5,301 matches
-
Études Commercials (EHEC - Paris), propune o critică a modelelor concurențiale și reanalizează ipotezele teoriei economice clasice - piața dominată de concurența pură și perfectă, În care firmele acționează pentru maximizarea profitului - din perspectiva piețelor „pregătite În comun”, a clanurilor și organizațiilor mutuale și a strategiilor de cooperare și alianță. A doua, inspirată din lucrările economistului american Williamson, se concentrează asupra tranzacțiilor Între firmă și mediul său, concretizate Într-un set de aranjamente prin care fiecare renunță la o parte din pretenții. Organizațiile
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
atât actele de abuz al copilului, cât și marginalizarea unor grupuri sociale sau a unui individ la locul de muncă. Levy-Strauss susține că „puterea de a realiza progrese culturale” ține mai degrabă de capacitatea unei societăți de a stabili schimburi mutuale cu ceilalți” (Stoczkowski, 2008, p. 50). Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care a lansat deja din 1996, o campanie și o strategie de prevenire a violenței, recunoscându-o ca pe o maladie a timpurilor noastre, asemănătoare tuberculozei sau sifilisului secolului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
political, economical and cultural realities is given by the creation of some institutions and events in order to organize and control mass-media (and, implicitly, the catholic press) in all the geographical areas of the planet, imposing specific norms, principles and mutual directions of action specific to the church and its vision over the evolution of the society. These institutions and events hinted at the press, created and developed by the Church, were representative and had a strong impact on the whole
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
the Vatican's patronage. The World Congress of the catholic press was an event with several editions, being organized periodically. It was addressed to the catholic specialists in press, within the universal catholic community and its role was to adopt mutual directions for an efficient development of the catholic press in the world and also the main themes for these publications (the structure of the institutions responsible with the catholic press' evolution). The World Exhibition of the catholic press was the
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Prin intermediul diplomației tradiționale statele ajung să se cunoască mai bine, antrenându-se în discuții de tipul long talk (dezbateri prelungite), pe parcursul cărora se încearcă stabilirea unui echilibru, prin oferirea reciprocă de informații credibile care să le faciliteze ulterior un acord mutual.44 Royce Ammon 45 cataloghează diplomația tradițională drept o diplomație învechita (old diplomacy), ca urmare a faptului că aceasta a fost practicată începând cu perioada Renașterii și până la izbucnirea Primului Război Mondial; treptat, după încheierea războiului s-a impus o diplomație modernă
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
poate înțelege securitatea națională (a unui stat) fără a intelege modelul internațional al interdependentei securității și inclusiv al celui regional. Teoria complexului regional de securitate oferă o perspectivă diferită asupra structurii securității "evaluând relativă balanța a puterilor și a relațiilor mutuale înăuntrul și între noile tendințe regionale și globale. Teoria complexului regional de securitate distinge între nivelul de interactiune al puterilor globale, care sunt capabile de a transcende distanță și interacțiunea la nivelul subsistemului micilor puteri al căror mediu este regiunea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
membre; procesul de integrare în structurile europene poziționează relațiile dintre statele membre într-un cadru nou, iar funcțiile tradiționale ale diplomației bilaterale au fost preluate, în parte, de mecanismul complex al UE; în acest sens, dezvoltarea și menținerea de relații mutuale prin intermediul diplomației interne reprezintă o alternativă la diplomația bilaterală tradițională.156 Având în vedere cele trei dimensiuni ale diplomației europene este incorectă identificarea politicii externe a UE cu transpunerea la nivel european a politicii externe tradiționale dezvoltate de statele membre
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Afaceri Externe și Politică de Securitate și, totodată, de a coopera cu serviciile diplomatice ale statelor membre. Revenind la pilonul I, care are la bază metodă comunitară (spre deosebire de ceilalți doi piloni interguvernamentali), se poate remarcă o transformare fundamentală a relațiilor mutuale dintre statele membre prin prisma instituțiilor europene; astfel, Consiliul (de Miniștri) este flancat de trei instituții supranaționale: Comisia Europeană, Parlamentul European și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, insă actorii responsabili din punct de vedere politic pentru diplomația PESC sunt
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cooperare penală și polițienească, introducând câteva modificări procedurale pentru această instituție.190 Prin natura competențelor, atât Comisia Europeană, cât și Curtea de Justiție dețin rolul de arbitru pentru statele membre, prin activitatea celor două instituții reglementându-se mai usor conflictele mutuale și/sau diferențele de opinii, în acest mod evitându-se și/sau limitându-se confruntările directe dintre acestea. În mod similar, întregul proces specific pregătirii politicilor și/sau a interacțiunilor dintre Consiliu, comitetele Reprezentanților Permanenți (COREPER) și numeroasele grupuri de
