2,578 matches
-
Mama e la bucătărie cu Lillișu, fac un cozonac pentru mâine." Și nu putem să-l mâncăm în seara asta? Fetița izbucni în râs: "Nu, pentru astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mărul cel mai frumos. Ea îl luă și lăsă să-i cadă mâna, inertă, pe genunchi. Nu se auzea, în tăcere, decât amenințarea mereu amânată a mării. Evitau să se privească. Prin ușa pe care el uitase s-o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând impresia unui tren care, dintr-o clipă în alta, avea să sară de pe șine. Credeam că madam Segal s-a culcat." "Tocmai se culcase..." Duruitul continua și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
concediată de teatrul ei. Asta ca să se posomorască și mai tare. Viața devenea insuportabilă. Ea, care altădată cheltuia fără nicio măsură, nu avea, cu siguranță, nicio rezervă. Tocmai se întreba cum să-i ofere bani fără s-o jignească, când năvăliră Panaiota, cu o tocă de blană îndesată până deasupra sprâncenelor, și învățătorul, cu un fular mare în jurul gâtului, care compensa fleandura ce-i servea drept palton. Totul e bine, Panaiota a fost foarte curajoasă, anunță de la început învățătorul, știind că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
patru bucătării, dacă ținem cont și de contribuția nemțească și influența rusească." Locotenentul nu-l asculta decât cu o ureche, împărțit între cheful de a o șterge și dorința de a-l aștepta pe șeful de gară. În fine, Hector năvăli în mijlocul restaurantului. "Filip!", exclamă Constantin îndreptându-se spre tejghea, strângând în trecere mâinile tuturor celor de la mese, pescari și autorități, și adresând fiecăruia câteva cuvinte plăcute. Dispoziția lui binevoitoare (prea indulgentă?) dezarma chiar și sufletele cele mai necăjite. Cutia de la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
simtă în largul lor, începând să pregătească ceaiul rusește, glumind pe seama mimetismului ei și a plăcerii pe care i-o stârnea asta. Totul părea în ordine când, peste un sfert de oră, șeful de gară și Nel, precedați de Hector, năvăliră în încăpere, frecându-și, înfrigurați, mâinile și cerând, cu strigăte mari, ceai să se încălzească. Li se făcu loc la masă și toată lumea gustă încântată din dulciurile aduse de Filip. Chiar și Hector și-a primit partea lui. Nel începu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se execută. Fetele se împăcară, dar Lillișu refuză să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales paginile despre criza din suburbii. Furios
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
propriu-zis al internatului. Se așezară și așteptară vorbind încet, intimidate atât de decorul de cazarmă, cât și de primirea bănuitoare a călugăriței, dar zâmbind totuși la gândul că or s-o vadă dintr-o clipă în alta pe Dorina M. năvălind, cu buclișoarele ei negre pe care cozile nu izbuteau să le cumințească. Din când în când, Nel, surâzând toată, își apăsa mâinile pe burtă, acolo unde se instalaseră neliniștea și nerăbdarea. Când călugărița se întoarse, în fine, singură, cu o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu se simte nici cel mai slab curent de aer, numai dacă n-o veni vreun ciclon." Ochii lui Pussy surâdeau, batjocoritori, și vocea ei, cam răgușită, implica din fire persiflarea. "Aici e "Titanicul". În salon se dansează, în timp ce apa năvălește în cală." Prăjina bătu cu violență un ultim acord și se ridică: "Să trecem la altceva!" Perechile se despărțiră încet, cu părere de rău. "Ai vreo idee?" întrebă o voce moale. Prăjina făcu semn că da, și fetele se buluciră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe zeii cei mari să aibă grijă de el ca de lumina ochilor și, tot mulțumindu-i, se grăbi să iasă pe ușă. Ajunsă pe coridor, flutură hârtiuța ca pe un trofeu, iar banda, care aștepta ascunsă în spatele sobei mari, năvăli s-o poarte în triumf. Se duceau să se baricadeze într-un dormitor. Acolo acul fu înlocuit în hârtiuța moale cu altul, nu neapărat de aceeași dimensiune; deveniseră chiar mai subtile cu vremea, înfigând în hârtie acul cel mai neasemănător
