7,582 matches
-
trebuințe biologice, psihice, sociale și ecologice, iar În cadrul fiecărui tip, există diverse genuri de trebuințe. În multe lucrări dedicate acestei probleme nu se operează Însă o distincție Între trebuințe (nevoi) și necesități, ceea ce conduce la o serie de erori și neînțelegeri. Trebuințele umane se realizează În mod diferit. Unele se satisfac automat, prin funcționarea sistemelor autoreglate ale organismului biologic (unele trebuințe de ordin fiziologic), altele presupun intervenția conștientă a omului (de exemplu, trebuințele legate de aportul de substanță și energie). În
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
În vedere o situație mai dificilă. Activitățile cerute de manager nu corespund cu cele pe care le solicită salariatul. Negocierea nu se poartă asupra stimulentelor (recompenselor), dar este evident că, dacă se ajunge la o Înțelegere privind competențele, ar apărea neînțelegeri sub aspectul recompenselor. Cazul 4 este cel mai dificil, negocierea purtându-se atât asupra activităților, cât și a recompenselor. Să trecem la al doilea bloc conceptual (schema 2), care se referă la complexul de elemente psihosociale generatoare de raporturi specifice
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
C.fam., conform cărora "copilul minor locuiește la părinții săi", iar în continuare, în alin.2, se adaugă următoarele: "dacă părinții nu locuiesc împreună", ei vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînțelegere între părinți, instanța judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide, ținând seama de interesele acestuia (art.100 alin.3, C.fam). În acest sens, s-a pronunțat și instanța supremă
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
anumite efecte ale căsătoriei nu mai sunt posibile cu privire la raporturile personale dintre ei, cum ar fi corespondența personală a fiecărui soț, asupra căreia celălalt soț nu este îndreptățit să exercite controlul; aceeași soluție și în legătură cu relațiile sociale ale celuilalt soț. Neînțelegerile dintre soți cu privire la corespondența și relațiile sociale pe care unul dintre ei înțelege să le întrețină, poate constitui însă motiv de divorț, în condițiile art.38 din C.fam. Soții pot alege orice ocupație sau profesie, pe care o vor
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cauzele de divorț, nu trebuie interpretat însă, ca o tendință de a se înlesni divorțul, ci dimpotrivă, că acesta l-a înlocuit pe cel anterior pentru a da posibilitatea judecătorului să aprecieze împrejurările concrete și să desprindă adevăratele cauze ale neînțelegerilor dintre soți.88 Motivele de divorț trebuie să fie bine determinate și convingătoare și să reiasă că traiul soților a devenit cu neputință datorită unui complex de împrejurări, astfel încât nu mai există nici o rațiune pentru a se menține căsătoria. Instanța
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
bază de probe, instanța este în măsură să-și formeze convingerea că despărțirea constituie o situație ireversibilă și că o continuare a căsătoriei nu mai este posibilă. Sub acest aspect, trebuie să se analizeze și să se cunoască temeinic cauzele neînțelegerilor dintre soți, fără ca instanța să se limiteze la motivele invocate în acțiune, dispunând, când este cazul, din oficiu, efectuarea probelor pe care le va socoti necesare pentru lămurirea situației. Soțul vinovat de separarea în fapt și care a determinat părăsirea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cazul în care modul de reacție al soției a depășit limitele normale, degenerând în acte publice de violență, amenințări, instanța va putea considera că această comportare a soției justifică desfacerea căsătoriei 91. Nu constituie motiv temeinic de divorț faptul că neînțelegerile dintre soți n-au fost provocate de comportarea lor, ci din cauza traiului în comun cu alți membri din familie. Neîndeplinirea obligațiilor conjugale chiar în condițiile în care traiul în comun nu a fost întrerupt. Împrejurarea că soțul pârât nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
Nu constituie motiv temeinic de divorț faptul că soția s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, devenind pentru un timp limitat, incapabilă de a munci și de a duce sarcinile căsătoriei. Temeinicia motivelor de divorț implică o anumită gravitate și durată a neînțelegerilor dintre soți, în care sens, instanța de judecată este îndreptățită și datoare să depună străduințele și diligențele necesare pentru cunoașterea adevăratelor motive de divorț. IV.3. Interesul copiilor minori Art.38 C.fam. constituie o aplicare a principiului constituțional cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care nu se poate realiza o egalitate deplină în natură între loturile celor doi soți109, aceștia se pot învoi cu privire la împărțirea tuturor bunurilor comune sau numai a unei părți din acestea, potrivit cotelor stabilite prin învoială 110. În caz de neînțelegere, pe cale judecătorească are loc împărțirea bunurilor comune, în raport de contribuția lor efectivă la dobândirea acestora. Tranzacția judiciară a foștilor soți cu privire la împărțeala bunurilor comune poate fi atacată cu acțiune pauliană, dacă au fost fraudați creditorii. Aceștia nu sunt fraudați
