4,012 matches
-
văzut, mi-ați lipsit, abia acum îmi dau seama cât de mult, mai spuse, întorcându-se încă o dată de sub marchiza de la intrare și salutând, în glumă, militărește. Ion Algiu privi în urma lui cu o urmă de zâmbet acoperit bine de mustață. Îi lipsise și lui. 4 Nicu luă plicul și-l puse cu grijă în buzunarul surtucului, să nu se boțească. Apoi se înclină în fața surorii lui Jacques, cum văzuse că fac bărbații importanți, ca domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Toată lumea știe că doctorul Istrate e ateu, așa că să nu-mi vorbească el mie despre post... Agata o privi cu mirare, fiindcă o credea mai isteață, însă Lucia repuse discuția pe făgașul dorit de toate: — Străinul ăsta și-a ras mustața și barba ca să nu fie recunoscut, așa fac cei care vor să-și piardă urma. — A fost amestecat într-un amor pe viață și pe moarte, se pare că-l urmărește un soț încornorat, a adăugat Marioara Livezeanu, sora lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă. A venit lângă pian, mi-a luat mâna ca să mi-o sărute recunoscător „pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi foc. Clientul îl repezi: — Tacă-ți fleanca, Jeane, că m apucă somnul - și-ntr-adevăr, ochii de prună brumărie păreau gata să se-nchidă. Fane era deasupra certurilor sociale, el avea propria lui politică, își era singur stăpân. Bărbierul îi admiră mustața, oferindu-se să i-o taie după noua modă, care nu mai cere marginile așa de lungi. — Tai-o, și-ți tai gâtul cu briciul ăla, spuse blând Fane, iar bărbierul râse cam mânzește. Poate că totuși nu-i o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în zi de sărbătoare, apar tot soiul de indivizi. Începu să cânte ușurel, ca să nu fie nevoit să vorbească, și nmuie pămătuful în săpun, apoi făcu un clăbuc de toată frumusețea pe obrazul clientului, având grijă deosebită să-i ferească mustățile. Îi aranjă puțin părul și-i făcu o frecție cu apă de colonie la care Fane gemu de plăcere. După ce ieși, tuns, ras și parfumat, din frizeria lui Mitică, asigurându-se că are și pe mai departe o codiță de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa că se îndreptă spre Calea Griviței, unde se afla stabilimentul lui Vasiliu, farmacistul. De data asta dintr-un motiv care nu trebuia să fie bănuit de nimeni. Aici norocul s-a lepădat de el, stabilimentul era închis și ferecat. Își mușcă mustățile și înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că mă cicălea, că nu vrea să fiu slugă la ovrei toată viața, vrea să-mi fac botcovărie și să fim de cabul nostru. N-aveam bușca! Mai întâi l-am văzut întins pe jos pe ăla cu... adică fără mustăți, am crezut că-i beat, tremura și i-am dat de bomană baltonul lu’ tata, Dumnezeu să-l ierte, și dubă vreo zece minute l-am găsit be bălanul ăla, întins ca mort, da nu murise, și l-am luat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine, o să fie bine! Măcar ca să te alegi cu un costum nou la sfârșitul unui an cu totul învechit. 3 — O să fie bine? Ochii lui Pavel Mirto sclipiră ironic din dosul ochelarilor rotunzi, în timp ce Procopiu, de la celălalt birou, își verifica mustața cum făcea de-obicei, ca și cum s-ar fi temut că poate să dispară de la locul ei: Da, eu cred că România seamănă cu o orchestră, numai că n-a ajuns încă la concert, ci tot face repetiție. Mai scârțâie un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era plină-ochi de urmele patrupedului. Conu Costache l-a văzut încă din birjă, gardul nu era înalt, Algiu nu se temea de hoți. L-a simțit și Generalul, deși era cu spatele, pentru că s-a întors imediat și, undeva sub mustața albă, se putea presupune că gura zâmbește, chiar dacă, de văzut, nu se vedea. — Iertați-mă, duminică am găsit invitația dumneavoastră abia la miezul nopții, când m-am întors de la operă, iar ieri am fost plecat la Giurgiu. — Ce-a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Însă prevăd că secolul următor, al douăzecilea, are să înceapă cu domnul General Ion Algiu la conducerea Prefecturii de Poliție. Și că amprentele din buricele degetelor vor deveni cel mai bun mijloc de recunoaștere a răufăcătorilor care-și schimbă înfățișarea cu mustăți noi. Se auziră tot felul de comentarii încrucișate, unii se uitară la Dan și la nou crescuta lui mustăcioară, și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tu o leacă Pîn-al meu bărbat că pleacă. El pe cal că se suia Și cu el la câmp merea Și ea-n casă mă chema. 