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sub acest aspect, doamna Walter se duse să deschidă ușa bucătăriei. Și tresări îngrozită: focul era stins, domnea întunericul. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar în timpul războiului! În clipa aceea, două fete de la bucătărie, cu gătelile de duminică răvășite, năvăliră în refectoriu. Doamna Walter le fulgeră cu privirea: "Știți cât e ceasul?" "Dar, Doamnă, orașul e dat peste cap. Se încaieră pe străzi și tramvaiele nu mai merg!" Ce tot spuneți voi acolo?" "Ba e-adevărat. N-ați auzit împușcăturile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unguresc răsună în spatele lor: "Ei, Bejan, ai găsit culoarea potrivită a beretei?" Istvan trece pe lângă ei fără să se oprească, dând din mână în semn de salut, și se depărtează mișcându-și iute fesele bombate. Își înghite înjurăturile care-i năvălesc pe limbă și, întorcându-se spre fată, ia un aer profesoral: "În ce an ești?" "În doi." "La anul o să-mi fii studentă", o anunță pe un ton grav ca pentru a o avertiza. Bereta albastră nu pare să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de opțiuni economice diferite (politicile deflaționiste nu se împacă cu întreținerea unui instrument militar puternic și a unor costisitoare contraalianțe) se angajează pe calea replierii și a appeasement-ului, deschizînd o breșă în dispozitivul lor de apărare prin care Hitler va năvăli în curînd. Primele atacuri hitleriste Devenit cancelar al Reickului în ianuarie 1933, șeful PNSMG nu va aștepta prea mult za să pună în practică programul de politică externă trasat în linii mari în Mein Kampf. Cu cîteva săptămîni înainte ca
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în numele ONU și Coreea de Nord susținută diplomatic de URSS și militar de China populară, are ca efect o încordare a relațiilor dintre cele două blocuri, în momentul în care, la începutul anului 1951, temîndu-se ca diviziile de "voluntari" chinezi să nu năvălească în sudul paralelei 38 și să respingă spre mare corpul expediționar american, generalul Mac Arthur a propus președintelui Truman să se folosească arma atomică pentru a opri înaintarea comuniștilor, toată lumea s-a gîndit că un nou conflict mondial era iminent
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
retragere în fața presiunii străzii, să deschidă frontierele cu RFG și pe 9 noiembrie, să lase să se înfăptuiască un gest inimaginabil cu cîteva săptămîni înainte în această țară rămasă profund stalinistă: deschiderea unor breșe în Zidul Berlinului prin care au năvălit în zilele următoare aproape 3 milioane de "vizitatori", nerăbdători să regăsească sau să descopere pentru prima dată calea spre libertate. Revoluția pacifică din noiembrie nu a înfrînt dintr-o dată Partidul Comunist care, lipsit de sprijinul Kremlinului mai conta încă pe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
definitiv. Cursurile gimnaziale le-am urmat la Herța, cu dorința mamei în suflet să ajung doctor sau învățătoare. Dar n-a fost să fie așa și în primăvara lui 1944 au apărut din nou rușii, care au ocupat satul. Au năvălit ca hunii în casele oamenilor, au jefuit, au furat animalele, au sechestrat mai ales tineri, ducându-i apoi în Rusia. Eu nu m-am refugiat odată cu retragerea armatei, am rămas din 1944 până în 1945 sub ocupația sovietică. Această perioadă a
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
