29,739 matches
-
ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-a berbeleacul. După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum mi-a venit la gură, după care m-am simțit mai bine. M-am mutat Într-un locșor pe care mi-l aranjasem deasupra prăvăliei, la mijlocul distanței dintre Balon și Balcon, unde puteam supraveghea totul, iar noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fapt aproape că am și făcut, a fost să ies În viteză din Gaura de șobolan, să mă arunc la picioarele lui și să-i sărut ca un dement pantoful. Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă un șobolan ar năvăli de după un seif și i s-ar agăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
erau cîteva uși. Toate erau vopsite În maro, cu excepția celei a doctorului Lieberman, care era verde, și toate aveau În partea de sus cîte un gemuleț de sticlă mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-ai ști care e adevărul, ai putea crede că Jerry nu e decît un biet alcoolic ca oricare altul, fără nici un rost sau țel În viață. CAPITOLUL 13 În octombrie, Jerry a Început să spună că vrea să se mute la San Francisco. La Început, am crezut că zice și el așa, Însă Într-o zi a venit acasă cu o broșură cu programul curselor Greyhound și și-a petrecut toată seara consultîndu-l extrem de atent și alegînd orașele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putu șterge. Undeva, Într-o altă Încăpere, un gramofon Începu să cînte. Era o melodie suavă și onomatopeică, de Mendelssohn, sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l proptiră În ea. Acum nu mai vedeau nimic, Întunericul era deplin. — Din fericire, soba e electrică, spuse ea — N-aș crede. Dar de ce te gîndești la asta? Ne-am baricadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Asta-i ideea. Pe deasupra, acum știu că pot da ceva de care înainte nu eram nici măcar de departe conștientă. E o chestiune nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne întorceam spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului său de lângă catapultă. Vaughan își mută atenția asupra mașinii din fața noastră, cei patru ocupanți ai ei stând rigizi, cu spatele drept, porniți parcă spre o reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se asigura de atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dimpotrivă, stătea aplecat pe geam, cu ambele brațe pregătite parcă să apuce unul dintre cadavre. Într-un spațiu liber sau într-un dulăpior de lângă bancheta din spate găsise un aparat foto, care-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ironică a lui Vaughan, ca și când excitația ce-mi scălda mintea ar fi oscilat între ostilitate și afecțiune, sentimente ce deveniseră intersșantajabile. Am urmat deviația vestică de mare viteză a autostrăzii circulare externe. Când să ocolim rondul central al intersecției, am mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
hrube ascunse, de minți scelerate, alăptate de forțe oculte, a crescut, și-a formulat și și-a pus în practică programul netulburat de nimeni, a guvernat, a poruncit cum a vrut, și-a impus legile ce le-a voit, a mutat popoare pe alte locuri, a distrus naționalități, destine, culturi și vieți, a umplut jumătate din omenire cu lagăre, temnițe, crime și gropi comune, cu sânge și lacrimi. O îndatorire morală este alcătuirea unei istorii adevărate și cât mai complete a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1989, când regimul simțea tot mai mult amenințarea, gesturile de opoziție nu atrag arestarea: un subofițer din Timișoara care refuză să voteze în organizația de bază realegerea lui Ceaușescu ca secretar general al Congresului al XIV-lea al PCR este mutat din garnizoană. [...] Ana Blandiana va lansa o formulă explicativă: «popor vegetal» (în spiritul lui Emil Cioran); unii sunt indignați, alții încuviințează, jenați. Rămânând ferm pe poziția sa, „ostilitatea față de Gorbaciov a lui Ceaușescu s-a manifestat dincolo de orice obligații protocolare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de scrupule. Vinovați sunt și cei care au practicat dezinformarea sau n-au oferit informațiile necesare. Democrația nu este o vorbă goală în vânt. Sistemul democratic este cel care promovează oameni de valoare certă și anumite valori ale sale. Democrația mută accentul pe individ dar nu exclude autoritatea statului și a legilor sale. Dacă în comunism, statul era atotputernic încât strivea individul sub povara îndatoririlor sale, pe care și-l subordona ca pe un oarecare șurub dintr-un aparat imens, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o dată acest aparat lucra la vedere prin «România Mare» a lui Vadim Tudor, care a fost vârful aisbergului, iar în jurul acestuia această fabrică de minciuni lucrează în toată țara. [...] În ´92, când am fost candidat, fabrica de minciuni s-a mutat la PDSR. Amintiți vă: «Dacă vine Constantinescu, îl aduce pe rege în țară. Ce mai face? Aduce moșierii. Aduce capitaliștii. Vinde Ardealul. Îi omoară pe comuniști».” Regimul lui Iliescu din perioada 1990-1996 se face vinovat de dezastrul ulterior al țării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
căsătorită cu vreun bărbat, vreun coleg de birou, și s-ar plictisi alături de el, poate ar avea și copii... Șeful de gară o ascultase în tăcere, din când în când mai pusese câte o întrebare: și părinții? De ce nu se muta înapoi în orășelul în care se născuse? Ce făcea în timpul liber? Nu-i era frică, așa singură în București, cu toți criminalii și drogații ăia? Ce băieți vedea? Fata îi răspunsese la toate întrebările, vorbise cu atâta sinceritate despre tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
receptorul. - Alo, răspund. La telefon e Dumnezeu. Știu asta. E stilul Lui. - Vezi? zice. 19 mai 2005 POLICOLOR / FABRICA DE STICLĂ Muzica: Daft Punk, Beck, Moby Din cauza unui incendiu ce distrusese bună parte din cartierul în care locuisem înainte, ne mutaserăm (eu, Ana Popescu, gagică-mea, Nicolae, fiul ei, și pisica noastră, Dumnezeea) într-o căscioară cu patru camere în cartierul Policolor, zona Fabrica de Sticlă. Locul era prielnic și destul de aproape de București: copilul făcea numai două ore până la școală, Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ușii. - Ce om ești! a zis plângând de fericire. Ce om tare și bun! Cum... nu știu, dar m-am îndrăgostit de tine de cum te-am văzut! - Și eu de tine, am asigurat-o eu. Ai ceva împotrivă dacă mă mut aici? Eu stau la unu, dar am preferat întotdeauna parterul. - Nu, sigur, vino, vino chiar acum! - Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chinezul cu masca portocalie. Norocul meu și al fratelui Augustin că am tras pe video filmul. Dar în momentul în care am închis telefonul, eram din cale afară de ursuz. Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două etaje mai sus. Sau să vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a interpelat fratele Eugen. Eu, crezând că e un cerșetor, ceva, căci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]