2,274 matches
-
înțelegând suferința prietenului ce-și privește ființa prețuită răpusă de moarte și aruncată cascadelor decompoziției trupești, topirii de țesuturi și secătuirii de fluențe ale vieții ce-i schimbă organicul în trup al teluricului revărsându-l neîndurător în prafuri și roci neștiute. De fapt, aici am și presentimentul coborârii viitoare a uneia dintre ființele dragi mie spre așezarea în mormânt. Știu că voi fi martorul neputincios al unei astfel de situații viitoare indiferent cine va fi propriu-zis persoana respectivă. Pentru o sinistră
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sau provocate cu o meta-răsplătire conferită într-un sfârșit dictat numai de Providența divină. Așadar, templul îmi sugerează că și drama orbului sau a prietenului îndoliat își deține supra-logica și compensarea ei, se întâmplă în baza unui temei și finalități neștiute pentru conștiința mea limitată în act și cunoaștere. Templul îmi spune, prin zidurile și vitraliile sale, prin rezonanțele ritualului ce l-au înveșmântat mereu ca edificiu sacerdotal că resemnările mele eclipsează gestul caritabil care l-am îndreptat spre semenul meu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
însoțit. Și este într-adevăr nepotrivt să se afirme că finitul, mai precis, finitudinea umană ar deține capabilitatea de a însoți Divinitatea pe căile sale. Poate nu întâmplător s-a afirmat din vechime că necunoscute sunt aceste căi ale Domnului. Neștiute de ființa umană, astfel de poteci transcendente nu sunt revelate nici trăirilor mistice, trăiri care reușesc doar indicarea luminată a soluțiilor pentru mântuirea umană. Prin eforturi de autodepășire ale potențelor propriului spirit, omul abia reușește să între-vadă rostul său mistic
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sub lacrimi neștiute în tainice suspine. Și mâna diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de vînturile altora, colcăind în mîrlănie, ticăloșie și umilință pentru că orice secătură de la noi sau de aiurea ne pune în nas cu ostentație că sîntem scursura imperiului roman amestecată cu ceva duhori slave și alte urdori ale istoriei știute și neștiute. Dacă tot sîntem un popor aluvionar fără trecut și fără istorie, atunci nu putem pretinde nici valori spirituale la care alții au asudat în draci secole sau milenii! La o asemenea turmă smintită, vicleană și violentă nu se poate arăta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
În același an, Filip cel Frumos moare misterios în urma unui accident de vânătoare. Procesul intentat Templierilor, deși avea două aspecte (politic și reli gios), nu a putut trece sub tăcere dimensiunea inițiatică a Ordinului. Exista o anumită elită ocultă, complet neștiută. Ea a adus mai departe ideea de Templu. Ordinul se plasa deasupra statelor, încercând să creeze o ordine internațională, o sinarhie, cu o putere unică deasupra elementelor politice și religioase. în acest sens, Ordinul Templierilor făcea figura unui corp străin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940, după lungi cercetări, groapa comună a fost găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în istorie cele mai cutremurătoate pagini de rezistență. Avem multe gropi neștiute. Avem morminte lângă morminte, mii. Avem atâta tineret, mii și sute de mii, care și-a înmormântat tinerețea cu cei mai frumoși ani în temnițe, în luptele din munți sau pe câmpul de luptă al tranșeelor și oriunde, tineret care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cum să execute. Uciderea (crima) a fost favorizată și de toată magistratura militară, care a semnat acel comunicat oficial, precum că cei împușcați, în fapt ștrangulați, au încercat să fugă de sub escortă. Dar s-au comis și alte știute și neștiute crime. Astfel, Victor Dragomirescu, un strălucit membru al conducerii legionare, comandant legionar, a fost ars de viu, după grele torturi. Asemenea și Nicoleta Nicolescu, după torturi crâncene, în stare de semidecedat, a fost aruncată în cuptor, unde a mai făcut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1871, p. 3). 198 bucureștii de altădată Poet al redeșteptării naționale, fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii, acest om, asistat, în anii cei din urmă ai boalei și mizeriei sale, numai de un singur prieten devotat, anume Zane, a murit neștiut aproape de nimeni, iar cadavrul lui a stat în spital până ce oarecari membri ai familiei l-au ridicat și l-au dus în comuna Bolintinul din Vale, unde a fost înmormântat. Nimeni, absolut nimeni n-a urmat trupul neînsuflețit al poetului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
voie în mijlocul prietenilor - să simt amploarea și bucuria vieții; să nu fac eforturi pentru a afla rostul lucrurilor; să devin suplă și să las mustul lucrurilor obișnuite, al conversației și al caracterelor să se infiltreze în mine pe nesimțite, pe neștiute, înainte de a spune «Ajunge!» și de a-mi scoate pana” (Jurnalul unei scriitoare, Ed. Univers, 1980, p. 216). În 1932, cînd face această însemnare, Virginia Woolf publicase cele mai bune romane (Doamna Dalloway, 1925, Spre far, 1927, Orlando, 1928, Valurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
