2,311 matches
-
Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii culturali și securiștii afiliați lor au devenit tot mai îndrăzneți, tot mai nerușinați, iar literatura, întreaga literatură s-a scufundat în marasmul națiunii... Nedumerit și întristat că nu am fost primit la lucrările conferinței obștii căreia îi aparțineam și pentru care luptasem cu puterile mele și „în condițiile date, am plecat la începutul lui iulie ’72 la mare, în satul „2 Mai”, mi-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în când tufele, căprarii înjură înnăbușit, domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut un biciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a gusta! I se aduce o bucată. gustă. A! bună, e bună, mă. Câtă aveți? Avem, domnule ministru, cât se vede. Trebe să fie una sută cincizeci kgr. Să se împacheteze și să se puie la tren. Virgil rămâne puțin nedumerit dar dă ordin să se pacheteze. Cine plătește? Întreabă pe d. ministru. Vă rog, d-le ministru cine plătește. Aferim, cocoș belit! Cap de ardelean prost! Cum poți tu să întrebi pe ministrul tău așa ceva? Virgil se retrage rușinat. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i mai bine? Asta mă bucură, omule, răspunde învățatul. M-am mai gândit decând ai plecat de la mine. Te duci acasă și scoți afară și capra. Așa am să fac, țadic. A scos capra și s-a întors, zâmbind nedumerit. Ai scos capra? Am scos-o. Și-i mai bine decât înainte? Cu mult mai bine, țadic. Dumnezeu să-ți ajute pentru sfat bun. Acuma ce trebuie să mai fac? Acuma eu zic să scoți afară și vaca. Bun, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și simți. în sala de mese râsetele și vorbăria continuă, cu frenezie chiar. Este primul meu contact cu un han al pelerinilor și parcă nu prea intră în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o sută, domnule, poate să fi uitat unul, 101, deci, de scriitori români) care ar fi îndrituiți să ia înaintea mea acest nobil premiu Nobel. Am venit la Stockholm, după ce am făcut un împrumut la C.A.R. (aici translatorul, nedumerit, va trebui ajutat să găsească traducerea potrivită), doar pentru a semnala această eroare. Nu mă voi întoarce acasă însă fără cecul premiului, grație căruia, în sfârșit voi reuși să ajung la zi cu plata datoriilor, a taxelor și impozitelor, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
omenească!” Nu reușea nici măcar să-și concentreze energia necesară ca să se adune la un loc, iar organismul lui era mereu pe punctul de a se dezintegra În părțile lui componente. Majoritatea pacienților erau bătrîni. Se uitau la tine cu privirea nedumerită, ranchiunoasă și stupidă a unei vaci muribunde. CÎțiva nu ieșeau niciodată din camere. Un tînăr schizofrenic avea amîndouă mîinile legate În față cu un bandaj, ca să nu le facă probleme celorlalți pacienți. Un loc deprimant și oameni deprimanți. Simțeam din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o „afacere bună”. Localul lui va avea o fațadă de sticlă, ca să se vadă Înăuntru, și amenajări din crom. MÎncarea e mîncare proastă de restaurant american. Așa că patronul șade-n restaurantul lui și se uită la clienți cu o privire nedumerită și Înciudată. De fapt nici nu-și dorea din cale-afară să țină un restaurant. Acum nici măcar nu scoate bani. O mulțime de oameni au făcut bani repede și ușor În timpul războiului și cîțiva ani după. Orice afacere era bună, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fără sens, ca și cum aș fi pătruns cu de-a sila În visul altcuiva: bețiv rătăcit pe scenă. Și eu eram ireal pentru ceilalți - străinul din altă țară. Barmanul se uita la mine curios. A dat din umeri ușor, a silă nedumerită, și și-a băgat arma la centură. Nu exista ură-n Încăpere. Poate că dacă aș fi fost mai apropiat de ei, m-ar fi urît. Gaborul m-a apucat ferm de braț. - Vámonos gringo, a zis. Am ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ne-am pomenit cu el în dimineața următoare la orele 8. Avea însemnele oficiale, dar nici un ordin scris. Am însoțit-o la Kommandantură, unde ne-a introdus într-un birou și a dispărut ca să anunțe pe șeful lui. Șezând acolo nedumerită, îmi dedei seama de infamia intențiunilor lor, voind să implice numele Brătianu într-o afacere suspectă, și adresându-mă funcționarului, care nu înțelese nimic, îi spusei că ne ducem acasă și așteptăm un ordin în scris. Luai repede pe Pia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de ni meni. Se vedea cât de colo că se simțeau minunat împreună. Seara, la cămin, au urmat, bineînțeles, tachinările. — Cine era tipa? — Ce tipă? — Tipa de azi dimineață, mergeai cu ea la braț pe bulevard, cine era? Privirile întâi nedumerite ale colegului nostru dintr-odată s-au înveselit și el a izbucnit în râs: — Nici o tipă, nerușinaților, era mama! Era într-adevăr doamna Titel, neverosimil de tânăra mamă a lui Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe somn. Pe somn, vorbă să fie; eu unul știam de mai înainte că n-am să închid ochii. Luna cea în crai nou, care acum se urcase sus pe ceri, se uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle 207; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul. Auzindu-ne pe noi grăind o limbă străină, necunoscută lor, dânșii se găseau foarte nedumeriți, neștiind ce neam de oameni suntem. Vedeau ei că după vorbă nu suntem nici francezi nici italieni nici spanioli nici portughezi. Ce dracul de limbă vorbesc ei? întrebă unul mai nerăbdător dintre toți. Stați, mă rog, răspunse un altul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic. Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la sute de cartofi cufuriți și semialfabetizați. Și chestia asta nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Firesc c-am răspuns în consonanță cu ceea ce gândeam: Tovarășe decan, am solicitat zilele trecute, eliberarea provizorie a certificatului de naștere, fiindu-mi necesar pentru stabilirea succesiunii în familie. Așa este, însă altul este motivul prezenței tale aici. Mă uitam nedumerită, ușor confuză și-mi era teamă să nu se fi întâmplat ceva acasă. Vă rog să mă iertați, nu mai înțeleg nimic. S-a întâmplat ceva acasă, la Brăila ? Nu, nu este vorba de așa ceva. Mama ta, doamna Coteț Odesa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Acesta mi-a spus că sunt litere greci și chirilice ce dovedesc că satul a fost înființat înainte de 1779. Cel mai vechi fusese donat de Nicolae Zueos și adus odată cu biserica din lemn de la fostul schit Gulia, de lângă mănăstirea Proboda. Nedumerită, m am dus și am ciocănit toți pereții bisericii în căutarea lemnului, dar nu găseam decât cărămidă zgrunțuroasă. Bătrânul preot mi-a explicat apoi că biserica a fost reconstruită în 1880, pufnind de râs pe sub barba sa stufoasă. După care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Horoscopului, găsesc Între atâtea: „Venus, ca guvernor În casa a X-a, Îți făgăduiește succes În toate Întreprinderile care pri vesc plăcerile altora..., Întrebuințările tale În viață trebuind să fie În legătură cu sexul femeiesc și cu tot ce privește acest sex...“ [...] Nedumerit și nedeslușit stau Încă și astăzi, având dinainte terfelogul socotelilor Încheiate - cu pagubă sau cu câștig? - și trecându-mi serile cu zăduf prin grădina Ateneului, de vorbă cu proaspătul meu prieten Geacă, pensionar ca și mine, fost, până mai anii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am văzut intrând, adus de spate, În biroul meu, cu hârtiile pentru semnat la subțioară și bătând călcâile, ca un căprar, În fața plutonierului ce fusesem. Nu mai știu cine-l „băgase În pâine“ pe acest scelerat bătrân la care priveam nedumerit că-i lipsesc lanțurile de la mâini și de gât, În afară de orice pregătire statistică, aflat acum În atribuții nepotrivite vârstei și locului - și nici măcar Împins de sărăcie și nevoi, de vreme ce Îl aștepta, la ora prânzului, mașina lui de casă trasă mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
indispensabil orientării noastre, pe secretarul de redacție al revistei. E cam complicat ceea ce gândesc și vreau să exprim, dar Îmi pare sur prinzător de exact pentru sinea lucrurilor, deși mă tem că unii cititori ai mei vor rămâne, deo camdată, nedumeriți. Apariția lui Emanoil Bucuța la Ideea Europeană a fost de o cerință neapărată, providențială pentru Întreaga fizionomie, de la Început și până la sfârșit, a acestei reviste, ca și pentru grupul colaboratorilor din jurul ei. Scrisul lui, Într-atâtea feluri de strălucitor, pus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
abținut să nu izbucnim în râs, ferindu-ne repede privirile. În acest moment, spre surprinderea noastră, Dragoș Bucescu, cuprins de o evlavie supremă, fără să scoată o vorbă, se desprinde din grup, înaintează hotărât până în mijlocul bisericii sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă la pământ, începând a bate mătănii, din care nu se mai oprea. Între timp călugărului de la strană, i s-a alăturat altul ca să-l sprijine, dar cu o voce și mai stridentă, mai răgușită, ca a celui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
zi cu atâtea noutăți favorabile și o zi petrecută în afara coloniei, o zi petrecută în lumea care rămăsese cât de cât normală. La un moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mâna pe pistolul încărcat, șezuse mai aproape de „obiectiv“), și-a luat inima în dinți și i-a întrerupt tovarășului Cameniță reveria: -Tovarășe prim, permiteți să raportez. Se petrece ceva ciudat. Obiectivul susură pe la margini și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până spre centru, unde, chiar lângă piață, se afla autobaza IRTA. Ajunsesem la cinci minute de dânsa când, în dreptul județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles totul. Am fost rugați să ne legitimăm. Eu - născut la Chișinău
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]