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pregătirii politicilor și/sau a interacțiunilor dintre Consiliu, comitetele Reprezentanților Permanenți (COREPER) și numeroasele grupuri de lucru (alcătuite din funcționari civili naționali și diplomați), asigură un cadru adecvat care ajută la armonizarea relațiilor dintre statele membre, reducându-se astfel neîncrederea mutuala și soluționându-se, totodată, eventualele conflicte interstatale. Se poate concluziona că, deși funcțiile diplomației bilaterale au fost preluate, în parte, de complexul mecanism comunitar, acestea au în continuare un rol important în obținerea majorității necesare sau a consensului în redactarea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în subsidiar. Acordul încheiat la Oslo (1993) a oferit la acel moment o perspectivă pozitivă asupra relansării procesului de pace și în ceea ce privește viitorul celor două entități; documentul făcea referiri la condițiile autodeterminării palestiniene în teritoriile ocupate, dar și în ceea ce privește recunoașterea mutuala a Israelului și a OEP. Cu toate acestea, cele mai importante probleme nerezolvate rămân: statutul și viitorul teritoriilor ocupate (din West Bank, Fâșia Gază și Ierusalimul de Est),229 securitatea Israelului (din perspectiva atacurilor militante palestiniene), securitatea palestiniană (din perspectiva
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de observatori care să monitorizeze întregul proces electoral. De asemenea, numirea lui Miguel Ángel Moratinos 544 ca Reprezentant Special al Uniunii Europene pentru Orientul Mijlociu (la 25 noiembrie 1996) a demonstrat dorința și angajarea efectivă a UE în identificarea unei soluții mutual acceptate în vederea unui acord final israeliano-palestinian, prin construirea încrederii și menținerea unor relații pozitive cu părțile direct implicate în procesul de pace și prin asumarea rolului de observator la negocierile de pace sau chiar de mediator atunci când situația o impune
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la alte conferințe și manifestări organizate sub auspiciile ONU. Rezoluția 3236(XXIX)649 adoptată de Adunarea Generală a ONU (la 22 noiembrie 1974) reitera recomandările și concluziile formulate în rezoluțiile adoptate anterior,650 accentuându-se faptul că absența unei soluții mutual acceptate în chestiunea palestiniană pune în pericol pacea și securitatea internațională; în textul rezoluției se reafirmă, de asemenea, dreptul poporului palestinian la autodeterminare în conformitate cu Carta ONU, dreptul la independență națională și suveranitate, dreptul de a se întoarce la casele și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
-a reuniuni (din 12 martie 2002), invocă obligativitatea respectării normelor dreptului umanitar, a rezoluțiilor deja adoptate, promovând ca unică soluție a conflictului israeliano-palestinian perspectiva unei regiuni în care să coexiste două state (unul israelian și unul palestinian) în interiorul unor granițe mutual recunoscute; toate aceste aspecte se regăsesc și în rezoluțiile 680 1402 (30 martie 2002), 1403 (4 aprilie 2002), 1405 (19 aprilie 2002) etc. Un element de noutate se remarcă în conținutul Rezoluției 1515,681 adoptată de Consiliul de Securitate la
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
concept al politicii de vecinătate are la bază principiul "condiționalității pozitive", ceea ce în viziunea UE înseamnă că această organizație este dispusă să ofere partenerilor săi o relație specială în schimbul angajamentului ferm că se vor respecta acele valori comune, general și mutual acceptate, caracteristice statului de drept (este vorba de: drepturile omului, buna guvernare, principiile economiei de piață etc.).743 Deși UE este o organizație tânără (dacă avem în vedere momentul Maastricht/1992) și s-ar putea spune insuficient maturizata în anumite
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
câteva aspecte importante legate de modul în care s-au desfășurat negocierile, subliniindu-se atmosferă pozitivă creată de ambele părți direct implicate în discuții, precum și faptul că mai mult ca oricând se aflau într-un moment propice încheierii unui acord mutual acceptat. Deși nu s-au înregistrat progrese substanțiale, principalele teme de negociere au vizat probleme legate de securitate, frontiere, refugiați și statutul orașului Ierusalim. Este important de menționat faptul că la sfarsitul declarației comune, pentru prima dată de la debutul negocierilor
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
problemei refugiaților palestinieni, a problemei coloniilor evreiești, precum și pacificarea relațiilor israeliano-siriene și israeliano-libaneze. UE consideră că viitorului stat palestinian trebuie să i se garanteze (și recunoască, totodată) frontierele, în limita Teritoriilor Ocupate de Israel (în 1967), cu unele modificări minore mutual acceptate, insă conform rezoluțiilor ONU.866 După cum se cunoaște, Acordul interimar semnat în 1995, la Oslo, a divizat Cisiordania în trei zone (A, B, C), instituind aranjamente administrative și de securitate diferite; astfel, zona A (aferentă zonelor urbane) se află
