2,953 matches
-
pe viață, pe care inima mi l-a impus fără nici un motiv precis. Raffaella se dezlănțuise, clătinându-și șoldurile groase în caftanul turcoaz brodat de sus până jos, alături de Lodolo, stăpânul casei, cu privirea drogată și cămașa șifonată, ca un musafir sărac. Livia, complet dusă, cu părul căzut pe față, brațele ridicate, își zdrăngănea bijuteriile etnice, întoarsă cu totul spre Adele, strânsă într-o rochie portocalie și mișcându-și numai umerii și capul ca o liceană la primul bal. Soții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
slabă. Mă apropii și mă aplec lângă tine. — Angela... Zâmbești ușor, pielea palidă ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine nimic. În momentul acesta ești numai a mamei tale, eu sunt un musafir stângaci, din aceia care răstoarnă paharele. Îți ții mâinile pe burtă, picioarele îndoite, nemișcate. Ești sparanghelul meu, parfumul meu preferat. De câte ori te-am dat în leagăn, de câte ori spatele tău s-a întors înapoi în mâinile mele! Și nu am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi cădea în cap. Nu era de ajuns să pedalezi în gol, pentru a te salva. Răul nu se desprindea de mine, rămânea lipit ca bicicleta aceea fără roate. În seara aceea i-am telefonat. În salon se aflau obișnuiții musafiri, se juca un joc de societate, sofisticat în construcție, dar vulgar în desfășurare. Am ieșit din joc. Am făcut în grabă numărul ei, a trebuit să mă opresc: nu-mi mai aduceam aminte ultimele cifre. M-am simțit copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
inoportun. Era un sex blând, dăruit unei cărni deja gravide. M-aș fi lipsit cu plăcere de asta. Dar Elsa pretindea să mă ocup de ea și atunci îi făceam pe plac. Intram în ea, între voi două, ca un musafir dezorientat așezat pe o strapontină la o petrecere prea aglomerată. Ascultam în întuneric zgomotul vieții care era între noi, pe care o creasem cu acea mișcare a trupurilor și care continua acum, aproape ca și cum n-am fi încetat niciodată. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întors acasă seara și a doua zi. Era ca un vechi prieten sau ca o rudă îndepărtată care avusese ghinion, pe care o primești în casă cu cele mai bune intenții, dar care ajunge să te deranjeze. Și, ca un musafir nepoftit, mă urmărea peste tot, cerșind atenție, tânjind după o confirmare, căutând ceva cu disperare, dar nu puteam spune ce anume. Mă supraveghea în acea duminică după-amiază când Madeleine m-a lăsat singur cu fetele ca să se ducă să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
peisajul montan cumpărat de tata în Sils de la un pictor care locuia în aceeași pensiune cu el, reprezenta un șir stâncos întinzându-se deasupra unei suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica musafirilor noștri că pictorul era atât de sărac, încât i-a cumpărat tabloul mai mult de milă. Totuși, iubea pictura aceea și noi bănuiam că stânca și ghețarul, zăpada veșnică îi aminteau de vremea când și în ochii lui urca ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ei de beton și frontoanele ferestrelor, să devină mai vizibilă. W. trebuia să-l ajute să intre în cercul acela mai degrabă închis, care ființa doar pe baza unor relații vechi, dar tata se afla prins într-o forfotă de musafiri, vorbea, ținând paharul de vin în mână, cu expresia lui surâzătoare și sigură de sine. Stătea cu fața în plină lumină. Avea o ținută semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
semeață și nobilă și ochii lui priveau liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri de ceea ce W. nu ar fi îndrăznit să-i mărturisească nici soției lui. De la înființarea firmei „HBA Holding“, W. și cu mine am trăit o istorie foarte tumultuoasă care ne-a apropiat foarte mult. Nu demult am încheiat un contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
providența era cu mine în mod neobișnuit și aceasta a fost prima dată în ultimele săptămâni când am intrat în apartament și acolo nu mă aștepta nici o surpriză neplăcută. Cât am aruncat niște haine în dormitor, Gary a făcut turul musafirului, uitându-se la cărți și prefăcându-se că-l interesează tablourile noastre. — Oricine altcineva m-ar fi întrebat ce caut aici și cum am făcut rost de adresă. M-am dus în bucătărie să văd dacă am lapte și biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Frigul din cameră mă hotărî tocmai să cercetez fereastra și să împing un butuc pe jarul din sobă, când cineva cu pasul greu își scutură bocancii și căciula. „Cine-i”?, întreb neclintit, așezat pe scaunul dinaintea focului. „Om bun” răspunde musafirul. „Viu sau mort?” întreb insistent. Chiar atunci, ușa fu împinsă și Zaharia, fabricantul de coșciuge intră cu căciula ninsă în mână, fluturând un zâmbet bleg. - Sunt supărat pentru că vorbești despre morți și despre moarte, mă apostrofă vechiul meu prieten, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toții deodată „Bravo, Ferdinand!”