2,432 matches
-
cărora se aud voci de femei strigând, dar el nu le bagă În seamă. Înaintează pe străzile șerpuitoare, trecând pe lângă vânzătorii de fructe și pe lângă restaurante, până când ajunge pe altă stradă și intră Într-o biserică. Mai exact: o veche moschee cu minaretul dărâmat și cu inscripțiile din Coran acoperite de o tencuială care servește drept fundal pentru icoanele creștine care se mai deslușesc chiar și acum În interior. Lefty Îi dă o monedă bătrânei care vinde lumânări, aprinde una, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va trebuie să te duci să le faci curte. În noaptea următoare, Luna, ca și viitorul steag turcesc, era În formă de semilună. Jos În Bursa, trupele grecești Își făcură rost de mâncare, chefuiră și aruncară În aer Încă o moschee. În Angora, Mustafa Kemal declară În ziare că avea să țină un ceai la Chankaya, când de fapt plecase spre cartierul său general de pe câmpul de luptă. Bău cu oamenii săi ultimul rachiu pe care avea să-l tragă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbie și atârna până jos, la glezne. Părul le era acoperit de o broboadă albă. Nu purtau văl, dar când se apropiară, Desdemona văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată după un motiv maur. Însoțitoarele o conduseră pe Desdemona peste pardoseala geometrică. O duseră pe lângă niște draperii groase, tivite cu ciucuri, care obturau lumina de afară. Nu se auzea nici un sunet În afară de foșnetul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lumină și convertiții se Înghesuiau să plătească. Femeile dădeau uniforma de slujnică a subordonării pe chadorul alb al emancipării. Bărbații dădeau salopetele opresiunii pe costumele de mătase ale demnității. Casa de marcat a templului dădea pe-afară. În vremuri grele, moscheea era prosperă. Ford Închidea fabrici, dar pe strada Hastings, la numărul 3408, la Fard era deschis. De sus de la etajul al treilea Desdemona nu vedea mai nimic din toate acestea. Își petrecea diminețile predând la clasă, iar după-amiezile În Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o sărăcie pitorească și în același timp de o opulență de basm oriental, mai cu seamă însă o lume a toleranței fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica peste drum de moschee, străduțe 224 încîlcite străbătute de turci pe măgăruși, de bulgari cu coșuri de legume, de sârbi și aromâni mânând din spate cârduri de oi, de greci în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a Satanei deopotrivă. Există nenumărate povești despre toleranța proverbială a acestui spațiu utopic. Aleg două, una arătând toleranță religioasă (e drept, exagerată pentru necesități narative), alta toleranță etnică. Se spune în prima că într-un sătuc sârbesc biserica ortodoxă și moscheea se aflau față-n față, așa încît preotul și imamul ieșeau în fiecare după-amiază să joace table împreună. Cu ocazia aceasta se lăuda fiecare cu virtuțile credinței lui. "Isus a înviat din morți", spunea preotul. "Dar Allah e Allah, singurul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trecută la index. Povestea e simplă: un purceluș și-un arici văd un panou pe care scrie „Cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, aceluia îi lipsește ceva!“ și pornesc în căutarea a ceea ce le lipsește. Trec pe la o biserică, o moschee și o sinagogă și, îngroziți de violența și ridicolul personajelor de-acolo, se întorc acasă, convinși că nu le lipsește nimic și că cine crede în Dumnezeu ori e sărac cu duhul, ori îi lipsește o doagă. Editorii și-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
din întâmplare intrarea într-o enormă peșteră al cărei interior era împodobit cu o mulțime de picturi delicate cu antilope și gazele, ce păreau vechi de mii de ani. Era la fel de înaltă și încăpătoare ca și cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unor clădiri, arhitectura și mai ales oamenii cu toleranța și politețea lor, cu multitudinea de credințe în zeități de la care așteaptă iertarea păcatelor, ajutor la necaz sau viață după moarte mai bună decât cea prezentă. Oamenii se roagă în temple, moschei sau biserici, aducând ofrandă ghirlande de flori, orez sau fructe. Această lume pestriță se roagă indiferent în ce sanctuar ar intra. Cel puțin în aceste momente intime, ei renunță la orgolii sau preamărire. Se pare că aici, în Asia, oamenii
