3,219 matches
-
încet și îl privește din prag. Ce i-ai promis, ca să stea cu tine până la ora asta ? Petrache rămase cu ochii închiși, strângându-și mai tare genunchii la piept. — I-am zis că o să-i arăt răsăritul... Femeia nu păru mulțumită, dar nici surprinsă de răspunsul lui. — Vezi să nu ajungi unul din ăia care le ține și nu le ia ! La masa mea mâncare nu mai primești... Măcar dezbracă- te, mai spuse, închizând ușa. Dar lui îi era frig și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doar să ne dai o scenă adevărată și-ai să vezi ! Așa deci ! Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești. Care o fi fost popa ăla țâcnit să te boteze Coltuc ? Costică Ologu aruncă întrebarea în jur, c-un aer mulțumit. Trecătorii nu-i împărtășeau însă frământările ; se lăsase frigul, se grăbeau, ca mânați din spate. Chipuri domestice, lânoase și cu ochi blânzi, din zilele cu animale. — Pe mine nu m-a botezat niciun popă... spuse băiatul. Cred și eu, încuviință
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăia care caută morți, să-i vândă la disecție... Fără să-i dea vreo atenție, Isaia trecu în revistă povârnișul, atât cât îl luminau pâlpâielile focului. Bunelu îl urmă îndeaproape, arătându-i ba una, ba alta, dar răspopitul nu părea mulțumit. — Nu merge frigideru’, socoti. Întâi că e alb. P-ormă e și ruginit și ușa se bălăngăne. Te pomenești că iese mortu’ din el. Cutia de lemn înțepenită în coada cabinei lui Faraon arăta chiar ca un sicriu. Bunelu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tu, de colo, strigă pițigăiat bătrânelul, valea ! Frizeria e ceva mai încolo, pe dreapta ! — Auzi, moșule, își ridică Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta ne și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim cu atenție locul, ca niște potăi ce-am fost. Suntem stăpânii teritoriului, pentru că l-am marcat. — Și la ce-ți folosește ? întrebă Jenică, neștiind încă ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus, spre clopotniță, și păru din nou mulțumit. În genere, părea un om mulțumit de ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e doișpe fix. Adu niște pietre mai mici, așa, cam cât pumnul. Să fie vreo patru. Maca i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus, spre clopotniță, și păru din nou mulțumit. În genere, părea un om mulțumit de ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e doișpe fix. Adu niște pietre mai mici, așa, cam cât pumnul. Să fie vreo patru. Maca i le aduse de prin brazde. Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și închipuie cum lumea se depărtează, reîntorcându-se pentru a căpăta, rând pe rând, nume. — Sunt gata ! spuse Maestrul și el deschise ochii. Păpușa avea ochii alungiți, pătrunzători, sidefii, și ținea în mână o carte. — Smaranda ! spuse Tili, numaidecât. Maestrul, mulțumit, notă în carnețel, fără să comenteze. Îl așteptă să închidă ochii și scotoci din nou în cutie. De data aceasta scoase o păpușă cu buzele groase, mâinile mari și creștetul atât de înalt, încât, dacă ar fi fost atârnat un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
masă a unui restaurant, din cauza aglomerării. Lui Ioanide aceste supărări îi conveneau, căci îi simplificau viața, scutindu-i-o de orice gesturi inutile. Intra ori ieșea din casă, se așeza și se scula de la masă, stătea aplecat meditativ asupra biroului, mulțumit că nimeni nu-i spunea o vorbă de prisos, după un mecanism perfect. După prânz, doamna Ioanide aducea cafeaua în birou, Ioanide făcea un mic gest blând de semnalare, ridica îndată ceașca, fără a-și desprinde atenția din mijlocul planurilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi deschis înainte-i.) Conțescu mai întrebă cât ar costa ridicarea chalet-ului. Ioanide, care era foarte expeditiv, cerând oarecare informații, grifonă în pripă pe o foaie de hârtie o schiță de casă alpină și un plan. Geograful fiind foarte mulțumit, Ioanide făcu un calcul în metri cubi de piatră și de lemn, adăugând manopera. Știa totul pe degete, pentru că avea în acele locuri furnizori și meșteri pietrari și lemnari. Suma totală aproximativă, la care s-ar fi adăugat onorarul arhitectului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
slab și scurt. Spre a-i da o reparație morală, Ioanide îi tradusese numele în acela de Botticelli. Arhitectul promise a-i executa comanda într-un timp record, în așa chip încît la vară construcția să fie utilizabilă. Pe deplin mulțumit, Conțescu rugă pe arhitect să facă planul și-i arătă intenția de a-i pune la dispoziție anticipat suma trebuitoare. Peste câteva zile, Ioanide dispăru din București. Plecase cu Butoiescu să vadă terenul lui Conțescu și să întocmească echipa, prilej
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un aer general de matroană, încărcată de bijuteriile de zestre. Modelul nu avea o expresie spirituală, era un specimen de femeie orientală. De unde o anume impresie decorativă. Dar, în sfârșit, se simțea mâna maestrului. Și Saferian, și Nacu păreau foarte mulțumiți, cu deosebire că acesta din urmă arăta și îngrijorare cu privire la preț. Nu putea oferi sume mari. Saferian știa aceasta, și de vreme ce-l chemase avea socoteala lui. - Ei, întrebă el mai mult din ochi pe Expert, cât crezi? Expertul zise că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tihnit și fără grabă. E adevărat că era foarte priceput și că munca lui lentă era știintificește ireproșabilă. Lucra cel mult două ore zilnic și nu întocmise în doi ani mai mult de două coale, de care autoritatea era foarte mulțumită, deoarece Suflețel trimisese coalele la specialiști din străinătate, care le recenzaseră cu mari laude. Când întîmpina o dificultate, Suflețel făcea tapaj, reclama lipsa de cărți, întreținea corespondență ca și Conțescu, în scopul, întrucît îl