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
Art.9 din legea nr.603/1943 prevede in acest sens modalitatea de împărțeală în natură și numai în cazul în care aceasta nu este posibilă, partajul trebuie făcut prin atribuire sau vânzare prin buna învoială ori, în caz de neînțelegere, prin licitație publică. Prin partaj trebuie să se consacre, în toate cazurile în care este posibil, tot un drept de proprietate deoarece în cadrul procesului de partaj nu se pot naște drepturi reale, altele decât cele existente. Modalitatea atribuirii bunurilor unui
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
pentru motive temeinice, și separat. Dacă unul dintre soții adoptatori își schimbă numele de familie, soții se pot înțelege cu privire la numele de familie al minorului, în care scop se va face cerere de schimbare a numelui copilului. În caz de neînțelegere a soților în această privință, decide autoritatea tutelară. Organul competent va lua o decizie motivată, dupa caz, de admitere ori respingere a cererii de schimbare a numelui de familie. c) Numele soțului adoptat Față de art.28 din C. fam. urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
străin sau fără cetățenie adoptat de un cetățean român sau de doi soți cetățeni români dobândește cetățenia română. Când numai unul din soții adoptatori este cetățean român , cetățenia adoptatului se decide de adoptatori, de comun acord și în caz de neînțelegere, instanța competentă să încuviințeze adopția hotărăște asupra cetățeniei adoptatului. b) Pierderea cetățeniei române prin adopție Minorul cetățean român, adoptat de un cetățean străin, pierde cetățenia română, in condițiile in care adoptatorii sau adoptatorul solicită aceasta în mod expres și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a se preveni prejudicierea intereselor copiilor minori. După cum reiese din art. 107 alin. 2 C. fam., întinderea obligațiilor de întreținere, felul și modalitățile concrete de executare precum și contribuția fiecărui părinte se va stabili de către instanță numai când între părinți există neînțelegeri. In caz de divorț orice convenție a soților privind contribuțiile fiecăruia la întreținerea copiilor minori este valabilă numai dacă a fost încuviințată de instanță (art. 42 alin. ultim C. fam.), verificându-se dacă nu sunt nesocotite drepturile copiilor sau interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
vedere). Dacă părinții sau unul dintre ei consideră că persoana căreia i-a fost încredințat copilul nu îl va crește așa cum ar trebui, ei pot cere instanței de judecată încredințarea copilului unei alte persoane ori instituții de ocrotire. g) Soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești. În conformitate cu principiul egalității părinților cât privește îndatoririle lor față de copilul minor, măsurile privitoare la persoana și bunurile acestuia se iau de către acestia, de comun acord, potrivit art.98, alin. 1 C.fam
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
îndatoririle lor față de copilul minor, măsurile privitoare la persoana și bunurile acestuia se iau de către acestia, de comun acord, potrivit art.98, alin. 1 C.fam. Nici unul dintre părinți nu are mai multe îndatoriri față de copil decât celălalt părinte. Eventualele neînțelegeri dintre părinți se soluționează de către: A. Autoritatea tutelară rezolvă neînțelegerile potrivit cu interesul copilului (art.99 C.fam.), după ce a ascultat pe părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești Din interpretarea acestui text rezultă că autoritatea tutelară este competentă să rezolve
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
bunurile acestuia se iau de către acestia, de comun acord, potrivit art.98, alin. 1 C.fam. Nici unul dintre părinți nu are mai multe îndatoriri față de copil decât celălalt părinte. Eventualele neînțelegeri dintre părinți se soluționează de către: A. Autoritatea tutelară rezolvă neînțelegerile potrivit cu interesul copilului (art.99 C.fam.), după ce a ascultat pe părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești Din interpretarea acestui text rezultă că autoritatea tutelară este competentă să rezolve neînțelegerile ivite între părinți, fără a nesocoti părerile acestora, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
dintre părinți se soluționează de către: A. Autoritatea tutelară rezolvă neînțelegerile potrivit cu interesul copilului (art.99 C.fam.), după ce a ascultat pe părinți cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești Din interpretarea acestui text rezultă că autoritatea tutelară este competentă să rezolve neînțelegerile ivite între părinți, fără a nesocoti părerile acestora, dar cărora le poate da sugestii sau le poate face propuneri, dar nu poate hotărî altfel decât în funcție de opiniile lor. Adoptarea unei alte soluții de către autoritatea tutelară ar însemna să exercite ea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cu persoana sau instituția de ocrotire căruia i-a fost încredințat copilul, nici cu celălalt părinte.Acesta poate cere, în condițiile art.44 C.fam., modificarea măsurilor privind drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului, dispuse prin hotărâre de divorț. B) Neînțelegerile cu privire la măsurile ce urmează a fi luate de părinți în legătură cu copilul sunt soluționate de către instanța de judecată Neînțelegerile cu privire la întinderea obligației de întreținere datorată copilului minor, modalitățile exercitării acesteia, precum și contribuția fiecăruia din părinți la întreținerea minorului (art.107 alin