memorie bună care atenuează și îmblânzește durerile trecute. Ceea ce însă mă înspăimântă și mă cutremură este acea neobosită persistență, în ură și răutate, pentru anularea căreia a murit Iisus pe cruce și ca El, șirul lung al mucenicilor, știuți de neștiuți. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine m-a urât înainte de voi. (Ioan, capitolul 15, versetul 18) E un gând care nu m-a părăsit niciodată. Spuneam în una din predicile mele că, atunci când m-am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
obstinație, refuzând să lucreze cu ceea ce este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut și invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În contactul cu clasa, În generoasa sa capacitate de a-și asuma Întrebările studenților ca și cum ar fi fost ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gara Graz ca și aceea de Smultea, la Viena, îi lasă lui Nicolae Petrașcu în suflet un regret dar și o încredere în destinul misiunii ce și-o asumase, alături de atâția camarazi de nădejde. Simțea cum întreg neamul românesc pulsa neștiut de nimeni, prin acest grup de oameni, singurul care lupta pentru el, în acel moment Graz-Zagreb-Belgrad Nicolae Petrașcu călătorea cu pașaportul unui student la politehnica din Berlin, Alexandru Avram, aranjat cu fotografia lui în locul celei a studentului. La legitimare, în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit, că l-a scăpat Dumnezeu de suferința care i-o programaseră călăii. Răzbunarea Securității se săvârșise, pecetluind într-un nou mormânt, neștiut de nimeni, secretul atâtor crime săvârșite de ea, ca nu cumva scăpând în libertate să depună mărturie contra ei dezvăluind tot adevărul. Revenirea în cazimcă a lui Nicolae Petrașcu N-au mai trecut decât două-trei săptămâni și a fost adus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai tineri această dragoste era rănită și aceste răni nu mai avea puterea să le vindece Comandantul ei. De aceea în rugăciunile lui lungi de seară îi încredința milei lui Dumnezeu pe fiecare din cei știuți și pe toți cei neștiuți. în afara regimului de temnița draconică ce îl apăsa ca o piatră de mormânt, în afara amintirilor despre anchetele de la Securitate, Malmaison, Văcărești, Jilava, în afara torturilor de la Cazimca, cea îngrozitoare, care puteau oricând să reînceapă, erau și durerile reumatice demoralizatoare și lipsa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ciudată. Era un fel de nostalgie sau, mai bine zis, un amalgam de sentimente pe care îmi era greu să le definesc. Sau mai degrabă două feluri de amintiri, incompatibile practic, dar legate printr-un fir nevăzut, într-un ungher neștiut. Nu pot să explic, dar mi s-a mai întâmplat și aproape întotdeauna mirosurile au fost cauza. — Ce coridor lung! am zis eu ca să rup tăcerea. Mi-a aruncat o privire, dar și-a văzut de drum. După părerea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam doar nouă sau zece ani, îmi era încă foarte clară senzația de frică provocată de confuzie și intangibil. Oricine ce-ar spune, mie chiar mi s-a întâmplat așa ceva. Clar. Nu știu din ce pricină sau datorită cărei forțe neștiute, conștiința mea a fost pecetluită și abia situația extremă în care mă aflam a reușit să scoată cârligul și să o tragă la suprafață. Forță neștiută? Cauza a fost cu siguranță operația pe creier pe care am suferit-o pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a întâmplat așa ceva. Clar. Nu știu din ce pricină sau datorită cărei forțe neștiute, conștiința mea a fost pecetluită și abia situația extremă în care mă aflam a reușit să scoată cârligul și să o tragă la suprafață. Forță neștiută? Cauza a fost cu siguranță operația pe creier pe care am suferit-o pentru a putea face permutări. Nenorociții mi-au furat amintirile. Au pătruns înăuntru și-au furat tot. Îmi era limpede că fusesem jefuit. Am început să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
face poezie, în vreme ce burghezul lui Molière făcând același lucru obține proză, asta se datorează unei condiționări istorice a proiectului genialității. Însă dincolo de variațiile culturale și contextuale, în esență, aceste imagini vor să transmită aceeași idee: că o bogăție literară zace neștiută în cele mai banale dintre practicile și gesturile umane. Că lucrurile cele mai puțin spectaculoase pe care le face zi de zi țăranul (sau burghezul) ascund o capacitate prețioasă pentru o nouă literatură, resursa în măsură să o susțină în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mare importanță nu numai pentru biserică ci și pentru definirea sferei autorității în judecarea faptelor oamenilor. Deoarece la sfârșitul domniei lui Vasile Vodă canoanele bisericești referitoare la judecarea clerului care ar fi căzut în fapte de vinovăție, ajunseseră a fi neștiute și nebăgate în seamă de autoritățile civile, la 24 februarie 1649, urmare a jăluirii clerului, care în fața pârcălabilor, globnicilor, deșugubinarilor, ori altor servitori domnești, nu mai știau de cine depind și unde săși caute judecata și dreptatea, Domnul convoacă Sfatul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fără piedici. Ei se bucură atunci de ea și asta se vede. Societatea este pentru ei precum compania femeilor pentru cei care nu-și duc viața lângă ele dar care când petrec câteva clipe în preajma lor, le găsesc un farmec neștiut vreodată de curtezanii de profesie"298. Natura, departe de oameni, este spațiul cel mai ospitalier și farmecul său este ca și chipului unei mame care se bucură să facă plăcută șederea copiilor 299. Ospitalitatea extremă de care vorbește Derrida, cea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]