2,380 matches
-
Cultura?!Ă Nu, nu dictatura sa mă revoltă În primul rând, a lui Ceaușescu, deși formele ei și oamenii de care s-a slujit au fost (tot maiă imunde, antiumane, antinaționale, urmărind nu numai să păstreze o putere absolută, total nefirească pentru secolul și continentul În care se exersa, ci și să slăbească grav baza biologică a populației. Nu, ci mai ales faptul că dictatorul a profitat de alianțele abile pe care le obținuse În lume - În Occident, dar mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spaimă, de care ascultau, modificându-și radical existența și felul de a fi sau cu care luptau, precum Iacob. Atât mi se păreau de „neverosimile” aceste momente și, prin intensitatea lor, le-am comparat mai sus cu minutele de exaltare nefirească ce Îi preziceau o criză de epilepsie mult-Încercatului și magicianului artei și psihologiei noastre - Fiodor Mihailovici Dostoievski. Dar... cum să le Înțelegi doar cu mintea „noastră de acum” și cu bietele cârje ale experienței?!... Iar aceste momente - care cu vârsta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care s-a pierdut În negura vremii, frustrat nefiresc de ceea ce i se cuvenea de fapt. Dar, poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și el atunci În acel an la București, o secundă de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
atunci În acel an la București, o secundă de bucurie a avut când a văzut pe Blériot zburând cu avionul după modelul machetei sale reținute la expoziția de la Paris din anul 1900. Doar atât; și câte În lume nu sunt nefirești și numai nepreviziunea și multe sau mărunte sunt stavile În calea adevărului. Dumneavoastră aveți meritul că ați făcut ce s-a putut În rămânerea scrisului În timp, care cine poate ști dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ultimii ani de existență și moarte înainte de vreme a multor creatori de prima mână, un Preda, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu, Dimov și atâția alții!... Chiar și noi, cei care am „salvat aparențele”, purtăm cu siguranță sechelele acestei lupte îndelungate și nefirești, pentru care nu eram pregătiți, o luptă cu un sistem care ne-a alungat, ucis, maltratat sau prostituat antecesorii noștri în ordine culturală, politică și administrativă, încât părea că „vechea, nobila și mândra Românie” a unor Maiorescu, Eminescu, Iorga, Xenopol
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care trase de cai uranieni. Textul popular exemplifică clar atributele solare: „Calul calcă-n piatră seacă,/ Piatră seacă poleiește,/ Boeri caii-și potcovește,/ Cu potcoave de argint-î/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boeri caii s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calul înaripat luând locul păsării măiastre în basme, nu fără a păstra și funcția de călător între lumi și ghid. Rapiditatea cu care se deplasează și frumusețea lui nobilă s-au suprapus fără efort ajutorului eteric al păsărilor divine. Jocul nefiresc al calului mai apare în colindele de fată mare. În fața cetății fetei, flăcăul își plimbă bidiviul nu „cum se joacă”, ci după un model magic, planetar: „Șî-l înalță sus, la soare,/ Sus la soare cân’ răsare,/ Cân’ răsare-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor”, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu - crăișor,/ Pedepsit cu dor,/ Ardiu făr' de casă/ Și făr' de nevastă”. Calitatea lui nefirească este aici „dorul” cu care pare să se fi născut, ca după o făgăduință parentală. Cum poate fi prințul „făr' de casă”? Cele două absențe menționate în versurile de mai sus, adăugate dorului „organic”, fac din Ardiu un însetat după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea lumii și inerția somnolentă a haosului sunt întrupate în felina atipică pentru acest areal geografic. Lupta strânsă cu leul se încheie în „cap de sară”: „Când fu soare pe apus,/ Rupsă june
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fapte vitejești face instanța epică să treacă rapid peste descoperirea dușmanilor arhetipali, definitivată rapid prin perfectul compus al indicativului. Gestul repetabil al vânătorii ține însă de un alt timp, de tiparul atemporal al inițierii virile, actualizat de pruncul cu naștere nefirească. Importanța fundamentală a acestei ocupații istorice reiese din testamentul împăratului tată, care modelează traseul inițiatic al urmașului său prin interdicția - mesaj ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de acolo, să nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copilului special în dimensiunea ordinară. Natura ei aparte este anticipată încă de la naștere, frisonul fiind cauzat de întruparea cifrei 13, considerată o „putere generatoare, bună sau rea”, „cheie a unui ansamblu parțial și relativ”. Sursa ghinionului este identificată prin poziția nefirească a somnului și astfel mezina va fi alungată din mundan: „Toți dormeau ca lumea, dar când ajunse la fata a mai mică se minună: dormea cu genunchii la gură și stârcită să ferească Dumnezeu”. Poziția fetală, chinuitoare pentru un adult
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moartea Florei nu este cea care duce în lumea fără umbră, fiindcă locul cerut de înmormântare este la marginea țintirimului. Zmeii nu o găsesc acolo, deși morții răspund și ei la întrebările lor. Laterala extremă a cimitirelor este proprie morților nefirești, acolo sunt îngropați copiii nebotezați, sinucigașii, înecații și alte victime ale sfârșitului violent. Recluziunea inițiatică este improprie planului social, în aceeași manieră în care proximitatea cu sufletele mâniate de smulgerea timpurie din lumea albă constituie un pericol. Amestecul celor două