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
bine dezvoltată, amenajări pentru agrement și numeroase obiective cultural științifice. De exemplu, în Constanța sunt apreciate Muzeul Mării, Muzeul Marinei Române, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Acvariu, Delfinariu, Farul genovez, Cazinoul, Termele romane, Edificiul roman cu mozaic, Catedrala ortodoxă, Moscheea Mare, Portul turistic Tomis, iar la Mangalia se impun Zidurile cetății Callatis, Muzeul de arheologie, Festivalul de Muzică Callatis ș.a. Salba de stațiuni balneoclimaterice începe cu Năvodari, locație destinată cu precăderea copiilor, datorită pantei line la intrarea în apă, și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
pregătire desfășurate în areale cu resurse turistice, cu durată scurtă, de obicei la 3-7 zile, folosind mijloace de transport rutiere. Dintre formele specifice ale acestui tip de agrement, menționăm: animația religioasă, prilejuită de vizitarea unor edificii religioase (biserici, mănăstiri, catedrale, moschei) cu o anumită vechime, ca și refacerea ambianței istorice, implicând vizitarea unor obiective istorice (cetăți, palate, castele, monumente) și participarea la comemorarea (aniversarea) unor evenimente sau personalități istorice. Rezultatul acestui turism este ridicarea nivelului de cunoaștere și de instruire a
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
care au cunoscut jugul semilunei și-au făcut un merit din a-și lichida ereditățile turcești. Există însă o singură țară care să nu fie mândră de vestigiile romane? O urmă de drum roman este un îndemn la glorie; o moschee, un prilej de amărăciune. Avalanșa turcească ne face sesizabilă diferența între o mare putere și o mare cultură. Deși una pe alta se implică și se condiționează, am mărturisi totuși prea puțin respect pentru nuanțe, dacă nu am releva plusul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de bogată În mesaje codificate, În căutarea membrilor Fraternității. Evident, reprezenta Templul rozacruceenilor și apărea acolo un turn ce se termina cu o cupolă, după modelul iconografic renascentist, creștin și ebraic, În care Templul din Ierusalim era reconstituit după modelul moscheii lui Omar. Peisajul din jurul turnului era incongruent și incongruent populat, cum se Întâmplă În acele rebusuri În care vezi un palat, o broască În prim-plan, un catâr cu samar, un rege care primește un dar de la un paj. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sensibilitate. De exemplu, nu se poate spune că erau rasiști: se băteau cu musulmanii, pentru asta erau acolo, dar cu spirit cavaleresc, și se admirau unii pe alții. Când ambasadorul emirului din Damasc vizitează Ierusalimul, Templierii Îi indică o mică moschee, deja transformată În biserică creștină, ca să poată să-și facă rugăciunile. Într-o zi intră un franc, care se arată indignat văzând un musulman Într-un loc sacru și se poartă urât cu el. Dar Templierii Îl alungă de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mod incredibil, debarcarea reușește și, la fel de incredibil, sarazinii părăsesc Damietta, astfel Încât regele Însuși ezită să intre În oraș, Întrucât nu crede În fuga aceea. Dar este adevărat, orașul e al său, cu toate bogățiile și cu cele o sută de moschei pe care de Îndată Ludovic le transformă În biserici ale Domnului. Acum se pune problema luării unei decizii: să mărșăluiască Împotriva Alexandriei sau Împotriva orașului Cairo? Decizia cea mai Înțeleaptă ar fi fost Alexandria, pentru a-i lua Egiptului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