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cere, în condițiile art.44 C.fam., modificarea măsurilor privind drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului, dispuse prin hotărâre de divorț. B) Neînțelegerile cu privire la măsurile ce urmează a fi luate de părinți în legătură cu copilul sunt soluționate de către instanța de judecată Neînțelegerile cu privire la întinderea obligației de întreținere datorată copilului minor, modalitățile exercitării acesteia, precum și contribuția fiecăruia din părinți la întreținerea minorului (art.107 alin.3 C.fam.). Textul se referă la situația în care părinții nu sunt divorțați; Instanța judecătorească hotărăște, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
fam., câtă vreme părinții nu sunt divorțați, și se pot înțelege cu privire la întinderea întreținerii datorată minorului, la felul și modalitățile de exercitare a acesteia, precum și contribuția fiecăruia, înțelegerea dintre ei produce efecte fără a fi nevoie de încuviințarea instanței judecătorești. *Neînțelegerea dintre părinți în caz de divorț, în ceea ce privește contribuția la cheltuieli de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului minor (art.42 alin.3 C.fam.). În cazul divorțului, părintele căruia i s-a încredințat copilul exercită cu privire la acesta drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
cu privire la contribuția fiecăruia la întreținerea copilului minor produce efecte numai dacă este încuviințată de către instanța judecătorească, instanța supremă a arătat că părinții se pot învoi cu privire la întinderea contribuției fiecăruia datorată minorului, dacă nu nesocotesc interesele acestuia. În caz de divorț, neînțelegerea dintre părinți cu privire la încredințarea copilului minor (art.42 alin.1 și 4 C.fam.) sunt rezolvate de către instanța judecătorească ce decide cu respectarea acelorași condiții ca și în privința contribuției părinților la întreținerea minorului. Dacă părinții s-au înțeles privitor la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a cerut prin acțiune încredințarea copilului aflat la celălalt părinte, nu poate renunța la acest drept dedus judecății pentru următoarele motive: acest drept este mijloc de realizare a unei obligații; asupra acestui drept nu se pot face acte de dispoziție. * Neînțelegerile privind modul în care urmează a se păstra legătura dintre părintele divorțat și copil, în cazul în care părintele căruia i s-a încredințat copilul nu este de acord în această privință cu celălalt părinte. Soluționarea cererilor făcute în cadrul procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
a încredințat copilul, de a păstra legături personale cu acesta, este de competența instanțelor judecătorești, deoarece, are caracter accesoriu în raport cu măsura încredințării copilului. Instanța decide, cu ascultarea părinților, autorității tutelare și a copilului dacă a împlinit vârsta de 10 ani. *Neînțelegerile dintre părinți, în cazul în care ei au locuințe diferite (nu locuiesc împreună). Instanța judecătorească hotărăște, cu ascultarea părinților, a autorității tutelare și a copilului în vârstă de 10 ani, stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinți 292( Art. 100
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
când unul dintre părinți este mort, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau orice împrejurare de a se afla în neputință de a-și manifesta voința", celălalt exercită singur drepturile părintești, instanța poate socoti că nu se dovedește o neînțelegere între părinți, iar părintele prezent are acordul celuilalt, aceasta până la proba contrarie. Dacă părinții nu sunt căsătoriți, instanța va hotărî de la caz la caz. Acordul părinților se poate presupune până la proba contrarie, în lipsa unei dispoziții legale care să prevadă o
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
bunurile minorului (art. 105 C.fam.). Părinții, de comun acord, vor lua măsurile ce se impun, cu privire la bunurile și persoana minorului, bărbatul și femeia având drepturi egale față de acesta; ocrotirea părintească fiin realizată numai în interesul copilului. În caz de neînțelegere a părinților în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești, autoritatea tutelară intervine în raport cu interesele copilului, după ce i-a ascultat pe părinți, potrivit art.97 C.fam. b) Dreptul și îndatorirea părinților de a crește copilul Părinții sunt datori să îngrijească de
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]