2,425 matches
-
o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subtilă pentru a ne pune în gardă. A fost o simplă coincidență. ― Vi s-a părut firesc ca în conjunctura dată să o preocupe cărțile din biblioteca lui Scarlat? ― După o astfel de noapte, nimic nu ți se mai pare nefiresc. Și-apoi omiteți observația făcută adineauri. Fetița e plecată cu sorcova rău de tot. Ce să vă spun? Pe undeva e surioara mai în vârstă a cârnului. Râse stînjenit: Ciudat! Încerc sentimentul că aveți ceva cu ea și o așteptați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și clătina rar din cap: ― Uneori nu mai înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă referiți la ceva anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu. Raportat la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească, afirmă pe gânduri maiorul. Îl vedeam altfel... Se uită la bătrână căutând parcă răspunsul în ochii albaștri, puțin decolorați. Femeia își îndreptă cutele capotului cu un gest plin de eleganță. ― Nu sânt o desăvârșită cunoscătoare a naturii umane, domnule maior
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în vârstă, a unei persoane foarte binecunoscute. Numai că persoana respectivă murise cu mai mulți ani în urmă. Totul era nefiresc, absurd și confuz. Confuzia se accentuă când se convinse că vocea, ce venea din gol, îi ghicise cele mai intime gânduri și îi cunoștea și numele. Nu, bădie Costache, ești neîncrezător ca de obicei! Eu sunt, într-adevăr, vocea este
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că aceasta stă tot timpul, aproape într-un mod exagerat și nefiresc, cu mâinile sub biroul său, ca să nu i le vadă, pe cât se poate, nimeni. La drept vorbind, avea toate motivele s-o facă, dat fiind că brațele ei, lungi, rigide și subțiri, se încheiau cu două palme mari și aspre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate observa limpede ce respect de sine puternic avea, iar lucrul acesta nu poate fi decât de apreciat de către oricine, oricând. Totuși, a nu se închipui că femeia aceasta nu avea și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și-n alte dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un creator de viață veritabil, mai ales capabil să scruteze dimensiunile profunde și greu de pătruns ale sufletului uman, să foreze adânc, cu multă răbdare și uneori chiar cu un oarecare cinism, în conștiințe bântuite de cele mai firești sau nefirești patimi sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei, cu alte cuvinte, toată biblioteca se umplea de un parfum proaspăt, de liliac, care făcea ca imaginile să fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai, putea fi destul de naturală-îmi zic zâmbind mai mult pasager. Mulțumesc, bine. Destul de bine-răspund și zâmbesc nesigur, frapat și de limbajul codificat. De musai ca de voie bună... - râde el sănătos scuturându-se. Apoi după o schimbare de ton. Cam nefiresc și totodată puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară. El le aprinde pe amândouă (el deja o fuma pe a doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar vreau să fii nevasta mea. Numai că eu nu vreau. Înțelegi? Cît au conversat împreună, Ionel, deloc speriat, a dorit să repete violul. Dana nu s-a opus prea vehement, știa că pedeapsa va fi pe măsură. O tăcere nefirească a dominat momentele acelea penibile. Ne însurăm? a întrebat-o din nou pe fată. S-o crezi tu! Întîi faci pușcărie. Glumești, Diana. Eu chiar te iubesc și vreau să mă însor cu tine. Fata n-a răspuns. Era cătrănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuvintele filosofului german Friedrich Wilhelm Nietzsche, care chiar dacă exclamă Dumnezeu a murit!<footnote Friedrich Nietzsche, Așa grăita Zarathustra, Ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1996, p. 68 footnote>, o face juxtapus nostalgiei datorată unei pierderi însemnate, a unei îndepărtări nefirești de divinitate și adaugă: A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales și cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii. Afirmația lui Nietzsche vis à vis de moarta lui
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să le iei - pe fundalul de cristal, iar bijuteriile sclipesc la suprafață, ca spuma pe valuri. Rainer cască gura din locul în care se află și care, firește, nu e strada, ci parcul. De fapt, chiar locul ăsta e destul de nefiresc, pentru că acest om stă de regulă în casă, bine păzit de stradă și de agitația ei. Nu plebea, ci mobila stil din camera de fată a Sophiei. Spun „fată“ și chiar la asta mă refer, fiindcă tu încă nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]