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căci „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei într-un cuib”. Fata nu doar stă, ci țese, chindisește ori toarce, are activități magice, cu implicații maritale. Argeaua amintește de casa solară prin amănuntul nefiresc al ferestrelor: „Mi-este-o argelușă/ Mică,/ de sipică,/ Ferestre de sticlă.../ Și-acolo că-m’ țese/ Iana Sâmziana” (Malu - Ilfov). Într-o variantă culeasă în Pătroaia Vale, Dâmbovița, luminozitatea este sporită de compoziția prețioasă a instalației tradiționale: „Foaie salbă moale,/ P-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
valori profane, și nici înstrăinată de cuplul inițiat. Țesutul devine o probă inițiatică, prin nefirescul executării lui în Fata din icoană, variantă a basmului AT 706, în care intențiile incestuoase ale tatălui provocau fetei retragerea în materia lemnoasă. Dorința lui nefirească se manifestă prin solicitarea unei țesături discontinue: „- Ioti-am adus un sul sî-l țăș’.Cum sî-l țăs? O zâs cî: - Țăș’ un cot, laș’ o palmî, iar mai țăș’ un cot, iar mai laș’ o palmî. - Tatî, cum vini asta? - Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
es nostă” (Fundu Moldovei - Suceava). Armonia sacrului este pervertită de gesturi gospodărești, intruziunea gesturilor mărunte cauzează retragerea principiului și anularea oricărui contact cu neofitul. Basmul pune gestul incriminat pe baza malițiozității feminine („Cum sîn babele, rele”) și pedepsește șederea ei nefirească în axis mundi: „Cîn o pășît baba om paș șî cîn o pășît a doilea, s-o lăsat creanga în gios, șî s-o făcut baba tătă numa um fel d’i șperlâ, n-o agiuns ciolan, ciolănel d’i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de supunere a tărâmului arid și convertirea lui la social este sugerat de metafora compoziției nefirești: „Cine-i ară pogonu de alamă și mâine dimineață să-i aducă pâine caldă, zâce, îi dă fata după el” (Fărcașele - Olt), „Iaca-mpăratu dă di vesti prin țarî c-ave un deal di marumurî. Cini-i arî dealu di marmurntr-o zi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
33) este o altă incursiune în haos. Venit la fata de măritat a împăratului de la Galați (sic!), Gruicea este indicat de tatăl său, craiul Marcu, drept mirele potrivit. Încercările gastronomice la care este supus înainte de drumul mitic îi confirmă natura nefirească, evidentă de la naștere: „Eu la stâne l-am crescut;/ Nouă stâne la mulsoare/ Umpleau nouă ciubare/ Și-i dam lui Gruicea să bea,/ Și-și uda numa-o măsa”. Flăcăul mănâncă la porunca împăratului nouă cuptoare de pâine și bea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului la o anumită dimensiune. Într-un basm cules în secolul al XlX-lea, ascensiunea în planul sacru este posibilă numai datorită potcoavelor cu o formă nefirească, ce forțează accesul pe muntele de sticlă. Dificultatea cățărării este dată de mărimea cuielor din potcoave, ce cresc de la o palmă, în cazul calului de aramă, până la un stânjen, la calul de aur. Potcoavele de argint protejează trapul eroic, în timp ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în probele vitejești sunt zgripțuroi, scripeți, procleți, iezme și implicarea lor integrală asigură feciorului reușita inițiatică. Atunci cînd dracii ies în calea feciorului cu obiectele năzdrăvane portretul lor nu inspiră nicidecum teamă, lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vitregă amintesc de practica inițiatică din Noua Guinee, în care chiar tatăl era cel ce își abandona copiii în pădurea misterioasă. Antofiță a lui Vioară iese în evidență tocmai prin acest refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe ființa însăși a neamului românesc, care de aproape două mii de ani, în mijlocul tuturor vitregiilor vremii, a știut să-și păstreze neatins caracterul de conștiință națională. Ea se reazămă pe cerințele istoriei, care îi impun desființarea tuturor granițelor nedrepte și nefirești și statornicirea statelor după principiile naționalităților. Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc, care nu poate trăi despărțit și care numai prin unirea laolaltă a tuturor fiilor săi își poate îndeplini, cu folos pentru omenire și cu strălucire
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu i se părea că ceva nu este în ordine. Mult mai târziu am dat de problemele legate de această temă. Acolo însă, acolo în Concordia mea, unde trăiau toate națiile posibile din România, din toate zonele, nimic nu era nefiresc! Decisiv am fost marcat în aceeași măsură de germană și română. Biografia mea pare o întreagă fantezie spre deosebire de opera mea care pare (sau poate părea) realitate De care dintre aceste culturi te simți mai apropiat, de cea română sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu de neînțelegere, ci de această iresponsabilitate conceptuală și axiologică inexplicabilă, foarte răspândită în lumea literară de azi.) Cum explici sărăcia în care se zbate scriitorul român, neplătit de stat, de edituri, de reviste și care perseverează cu o voință nefirească? E, cumva, literatura, un viciu nepedepsit? Ce pedeapsă merită acest viciu? Sărăcia scriitorului este consecința unui stat acultural. Mă tem, însă, că această constatare banală, de altfel e departe de a fi suficientă pentru a declanșa o posibilă și necesară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la un răspuns al lui Dumnezeu, cel care a hotărât ca totul să îmi iasă altfel, cu totul altfel, decât celorlalți colegi ai mei de generație. Trebuie să recunosc că m-am maturizat psihic foarte greu, în condițiile cu totul nefirești și umilitoare, în care am răzbit în copilărie și adolescență, fără bani și fără ocrotire familială. Ca să-ți dau o idee, cred că abia acum la 60 de ani, am maturitatea psihică a unui bărbat normal. Mie toate mi s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]