. ... „Vezi, Gloria?”, mă adresai iubitei. Îmi simțea gâtlejul strâns de surpriza fericirii ce mă copleșise. Gloria trezită din somn, pricepuse, în sfârșit, că Ferdinand Sinidis devenise, peste noapte, om celebru. „În numele domnului Președinte...”, începu unul dintre musafiri, agățându-mi un fel de gologan cu panglică scurtă, de poala halatului. ... „Vezi, Gloria, mai putui să articulez, mișcat de realitatea faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceva ușor, Henry socotea În așa fel Încât să ajungă la New Grove House după-amiaza devreme, când Du Maurier Își făcea obișnuita plimbare de sănătate pe câmp. Porneau Împreună, poate cu vreunul sau altul dintre copii, poate cu vreun alt musafir, dar cu siguranță cu un câine - Chang sau minusculul său succesor, terierul Don -, coborând dealul și Îndreptându-se spre câmpie, trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cărbune. După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate de pian - o tăia cu Îndemânare, așezat În capul mesei. După cină, urmau conversația, muzica și jocurile de societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta e salonul, dar eu am să-l folosesc drept birou - am comandat rafturile special... camera asta o să o folosesc pentru a primi oaspeți... sufrageria, frumos proporționată, nu ți se pare?... dormitorul mare... dormitorul pentru musafiri... bucătăria și camerele pentru servitori. Fenimore clipi puțin la ultimele. — O să ai servitori care să locuiască aici? Un majordom și o bucătăreasă-menajeră. Am angajat un cuplu admirabil, domnul și doamna Smith. El a lucrat Înainte la un conte. — Vai, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-ar putea să iasă un scriitor din el, se Întoarse el spre Henry. E mereu cu nasul În câte o carte. — Nu, zău? Atunci trebuie neapărat să-ți găsim chiar acum una de citit. Găsirea unei cărți pe care musafirii să o citească În timp ce el era ocupat cu altceva era o Îndeletnicire pe care Henry o lua foarte În serios, În dorința de a obține o consonanță perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întregime la dispoziție, fără obligații mondene sau Întreruperi, o zi În care putea lucra neîntrerupt și se putea recrea singur, În liniște. Gosse se Întorsese la Londra În ziua dinainte și, oricât s-ar fi bucurat de compania lui, Întreținerea musafirilor presupunea un oarecare efort, iar musafiri avusese mai mulți din iunie Încoace. Era Întotdeauna o plăcere să Îi primească și să constate, atât din expresia de pe chipurile lor, cât și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau Întreruperi, o zi În care putea lucra neîntrerupt și se putea recrea singur, În liniște. Gosse se Întorsese la Londra În ziua dinainte și, oricât s-ar fi bucurat de compania lui, Întreținerea musafirilor presupunea un oarecare efort, iar musafiri avusese mai mulți din iunie Încoace. Era Întotdeauna o plăcere să Îi primească și să constate, atât din expresia de pe chipurile lor, cât și din cuvintele de felicitare, admirația pe care o stârnea noua lui rședință; dar această reacție plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oaspeților săi și Îngrijindu-se ca ele să fie satisfăcute decât o făcuse vreodată la Londra. De aceea, când plecau, trăia Întotdeauna un sentiment tainic de ușurare și plăcere la gândul intervalului de liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene din perioada de ucenicie comună la Kaisers Kaffee, absența fiului pierdut în paginile tipărite, înlocuind felia de pâine cu gem din care mai mușcam uneori în timpul unei lecturi prelungite cu o bucată de săpun Palmolive. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul în casă, dar și pentru unii închipuiți ori citați din istorie: astfel, în ultima vreme mi-au fost oaspeți la masă Michel de Montaigne, tânărul Henric de Navarra și, ca biograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
către apusul de soare. Pe aragazul cu două ochiuri găteam mâncăruri de linte, înșiram într-o tigaie de fontă heringi verzi și tot ce se găsea mai ieftin: cârnați cu terci, rinichi de batal, greabăn de porc. Duminica, atunci când așteptam musafiri, înăbușeam o inimă de vită umplută cu prune uscate. Iar ca mâncare de toamnă, ca garnitură la costițe de batal, se servea „fasole cu pere“. Așa se numește una din poeziile pe care am trecut-o pe curat cu Olivetti-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anatomie grosieră. — Aș fi vrut să am o dotare de laborator mai bună. Asta este, conchise Barnes. Accept-o și dă-i bătaie. Ted intră În cameră. — Ar trebui să vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau. Astea ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
într-un zâmbet încântător. —Salut! Am venit, ne-a anunțat ea. Hei, ce e cu mirosul ăsta oribil? Fiuuuuuu! A vomat cineva? Din hol se auzeau voci care discutau. Tata vorbea cu o altă voce masculină. Era limpede că aveam musafiri. Involuntar, mie mi-a sărit inima din piept. Încă nu încetasem să sper că James o să apară în pragul casei pe neașteptate. Cu toate astea, era mult mai probabil ca vocea aceea masculină să-i aparțină unuia dintre prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]