26 Puiculiță cu părinți, Nu grăbi să te măriți, Că-s fecior neînsurat, Nici mustața nu mi-o dat Și sunt bun de însurat. Dragă mândră puiculiță, Iubita mea porumbiță, Să te văd în sat la noi Nu te-aș da pe patru boi, Dar încă la noi acasă Nu te-aș da nici pentru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus. Cea de jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maiorul se întoarse spre inspector. ― Ei, cum vi se pare? ― Hm, cred că, într-adevăr, l-am cunoscut pe abatele Brown. Și mai cred că e... fermecător! Cristescu îi căută privirea. Ai fi zis că pentru bărbatul acesta înalt, cu mustață blondă, Melania Lupu n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din nou în plâns. ― Draga mea... Credeam... Cum te simți? Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. " De fapt ar fi trebuit să reziști mai mult. Mustățile lui Mirciulică te-au împiedicat." Lăsă să-i alunece câteva lacrimi și întrebă stins: ― Ce s-a întîmplat? Inginerul ținea lampa cu cotul sprijinit în genunchi. Trupul cârnului se zvârcolea mânuind bezmetic târnăcopul. Își simți urechile vâjâind și se opri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici și jumătate! râse Melania. Un frigurilă! Când era mică și ningea prima oară, bunica azvârlea pe geam o coajă de pâine, un pumn de sare și cinci părăluțe mici: "Asta-i baba iarna". Mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
explicație... ― Fără explicație? Melania Lupu îl privi cu ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-ați relatat corespunde realității... ― Credeți că v-am... mințit? Melania Lupu zâmbea tremurat. O pânză de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
paltonul. Motanul se opri în prag scărpinîndu-și trupul arcuit de ușă. Bătrâna surîse: ― Nu te-am uitat, Mirciulică. Ți-am lăsat în bucătărie provizii. După aceea, va trebui să te descurci singur. Oberlihtul a rămas deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Alcazar, lupta lor era una disperată. Ajutorul Borduriei (a cărei stemă Tintin o recunoștea, reamintindu-și de aventurile sale trecute) sosise la timp. Răsfoind ziarele, Tintin nu-și putu reprima o tresărire. Într-una dintre fotografii, un chip familiar, cu mustăți tăiate după moda borduriană, îl privea cu ochi ficși și glaciali. Era colonelul Sponsz, ambasadorul Borduriei în Azania. — „Milou, iată și pe vechea noastră cunoștință, colonelul Sponsz”, exclamă Tintin, tulburând pacea lui Haddock și a lui Milou. „Se pare că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sonor, cu Amin Barra. În unformă sau în costum de șef tradițional, preșe dintele-mareșal veghea asupra patriei sale. În punctele centrale ale piețelor, un drapel străin se alătura stindardului Azaniei, iar lângă leul azanian se zărea familiarul profil al Borduriei. Mustața lui Plexy Gladz se învecina, atunci, cu figura marțială a președintelui Azaniei. Frăția dintre Azania și Borduria părea de nezdruncinat. După acest tur de forță al sosirii, ceremonia de primire nu putea întârzia. Ziarele din Azania aveau deja titlurile pregătite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat ― e drept că numai eu gândeam astfel ― de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase "ascultă, ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ți revii". Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. "Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte". Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Au existat totdeauna, se pare, în mine o lașitate și o nepăsare care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormîntarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]