privea, de a lungi operația. Era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fericit, îi zise cu alt prilej Pomponescu luiSmărăndache. Duci o viață liniștită, lipsită de complicații inutile. Așa aș fi visat eu să trăiesc, dacă nu m-ar fi împins înainte mama. Fără nici o vanitate de a impune numele meu altora, mulțumit să fiu îmbrățișat de toată lumea. Toate casele îți sunt deschise, nu te invidiază nimeni și nu pretinzi a face fapte imposibile. Și mai vrei posturi! În filozofia lui Pomponescu intra o mare doză de egoism. Avea nevoie de Smărăndache fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negustorii se raliau în mod straniu taberei care avea să stârnească războiul, încredințați că aceasta va apăra ordinea burgheză. În general ședeau în observație, depozitau mărfuri și schimbau natura comerțului, bănuind stagnarea unor ramuri. Negustorii sași erau în excitație, râzând mulțumiți, foarte mulți căutau a-și extinde afacerile, mutând centrul la București, și pipăise pe Demirgian dacă Saferian n-ar fi dispus să cedeze magazinele. - S-a sfârșit cu armenii noștri! observă trist Saferian. Auînceput nemții să vândă halva și rahat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evita problemele mari și se întreba mai ales despre soarta feluritelor rude nevăzute de mult. Pe seară, Pomponescu ieșea puțin, strecurîndu-se printre pomii bulevardului. La cină apărea în smoching. Odată consimți a juca domino cu cele două femei și păru mulțumit de a fi câștigat. Nefiind obișnuit a se culca devreme și consumîndu-și ani de zile serile în picioare prin saloane, Pomponescu, neavând ce face, se plimba prin odăile ale căror lustruri erau feeric aprinse fără nevoie și se oprea de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau la anumite persoane. Ea poate fi, uneori, foarte intensă; alteori, moderată au slabă. J. Epstein (2008) notează: "invidia devine urâtă atunci când devine pură: adică atunci când cuiva nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
avem ceva în comun, atunci este formidabil" (p. 106). Ca orice organism viu, sentimentul de dragoste se hrănește permanent din emoția dragostei celor îndrăgostiți, dar acesta nu se reduce (doar) la ea. Când iubim cu profunzime și total "ne simțim mulțumiți, fericiți cu celălalt într-o relație în care nu mai avem nevoie de prezența sa permanentă. Legătura s-a format, suntem pregătiți să depășim împreună problemele vieții. Fericirea devine durabilă"; "complicitatea și solidaritatea devin mai importante decât erotismul și seducția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se plătește întotdeauna. Și în basm, uzurpatorul regelui sfârșește tragic. Soarta lui Abu Hasan este mai îndurătoare însă, și asta, probabil, pentru că actul uzurpării este, în cazul acesta, involuntar. Prin jertfă, el își modifică destinul, de care era, aparent foarte mulțumit, evenimentele negative le atrag pe cele pozitive, compensatorii și happy-end-ul este însoțit de un praznic orgiastic, reinstalându-ne în acest mod în perimetrul de previzibilitate al basmului. Pe continentul european uciderea simbolică a unui rege fals se asocia frecvent sărbătorilor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce spune), în sfârșit, ne gândim să împingem traducerea comentariului lui Hermeias la Phaidros (care va apărea și el în volum) până la a cuprinde și cel de al doilea discurs al lui Socrate. Sânt mulțumit de sunetul traducerii mele, sânt mulțumit că l-am stârnit pe Noica - citindu-i din traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit, sânt mulțumit că tinerii Cornea și Bercea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de sunetul traducerii mele, sânt mulțumit că l-am stârnit pe Noica - citindu-i din traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit, sânt mulțumit că tinerii Cornea și Bercea, la care m-am gândit pentru traducerea lui Hermeias, sânt preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri - s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sus până jos de coapsa și pulpa unui Apollo marmorean. Fotografia era făcută din dreptul soclului, iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hotarnică, prin care se trasase „linia îngiumătățirii” moșiei Umbrărești între partea boierească și cea a țăranilor, linie pe care ei o cer respectată, fusese „făcută de către Costandin Zbere clucer la anii 7213 (1704) septemvrie 1 (întîi) cu care au rămas mulțumit - se scrie în anafora - însuși acel stăpânitor de atunci, logofătul Manolache Costachi, înnoită această hotărâtură cu stâlpire de pietri și de către răposatul aga Petrache Negrea, cari s-au întemeiat tot pe acea hotarnică a clucerului Zbere”. Față de părerile divergente, apărute
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai aduc ceva? Mai au domniile lor vreo dorință în interiorul domniilor lor? (Frumosul Bărbat face semn că nu din cap, fără să-și ia fața de la Frumoasa Femeie. Cârciumăreasa se așază lângă Hasi și Schweindi) CÂRCIUMAREASA: Porcii sunt mai mult decât mulțumiți. Nu mai au nevoie de nimic, pentru că nu mai vor să vrea ceva. Au încetat să mai vrea ceva pe lumea asta, pentru că nu mai au nevoie de nimic de la noi. Porcii au nevoie numai de ei. Toți oamenii mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca disperatul pasta de dinți dizolvată și din cauza asta o bere și din cauza berii un șnaps, și pentru că gâtul arde într-așa un hal, o gură de apă din munți, direct cu buzele țuguiate de la robinetul de apă. Acum sunteți mulțumită? A devenit destul de clară neclaritatea? Ți se întoarce stomacul pe dos în chip suficient? (VEHICULUL apare gol, deci fără atributele LUI sau ale EI, împreună cu o cutie de recuzite și un buchet de flori. Îi privește dezorientat pe EA și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]