4,723 matches
-
somnul plin cu șoapte , Din clipă când te-ai îndepărtat... Și dacă gândurile mele ... Ar strânge vechile strune , Ar izbucnii în plâns... și ele În hohot s-ar pornii să sune . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Si dacaSi dacă toate clipele mute .... S-ar face cânt fără cuvinte ,Singurătatea ar avea mai multeNelinisti , ce-mi răsar inainte.Si dacă ai plecat dincolo de mare ...Cu fiecare val ce ne desparte ,Numai rătăcii spre altă zarePrin tăcerile cu ecouri sparte ... Și dacă voi uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire, Sau șoaptă zbuciumata a unui val, Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere, Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene. Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și șoapte Ce-aduna conturul privirii tale desenate. Si totusi cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitare Nu sunt nici prezent .....nici viitor, Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiri Plutind fluid ca-ntr-o acuarela. gabrielaenerusu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
eu ? Poate sunt o umbră din nemărginire,Sau șoaptă zbuciumata a unui val,Ori murmurul apei ce se scurge-n tăcere,Sau fulgul de nea topit pe aceleași gene.Sunt pasărea scufundata în oceanul sfâșiat de valuri ? Sau doar gândul mut dintre strigate și soapteCe-aduna conturul privirii tale desenate.Si totuși cine sunt eu ? Pe pârtia vieții ce-aluneca-n uitareNu sunt nici prezent .....nici viitor,Sunt doar un suflet rătăcit printre amintiriPlutind fluid ca-ntr-o acuarela.gabrielaenerusu... XXXIII. VINO, de Gabriela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii Ce bântuie bezmetic pe-aripi de
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despică reci cătușe. Se prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată luna, și-n cer se nasc lumini. Nisipul din clepsidră măsoară pasul zilei, cu pulberea de stele își cerne amintirea. Nemărginirea se-alintă pe marginile
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În gândul tău În gândul tău, mă porți prin locuri neștiute, Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer. Pe frunte-mi pui cununi de sentimente mute Și-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite, Pe-a muntelui cărare să alergăm senini, că doi copii Si-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârșite Din cioburi
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
Cu tine-am învățat iubirea ce-i, Fie-ți clipa cât o veșnicie, Să rămâi mireasă-n ochii mei! Și dacă mi-ai fost dată cu-mprumut, Eu niciodată nu ți-am pus hotare, Fără tine orb mă știu și mut Și sufletul și aerul mă doare... Numele tău, împărătesc și sfânt, Tu l-ai primit de dincolo de stele, Oriunde merg prin viață pe pământ Ești peste tot și-n visurile mele! Cu tine-adoarme gândul deseori, Cu tine mă trezesc din
TU, MINUNATĂ, SFÂNTĂ POEZIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379175_a_380504]
-
sa gondolă, el fiind cobzar - străjerul, cel ce cântă din bandolă. Apa rece și murdară valuri negre dă născare, aruncând mizer afară grea duhoare de sfidare. Plânge stins gondolierul după dragostea pierdută și smerit vrea ajutorul de la barca lui cea mută. E o poveste vag reală, o poveste de iubire și ciudat de anormală, presimțind o despărțire. E povestea vieții noastre: eu și tu, el și cu ea, s-au pierdut doi ochi albaștri ce-au fugit în lumea rea. Referință
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze de lună-n țesut atingea terasa învăluindu-mă cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului cer al nopții tăcut; m-a încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu patimi otravă divină, iubirea
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Psalm 8, 4), în timp ce conștientizăm distanța dintre Creator și creatură, în principiu, iar în fapt distanța dintre cine este Dumnezeu și cine sunt eu, muritorul, nevrednicul, păcătosul. Nu poți decât să stai mut în fața faptelor împlinite, moartea și Învierea Domnului, orice explicație fiind insuficientă pentru a ne scoate din starea de copleșire; vorba unei expresii din cântările liturgice: „a pricepe mintea nu poate”. Și totuși! Învierea ne este dată în dar. După aducerea
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
privirea, Simt pe suflet frunze și atunci tresar. Se sfîrșește vara, se sfîrșește vara, Va veni o toamnă - veșted început, Sînt doar eu, amurgul, și mai e și gara, Și-un peron al frunzei visului pierdut... (din volumul "Duminica poemului mut") Referință Bibliografică: Se sfîrșește vara / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SE SFÎRŞEŞTE VARA de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374147_a_375476]