forțați a face aceasta. Salutare dar pământului sfânt al României, să fie binecuvântat! România a fost a doua patrie pentru mii de martiri ai noștri. După liberarea Bulgariei, simpatia poporului român a rămas nemărginită pentru noi. La 1885, când dușmanii năvăliră sub zidurile Slivniței și ale Vidinului, când am fost părăsiți de Europa întreagă, atunci numai în pieptul român s-a găsit o inimă plină de compătimire pentru noi, numai în parlamentul român s-a ridicat vocea pentru cauza dreaptă a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Imperiului roman (476 p. Chr.). Fidelă vocației și misiunii sale catolice, supranațională și universală, așa cum i-a fost transmisă de Fondatorul ei [Cristos], ea a știut să se distingă de regimul statal anterior, și, intrând în contact cu masele ce năvăleau dinspre hotare, le-a câștigat pentru credință, punând bazele unei noi civilizații. În timp ce episcopii și ceilalți capi ai comunităților creștine interveneau fie pentru a îmbuna distrugerile invaziilor, pentru a împiedica masacrele și deportările în masă, fie pentru a organiza rezistența
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de transcris aci o parte a motivației acestei propuneri: „Considerând în fapt că evreii, pretinșii persecutați, departe, o mai repetăm, de a emigra din țara noastră ca să fugă de pretinsa persecuțiune, din contra, numărul lor crește necontenit prin mulțimea ce năvălește zilnic aci, părăsind chiar și acele țări în care ei se bucur de toate drepturile civile și politice, și prin [însuși] această emigrare dau înșiși ei cea mai formală și mai eclatantă dezmințire calomniilor de netoleranță religioasă a românilor, sistematic
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
votată cu unanimitate de 90 voturi. Taina acestei proclamări fusese foarte bine păstrată. În câteva minute, știrea se răspândi în tot orașul. Erea o zi călduroasă de martie, cum rar se văd multe la acea epocă. În câteva clipe, lumea năvălește pe Calea Victoriei, apoi drapelele apar la ferestre și la magazine. Este o însuflețire generală și sinceră, este sufletul românesc care saltă. La Senat, președintele, prințul Dimitrie Ghica, citește telegrama președintelui Camerei, care anunță proclamarea Regatului în Camera tânără. După câteva
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe Emil Frunzescu, care fu personal desemnat de d rul Romniceanu cum că s-ar fi dedat la o brutală agresiune asupra sa. Ceea ce este exact, e că atunci când poliția însoțită de vestiții bătăuși, porecliți mai târziu „cetățeni indignați“, au năvălit în curtea spitalului Colțea, studenții s-au apărat cu ce au putut, servindu-se de seringe cu acid sulfuric, ardei pisat etc. În amestec, d-rul Romniceanu a fost lovit la ureche și rănit. Emil Frunzescu, acuzat că a lovit pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Tata a sfătuit-o la primărie să se adreseze șefului de post. Bătrâna a povestit totul la miliție și doi milițieni, în noaptea anunțată au venit să stea la ea, ascunși în cămara de alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a făcut! M-am rugat de tata să-mi dea voie să chem copiii la huța, dar nu mai era nevoie. Printre gard mulți au văzut "construcția"... Am mers în uliță și le-am zis: Băieți, avem scrânciobul nostru! Au năvălit în ogradă și ne-am dat în scrânciob până ce-a întunecat. N a fost nevoie să mai mergem în luncă. Mă simțeam fericită că am niște părinți înțelegători... Seara, venind pe lângă tata, nu știam cum să-i mulțumesc, pentru tot
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
erau luminate de câteva felinare, care ardeau toată noaptea. Prin rotație, ciobanii făceau de serviciu și noaptea, păzind stâna și oile. Ei aveau niște bâte mari de lemn, ce le serveau ca arme de apărare, în caz de atac. Uneori năvăleau lupii din pădurea Berna, de la Fântâna Albă, alteori bande de hoți se încumetau să atace stâna. La această stână, fiind mai înstărită, aveau și doi cai tineri, care îi ajutau pe ciobani în cele mai diverse situații. De câteva ori
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe urmă... Dacă amândouă aceste curți vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceava și a le face să se slăbească una pe alta... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei. Recurs la istorie Ideile Testamentului lui Petru cel Mare le
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau În piei de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]