului ei tată, erau prea multe pentru conștiința ei, pentru simplul delict de a fi refuzat să aparțină În totalitate unui bărbat. De cînd se ținea minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți. - Numai ființele omenești Îi pot iubi pe morți, iar asta e pricipala greșeală a speciei noastre, răspunse ea cu calm. Eu mi-am petrecut viața iubind bărbați morți, dar am descoperit că mă Înșelasem. Mă Înșelasem cu totul. Iguana Oberlus nu o Întrebă ce voise să spună prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
larg, unde apa era adîncă. Aici În apă, pe undeva, trebuie să fie pești. O să-l folosesc drept momeală. - Ai fi În stare să folosești drept momeală o ființă omenească? se minună ea. Chiar nu ai pic de respect față de morți? O privi de parcă ar fi fost cea mai stupidă dintre toate ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
stupidă dintre toate ființele de pe pămînt. - Am mult mai puțin respect decît față de cei vii, admise el. În orice caz, pînă la urmă peștii oricum l-ar mînca.. Dă-mi undițele. SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie să faci este să te rogi să muște momeala, fiindcă altfel o să te oblig să-ți mănînci un braț... Am să te duc pe mal În viață, m-auzi? Vom supraviețui, orice-ar Însemna asta... Mușcară momeala. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
asupra momelii sîngerînde, rămînÎnd prinși În cîrlig. Euforic, Iguana Oberlus depozită pe fundul ambarcațiunii recolta bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mare, o privi cu dispreț: - N-o să Înveți niciodată, răspunse. Dacă l-aș fi mîncat pe tipul ăsta, poimîine aș fi făcut ciumă, ar fi trebuit să arunc ce prisosea și trei zile mai tîrziu am fi fost la fel: morți de foame. Arătă spre pești. Dar așa, schimbîndu-le des apa ăstora doi, o să rămînem În viață și, În cîteva zile, or să ne slujească la rîndul lor drept momeală ca să prindem alții și să o luăm de la Început... Deschise mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

fie futute din nou. Comic e că asta descrie destul de bine orice ședere îndelungată într-un spital, dar de-așa ceva am avut parte numai eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or să se-ntoarcă mânjii din morți dacă nu iau io pilulele astea. În următoarea sticlă sunt tablete mici, rotunde, de culoarea piersicii, de Aldactone la 100 de miligrame fiecare. Proprietara noastră trebuie că-i avidă după hormoni feminini. Analgezicele și estrogenul sunt cam singurele alimente consumate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu un mare animal mort și copt, umplutura plină de organe pe care încă le poți recunoaște, inima și pipota și ficatul, sosul îngroșat de grăsime gătită și sânge. Aranjamentul floral din mijlocul mesei ar putea fi o coroană de mort. — Îmi dai, te rog, untul? zice mama. Tatei îi zice: Știi ce-i felching-ul? Asta-i prea mult. Shane e mort, dar e în centrul atenției mai mult ca niciodată. Părinții mei se întreabă de ce nu vin niciodată acasă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
încât să mă usture când mă piș. Seth zice: — Vii? O mână plină de inele aruncă telecomanda televizorului pe pat. — Vino, prințeso Prințesă, zice Seth. Noaptea nu stă să ne aștepte. Și-l vreau pe Seth mort. Mai rău ca mort, îl vreau gras și umflat cu apă și nesigur și emotiv. Dacă Seth nu mă vrea, eu vreau să nu-l vreau. Dacă apare poliția sau se-ntâmplă orice altceva, îmi zice luna, banii-s toți în cutia mea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Și dat fiind că eu am început, a fost numai vina mea. Explozia. Poliția. Fuga lui Shane. Moartea lui. Și n-a fost vina mea. — Sincer, zic, dacă Shane chiar voia să-mi dea un cadou, s-ar întoarce dintre morți și mi-ar cumpăra noua garderobă cu care mi-e dator. Așa aș avea un Crăciun fericit. Pentru asta chiar aș putea spune „mulțumesc“. Tăcere. Când scot al doilea plic, mama zice: — Te „scoatem“ oficial „în lume“. — În numele fratelui tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ei spune c-o să ne omoare. Și Seth țipă: — Probabil că Evie a tras în tine. Apoi în telefon e vocea tatei, urlând atât de tare că trebuie să îndepărtez receptorul de ureche, zice: — Voi, voi ar trebui să fiți