2,502 matches
-
din comuna din apropierea Hârlăului, locul unde s-a Întâlnit și l-a cunoscut pe codoșul cu cerneală otrăvita În penița stiloului, mi-a vorbit un cunoscut comun nouă - Dl. Iorgu Burghelea, iubitor al condeiului dar și al adevărurilor din viața muritorilor. Dar pentru adâncirea spuselor, dintr-o stație de tramvai, l-am rugat tot pe trăitorul momentelor evocate să le aprofundeze: „ Anii 1968-1969 la Deleni, localitate aproape de Cotnari, au fost edificatori mie că intelectual și cetățean al localității. Se știe, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
invocând senectutea lui, după ce constată că ea l-a solicitat în calitate de artist, iar nu de bărbat pe care l-ar socoti atrăgător (Și ea, și ea in mine numai poetul vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
meu suflet pe buze-mi s-a oprit/ Să se-ntâlnească-o clipă cu sufletu-ți iubit. Delirul final cuprinde o ultimă reflecție asupra dublei condiții a celui aflat, în pragul trecerii în altă lume, între certitudinea sfârșitului său de muritor și nădejdea supraviețuirii veșnice prin creație : De-o parte/ O urnă ce așteaptă ca să înghiță-n ea/ O mână de cenușă răcită... A cui ? A mea/ De alta, o speranță ce naște închipuirea.../ Mormânt și nemurirea... mormânt și nemurirea... (V 7
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
suprem și titanul răzvrătit, soluție evitată de discipolul său român. În Prometeu înlănțuit nu apare niciun pământean, toate personajele fiind zei, titani sau nimfe. Prometeu se sacrifică de dragul oamenilor și din revoltă împotriva ordinii tiranice instituite de Zeus, dar nici muritorii, nici cârmuitorul Olimpului nu sunt prezenți pe scenă, chiar dacă toate celelalte personaje se raportează într-un fel sau altul la ei. La Victor Eftimiu, oamenii iau parte nemijlocit la acțiune. Încă din primul act își fac apariția locuitorii cavernelor care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții pământului, și-o dată/ De omul cel din urmă planeta curățată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l susțină în vreun fel pe ocrotitorul lor : Prietene, spune ce har ai primit în schimb/ pentru harul facerii binelui ?/ Unde sunt sprijinul și ajutorul din partea/ unor ființe trăind o singură zi ?/ Ai uitat becisnica lor neputință. La Victor Eftimiu, muritorii îi sunt la fel de nerecunoscători lui Prometeu ca și Zeus, persecutorul lui actual, care nu mai ține seama că titanul l-a ajutat cândva să triumfe în lupta împotriva vechilor divinități și să dobândească astfel tronul ceresc. Ingratitudinea oamenilor față de cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cândva să triumfe în lupta împotriva vechilor divinități și să dobândească astfel tronul ceresc. Ingratitudinea oamenilor față de cel care le-a adus focul apare și la Alexandru Philippide în poemul Izgonirea lui Prometeu din volumul Aur sterp (1922). Huiduit de muritorii pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
meu stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este alungat de cei pe care i-a susținut mereu. Confruntat cu josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de atâta nerecunoștință,/ Revolta și dezgustul sunt noua mea credință/ Cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drag și-acuma omul - pricepi destinul meu ?/ I-am dat ceva odată - îi sunt dator mereu !.../ Mereu voi fi alături de el, în lupta vieții (V, p. 125). Hefaistos se laudă ca a semănat neghina viciilor în zei, ca și în muritorii prin gura cărora a vorbit odinioară, când l-au alungat de la foc (V, p. 126). Mărturisirea neașteptată nu face decât să confirme vechea încredere a lui Prometeu în oameni : Nu mă-nșelam în vremea când îi dădeam iubirea/ Sărmane om
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viitorului va putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să-l știu și prin rostirea-i pe-ai mei să-i scap de dânsul (I 1). Dorința de a ști cele ascunse muritorilor, hybris insolit, se împlinește brusc și în primul moment Casandra realizează doar iminența unui dezastru : Simt ca o forță nouă ce-n mine a pătruns... / [...] O vai, nenorocita, ce văd și ce simțesc ! (I 1). După ce îi arată că puterea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și vezi/ Cum lasă-n părăsire oastea năvălitoare - IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune pe Hector, însă preotul cetății îi îndeamnă să nu se pronunțe asupra evenimentelor viitoare căci dorința zeilor e de neînțeles pentru muritori : Nu-i bine niciodată ca noi să prorocim/ [...] ce rămâne este în seama zeilor,/ Și nu suntem în stare să le-nțelegem sfatul. (IV 2). Apariția lui Ahile nu-i sperie pe troienii convinși că asediul s-a încheiat și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de un an un muritor drept sancțiune pentru uciderea ciclopilor. Casa părintească de unde Admetos nădăjduiește o clipă că i-ar putea veni salvarea îi apare ca un cuib, spre care duce o cărare albită de lună (I, p. 196). Tatăl, care a observat larga pată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oricine ar fi cel ucis, Antigona hulește divinitățile care îi iau în râs pe oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care descoperă de unde vine Eumet, Oedip își dă seama că, dacă fiecare va merge pe urmele celuilalt, vor ajunge amândoi la destinație
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