-
vijelia aceea nimeni nu știe. Bătrânii caiși și-au clătinat cu-nfricoșare pletele albe, și-au sfâșiat pleoapele melcii de pereții fântânii. Argintul din lacrima lor a sporit curcubeul pe care, orbi și bezmetici, nu apucaseră măcar să-l zărească. Pentru că erau muți și năuciți de dangătul stelelor, cineva, poate chiar Dumnezeu, i-a transformat în lebede. Astfel s-a întrupat Cântărețul. ON THE SEVENTH DAY... Who hâd stirred up that storm nobody knows. The old apricot trees were tossing their white plaits
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Ne-am plimbat amețiți de visul neștiut din noi, de chemarea sufletelor-pereche, de întregul din noi pe cărările toamnei, pe străzile ei, privindu-ne, căutându-ne, simțindu-ne, respirându-ne. Era țipătul mut al trăirii noastre de dincolo de vălul Uitării, era ecoul ce a străpuns bariera Timpului, era vibratia ce a pulsat secole în așteptarea revederii, a regăsirii? Ne-am regăsit și ne-am pierdut pentru o întâlnire viitoare fără bariere timp-spațiu??... Ne
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
ta mă doare”, „Din exil Tăcerea se răscoală”, „Cadril în pași de Tăcere”, „Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i versul.” „Imnele Tăcerii” aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât și verbe metaforizate: „O, Tăcere albastră cu nume de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Poeziei Tăcerii” este posibilă numai prin intuirea plurivalenței simbolurilor și decriptarea acestora, în contextul în care apar. Limbajul specific, de cele mai multe ori este direct, adresat unui/unei „tu” implicat/ă afectiv: „În noapte se ascunde Tăcerea, mai solitară și mai mută decât ai fi tu, cu cât îndrăgesc mai mult iconostasul vorbirii, rana carnală a foșnetului îmi dă randevu ... ” sau „La Cina de taină ia lampa cu tine, chipul tristeții nu-l arăta, cine vorbește, cine te-ascultă e demult în
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
le-am identificat, le corespund trei modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii, ipostazele creatorului reflectă raportul dintre
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum să mușc din acest lătrat de câine ce veșnic scâncește în inima ta?”; „Mut ca un pește în apa păcatului sunt, flămând ca un câine a cărui credință descrește ... ”, „Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din noi!”; „Nu mă învrăjbiți nici cu soarele, nici cu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
-i de somn cotropită...” Geografia spirituală a Evangheliei Tăcerii are ca forme de relief distincte - câmpia, semn al nesfârșitului terestru, și muntele, simbolul transcendentului, al punctului de întâlnire dintre cer și pământ, capăt al ascensiunii Omului: „Tăcerea, ca o femeie mută stă la pândă! În templul ei păunii rostesc ultima rugăciune a inimii. Prin fața ei, cohorte de bărbați defilează întruna! Ca un nor în derivă, coapsele ei răscoleau așternutul privirii! Sânii curajului, ațâțare și netedă piele, ca o amazoană în mijlocul Câmpiei
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
asociate cu motive literare vegetale, acvatice, cosmice, muzicale, visul, jertfa, carpe diem, fortuna labilis, etc. În aceste, denumite de mine, autoreflexe, se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de păi. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
Acasă > Poeme > Meditație > RUGĂCIUNE MUTA Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNE MUTA Un ciripit de pasăre măiastra, întoarce adesea lumea din suspin te intrebi de ce zarea albastră trăiește fără legi,fără de chin rotind a anotimpului
RUGĂCIUNE MUTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378719_a_380048]
-
doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmbrățișez cu gândul o stâncă vălurită Închisă între nori de-un zid cernit și greu, Am sufletul aproape de clipa răzvrătită, De cerul plans, dar și
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
să fii Tu, Doamne, acum și în vecie Că ușa mi-ai deschis să văd o altă zare, Până-n adâncuri simt iubirea-Ți caldă, vie, Ce norii-i va topi să facă loc la soare. Referință Bibliografică: Aștept în rugă mută / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri de Iele,dorințe ucise! Mai picură norii strigând curcubeul, Mai tună Ateul și zdruncină cerul... Dar încă mai simt că prin
DESTINUL NU ARE HARTĂ... de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378758_a_380087]