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Est), invocând încălcarea dreptului internațional în vigoare.887 În ultima perioadă UE și-a exprimat în mod constant profunda îngrijorare în legătură cu expansiunea accelerată a construirii de așezări israeliene, continuarea colonizărilor prejudiciind nu numai rezultatul negocierilor, ci amenințând însăși viabilitatea soluției mutual acceptate.888 În ceea ce privește amenințările la adresa securității,889 UE condamnă fără nicio rezervă terorismul, violența și/sau incitarea la violență, acestea împiedicând evoluția pozitivă a procesului de pace și implicit instaurarea păcii în regiunea Orientului Mijlociu. Atacurile teroriste împotriva Israelului nu
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
diferitelor doctrine 928 consacrate soluționării conflictului din Orientul Mijlociu. Toate doctrinele au în comun un principiu fundamental care face referire la perspectiva instaurării unei păci în regiune bazate pe coexistența celor două state (israelian și palestinian), în interiorul unor frontiere sigure și mutual recunoscute. Deși, în general, toate administrațiile SUA au vehiculat necesitatea imperativa a coexistentei celor două state, totuși a fost nevoie de ceva vreme până când această perspectivă a fost clar și explicit susținută în fața opiniei publice internaționale; președintele George W. Bush
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
generale referitoare la situația concretă în care se situează conflictul israeliano-palestinian, dar și Orientul Mijlociu, în general. În declarația 986 comună a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, din 21 septembrie 2010, se accentua importantă reluării negocierilor de pace israeliano-palestiniene în vederea identificării unei soluții mutual acceptate la toate problemele care condiționează un acord final, în termen de 1 an, prin care să se încheie ocupația israeliană și care să creeze premisele necesare creării unui stat987 palestinian independent, democrat, contiguu și viabil. Cvartetul a reiterat și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și nici nu va oferi garanții privind securitatea părților, viziunea arabă asupra păcii are în vedere punerea în practică, pe termen lung, a trei interese strategice, vitale chiar pentru părțile implicate în conflictul din Orientul Mijlociu: securitatea, recunoașterea identității naționale și mutuala coexistența în regiune a tuturor statelor. Scenariul propus prevede în primul rând acceptarea de către Israel a unui stat palestinian independent, cu capitala în Ierusalimul de Est și reglementarea 996 justă a situației refugiaților palestinieni în concordanță cu Rezoluția Adunării Generale
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
doresc să ajungă la un acord negociat; din această perspectivă, inițiativa este flexibilă cunoscut fiind faptul că în numeroase rânduri liderii arabi au reiterat că nu exclud posibilitatea unor modificări minore privind frontierele viitorului stat palestinian dar care să fie mutual acceptate.1001 De fiecare dată când se reiau negocierile israeliano-palestiniene, Cvartetul alături de alți actori importanți ai scenei internaționale încearcă să găsească o noua formulă de pace reiterând Inițiativa Arabă de Pace, fiind astfel readusa frecvent în fața opiniei publice; în acest
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a dezvolta o atmosferă de toleranță și stabilitate", aceasta se realizează treptat ca urmare a unei responsabilizări a societăților și creează premisele unei bune comunicări între cele două popoare, care se pot reflectă în discuții/negocieri directe privind implementarea soluției mutual agreate, cea a coexistentei statelor Israel și Palestina. Trenează totuși o problemă legată de faptul că în timp ce Israelul a acceptat formal varianta soluției două state, consensul palestinian rămâne încă incert; în acest sens, Dl. Mitchell Bard în răspunsul formulat aprecia
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
palestinienilor de a accepta un compromis", ceea ce ar determina o transformare globală a raporturilor israeliano-palestiniene.1090 Cu siguranta, așa cum aprecia și Dl. S. C., fiecare acord încheiat între cele două părți conduce spre o sporire treptată a încrederii și a respectului mutual, exact ceea ce lipsește la ora actuală. Într-o manieră originală, Dl. Prof. Giovanni Allegretti își argumentează opțiunea să pentru varianta formării unui stat federativ în detrimentul soluției binare general agreate și făcând apel la experiența personală precizează că în urmă celei
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fi posibil ca și în cazul conflictului israeliano-palestinian să asistăm în timp la o recunoaștere simbolică, dar și formală a celor două comunități etnoculturale principale, respectiv a unor drepturi specifice armonizate care să se traducă într-o coexistența pașnică și mutual acceptată și agreată. B. Detensionarea regiunii orientale are șanse să se realizeze dacă vor fi îndeplinite câteva condiții obligatorii, ca de exemplu: o mai mare implicare a liderilor israelieni și palestinieni în negocieri directe, schimbarea mentalității 1092 celor două părți
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]