supunerea față de zei : Slavă omului care a înfrânt puterile oarbe [...] Tată ! Se cuvine să îngenunchi la picioarele tale ! Am ținut partea zeilor, dar tu m-ai învățat ce însemnează partea omului ! (III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti cu succes împotriva zeilor dacă năzuiesc cu destulă convingere spre libertate, dacă elanul lor prometeic e destul de susținut. Natura umană este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ulterior de Ifigenia, care admite observația exprimată de însoțitoarea ei că mult sânge varsă Arthemis, considerând că acesta e prețul neprihănirii ei (scena 12). Analogia dintre afecțiunea fraternă care îi leagă pe zeii Artemis și Apolo și cea resimțită de muritorii Ifigenia și Oreste este invocată de tragediograful antic ca și de scriitorul modern. La Euripide, tânăra preoteasă imploră ajutorul protectoarei ei cerești cu argumentul Oare tu nu-ți iubești fratele, zeiță ? Am dreptul să-l iubesc și eu pe al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai stricăm orânduiala. O dată împlinit acest ultim act ritualic, Ifigenia e liberă să se întoarcă în Grecia să-și regăsească familia și mai ales pe fratele drag. În noua versiune a tragediei, soarta oamenilor nu mai pare decisă de zei : muritorii cad victime ale înlănțuirii nefaste a întâmplărilor, dar și a propriei incapacități de a-și face cunoscute intențiile și de a se înțelege cu semenii lor. Eliminând majoritatea elementelor și procedeelor dramaturgiei antice socotite drept artificiale de către moderni, Paul Everac
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
recunoască falimentul propriului crez filosofic. Preludiul la Socrate debutează cu faimoasa aserțiune înregistrată de Diogenes Laertios în Despre viețile și doctrinele filosofilor, XVIII, 37 cum că preoteasa de la Delfi l-ar fi declarat pe Socrate cel mai înțelept dintre toți muritorii. Dramaturgul român pune însă sub semnul întrebării această apreciere : Dar Herefon a murit de mult, oracolul a tăcut și el ; cine știe care o fi adevărul ? (p. 32) . Autorul face o scurtă trecere în revistă a meritelor lui Socrate de om și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale protagonistei, aproape inaccesibile muritorilor de rând. Admirativ, dar și temător, Creon o califică pe Medeea drept deșteaptă și măiastră-n rele fără șir, iar ea observă antipatia celor din jur, trezită de aptitudinile ei neobișnuite : unii mă urăsc pentru știința mea,/ Ceilalți mă țin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
măsura popularității (I, p. 42) și atrage atenția spectatorilor asupra primejdiei ascunse sub clamarea numelui lui Brutus (posteritate, tu știi că așa se scandează numele marilor călăi... - III, p. 79). După executarea tinerilor complotiști, meditează asupra sfârșitului lor decis de muritori sau de cei de sus : Oamenii, substituindu-se zeilor, spun că s-a împlinit legea. Dar noi, care știm ce preț are omul, înțelegem că stăm în fața destinului (III, p. 72-73). Identifică vocile celor veniți să jure credință republicii (I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai doar răgazul/ cât între-orgoliul sfidător al vorbei/ și-a zeilor mânie se gătește/ necruțătorul trăznet ! - scena 6), îl acuză că și-a pierdut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Piesa lui Vlad Zografi se desfășoară în totalitate în locul socotit de cei vechi drept buricul pământului (I, p. 12), orașul care adăpostește templul lui Apollo, sediul celui mai important oracol al Greciei, unde toți vin să-și afle destinul . Nevoia muritorilor de a ști ce le rezervă ziua de mâine face obiectul dezbaterii dintre coreuții membri ai unei trupe de teatru și Spyros, ghidul însărcinat să-i conducă pe clienți la sălașul Pythiei. După ce și-a declarat admirația pentru îndemânarea, inventivitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asupra sufletului grecesc, purtând semnele ordinii și măsurii (p. 7). Acest loc unde arta se integrează armonios în natură are în centru omul care răspunde față în față cu forțele lumii, la întrebările mari și grave ale vieții (p. 16). Muritorii stăpânesc un spațiu care exprimă o ordine interioară implicită dacă știu să-l păstreze fără a transgresa legile fixate (p. 20). Într-o lume unde zeii descind rar, eroii capătă răspunderi și se obișnuiesc cu opțiunile fundamentale care duc spre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci în fiecare autorul face viața moral și estetic inteligibilă la alt nivel de evoluție (p. 39). Toate laolaltă trădează meditația neîntreruptă asupra condiției umane, lucidă și amară ca a unui modern (p. 40). Pentru cei vechi, observă exegeta, nefericirea muritorilor se datorează hotărârilor de neînțeles ale sorții sau mâniei zeilor, uneori atrasă de faptele reprobabile ale oamenilor. Tragicii investighează în profunzime raporturile dintre om și soartă. La Sofocle lumea se reduce, esențializându-se, la eroul tragic adus în prim plan asupra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și deznădejdi, el trece prin stări extreme care arată precarul echilibru al condiției umane (p. 145). Suferind de o fascinație a propriei taine (p. 146), își continuă ancheta până la catastrofă. Destinul crud, dar nu absurd îi arată celui mai inteligent muritor nimicnicia ființei omenești și iluzia puterilor raționale atunci când nu se recunoștea legea dată de zei (p. 148). Răvășit de inconsistența imaginilor fugitive ale vieții între care a crezut că poate pune ordine rațională, Oedip își asumă răspunderea faptelor de parcă le-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doi frați sunt purtați spre încăierare și moarte de niște puteri greu descifrabile, obscure, astfel că ei pier fără să știe de ce, într-o pornire violentă, irezistibilă de stingere reciprocă (p. 91). La Eschil, observă autoarea, se jertfea doar Prometeu, muritorii fiind supuși unui destin irațional (p. 121). Abia la Sofocle oamenii se sacrifică de dragul unor valori superioare. Tot astfel, Zoe Dumitrescu Bușulenga afirmă limpede superioritatea lui Sofocle, ca analist al omului, asupra lui Eschil care făcea adesea din lirism instrumentul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]