timpul, pe măsură ce rânduielile mai vechi se ofileau discret sub căldura soarelui indian. În centrul orașului este Fortul, un circuit lung de o milă, cu pereții din pietriș de un roșu brutal, împrejmuind cu zidurile sale un amestec confuz de palate, moschei, rezervoare de apă și săli de întâlnire. Un pod de cale ferată trece pe lângă oraș aducând aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mare parte din vina Mugalilor, care, spre deosebire de conducătorii cu minți atât de tehnice, s-au gândit mai mult la viața de apoi și la lucrurile pe care le-au pierdut în drum spre ea. Au lăsat peste tot în urma lor moschei cavernoase, monumente reci, acum dovezi insensibile ale trecerii lor. După curba pe care o face râul în dreptul Fortului, se află Taj Mahal. Cu toată frumusețea masivă a marmorei, cu toată răcoarea pe care o oferă interioarele întunecate într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este acum făcut fărâme, strivit de viață. Un morman de Pran sub formă de moloz, așteaptă ocazia să se reinventeze, într-o ordine nouă. Se aude zgomotul făcut de zăvorul tras; îi este la fel de familiar ca și chemarea muezinului de la moscheea învecinată, la fel de familiar ca și crăpătura din zid, ca oala de noapte sau ca șirul de furnici care de așa mult timp folosește peretele stâng al încăperii sale ca pasaj între o metropolă de furnici și alta. Nu mai ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înălțau parcă până la cer. Vizita magazinele cu aur, admira bijuteriile scumpe, negocia prețurile, deși nu prea cumpăra mai nimic. Se alesese doar cu câteva scule de mohair după o noapte întreagă de shopping. Se mai abătea uneori pe la câte o moschee, isi cumpărase un covoraș special pentru rugăciune, pentru că așa citise ea în cărțile de specialitate, ca atunci când iei contact cu o cultură străină, trebuie s-o respecți și să te comporți întocmai că băștinașii acelor locuri. A doua zi, “turiștii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că ”s-a meritat,“ pentru faptul că am văzut și o țară capitalista, în plus Turcia ca tară turistică m-a atras prin farmecul pitoresc al locurilor, prin tradiții și mai ales prin istorie. Văzusem toate haremurile sultanilor, palate bogate, moschei cu zeci de minarete, traversasem Europa până în Asia, rămăsesem deci și cu ceva asiatic și plăcut. Nu reușisem să văd cum se trăia cu adevărat în sistemul capitalist; nu reușisem să înțeleg la ce erau necesare sute de partide politice
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
roagă, obligatoriu, toți cei de aceeași religie și pentru rugăciune ne-a părăsit chiar președintele Bayram care a avut plăcerea să facă pe ghidul. E clar că religia îi ,,ajută” să fie mai disciplinați. Chiar în unele fabrici sunt amenajate moschei ca în pauza specială muncitorii să-și îndrepte gândul către Alah... La Kardelen, în munți, am observat cum turcii scot bani din apă chioară. Îmbutelierea apei curate e o afacere... Din lemnul de foc (la noi) la Divapan se obțin
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în pantaloni lungi. Mama era complet în doliu și în pantaloni fiindcă, de fapt, nu avea decât o fustă subțire neagră pe care abia o spălase. Într-o asfel de ținută am fost acceptată în toate catedralele, mănăstirile, templele și moscheile prin care am trecut. La moschei mi s-a oferit un batic să-mi acopăr creștetul. În rest, nu aveam nici o experiență care să-mi semnalizeze că sunt indecentă, profană întru totul în raport cu cerințele monahale ale lumii actuale. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
în doliu și în pantaloni fiindcă, de fapt, nu avea decât o fustă subțire neagră pe care abia o spălase. Într-o asfel de ținută am fost acceptată în toate catedralele, mănăstirile, templele și moscheile prin care am trecut. La moschei mi s-a oferit un batic să-mi acopăr creștetul. În rest, nu aveam nici o experiență care să-mi semnalizeze că sunt indecentă, profană întru totul în raport cu cerințele monahale ale lumii actuale. Am intrat toate trei în curtea foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și alte nevoi pe care nu le poți suplini. Mă uit că în Albania sunt o mulțime de oameni religioși astăzi și ei erau în principiu atei. S.A.: În principiu, Albania s-a declarat oficial stat ateist. A demolat biserici, moschei, a interzis religia cu desăvârșire. M.I.: Iar acum Islamul este din nou foarte prezent acolo. S.A.: Dar ce religie sau ce religiozitate se întoarce acum, după ce a fost reprimată și refulată? Este una mai virulentă, este una mai aplecată spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]