morți. Zice: — Voi mi-ați omorât fiul, perverșii dracului. Și Seth țipă: — Cu Evie a fost vorba doar de sex. Aș putea la fel de bine să nici nu fiu în cameră sau să-i dau telefonul lui Seth. Seth zice: — Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de ea. Cel pe care-l iubesc eu e încuiat în portbagajul unei mașini, afară, cu stomacul plin de Valium, și mă întreb dacă mai simte nevoia să se pișe. Fratele meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nu mă uit la ce oportunități există. Cu pieptul siliconat, cu buzele liposucționate, cu clepsidra aia 115-40-65 de Katty Kathy care e ea, cu machiajul de zână bună, my fair lady, Pygmalion cum altul nu e, fratele meu întors din morți, Brandy Alexander e foarte interesată de chirurgia plastică. Și viceversa. Taclale de baie. Brandy e încă întinsă pe gresia rece, sus în vârful lui Capitol Hill din Seattle. Domnul Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și-a tras-o cu logodnicul meu. Logodnicul meu aproape m-a înjunghiat mortal. Am dat foc unei case și toată noaptea am ținut o pușcă îndreptată spre niște oameni nevinovați. Fratele pe care-l urăsc s-a întors din morți ca să mă trimită în plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a băii, până și prosoapele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
danseze pe mormânt. — O vaginoplastie e pe vecie, sau cam pe-acolo, zice ea. Poate să aștepte până-mi lămuresc eu niște lucruri. E hotărâtă să-și găsească sora și să-i spună totul, despre gonoree, despre de ce nu-i mort Shane, ce s-a întâmplat, totul. Să facă tabula rasa. Probabil c-ar fi surprinsă să afle cât de multe știe sora deja ei. Eu vreau doar să ieșim odată din oraș, înainte să se emită un mandat de arestare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să număr înapoi până la ziua ultimei mele depilări. Și Evie face: — Fratele tău? Iar eu stau acolo și număr vineri, joi, miercuri, marți... — Cum a făcut de-a ajuns din mutilat mort? zice Evie. Porcii ăia continuă să treacă prea repede ca directorul de imagine să-i poată da cu pudră să nu mai strălucească. Îți vine să te întrebi cum își păstrează porcii pielea așa frumoasă. Dacă fermierii folosesc acum creme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și bătute cu ciocanele, totul cerând o muncă așa intensă. Totul, adică Brandy Alexander. Ellis poartă un costum la două rânduri sau ce naiba o mai fi, un costum cu un singur pliu pe spate, negru. Arată așa cum te-ai imagina mort într-un coșciug, dacă ești bărbat, lucru care nu-i o problemă pentru mine, dat fiind că Ellis oricum și-a supraviețuit rolului pe care l-a jucat în viața mea. Ellis se fâțâie țanțoș acum c-a demonstrat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cvartet de coarde, mergem cu toții împreună pe Planeta Brandy Alexander. În holul de la intrare e Prințesa Prințesă, care încă mai crede că deține controlul. Senzația e de control suprem și extrem asupra tuturor. Sari la ziua când vom fi cu toții morți și nimic din toate astea nu va mai conta. Sari la ziua când o altă casă se va ridica aici și oamenii care trăiesc în ea nu vor ști că noi am existat vreodată. — Unde ai fost? întreabă Brandy. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc. "Escrocii ăia de la gazete au înțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect. Care pe care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului său de o noapte. "Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost omorîți?" Ali Mehmet a venit pînă aproape de el, a strîns ochii din cauza luminii, înlăuntru era întotdeauna o lumină pală, sepia, de fotografie veche, "a, morții ăia, nu, ăștia sînt căsăpiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Ali Mehmet, spuneți-mi, și morții ăia despre care scriu ziarele tot de Cocoș au fost omorîți?" Ali Mehmet a venit pînă aproape de el, a strîns ochii din cauza luminii, înlăuntru era întotdeauna o lumină pală, sepia, de fotografie veche, "a, morții ăia, nu, ăștia sînt căsăpiți de alții. Sînt tot felul de crime prin părțile astea, dar unde nu sînt, domnule?! Dar știi dumneata cum sînt jurnaliștii, le mai încurcă, pun în seama lui Cocoș lucruri pe care nu le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]