2,353 matches
-
în regiunea aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu se lase în voia soartei, nepăsător și leneș, leneș la trup, leneș la suflet. Își promisese că se va împotrivi, își promisese că va lupta. De curând, pe 20 octombrie, împlinise și el optsprezece ani, devenise major, era momentul, așadar, să se comporte ca un adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul, dar oricum semăna ca două picături de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să citesc fulgerător. Și totul e descris așa cum am trăit eu întâmplările. Ce înseamnă asta?! Mi se zdruncină unul dintre adevărurile cele mai solide: eu fusesem convins că epicul este irațional, că e asemenea unei ape tumultoase care-și inventează nepăsătoare, oarbă, la întâmplare albia, și acum se dovedește că tot ce s-a petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vrei, întâmplării, hazardului, aventurii, amicilor, dar nu mie. Prefer să mă știu sărac, lipsit de orice speranță și de orice bucurie, dar nu vreau să suport această rană, totdeauna sângerândă, totdeauna prezentă... 29 martie 1953 În ciuda aparenței mele vesele și nepăsătoare, am suportat greu, în totala mea singurătate, aceste prime zile de primăvară. Criza a venit ieri, aproape pe neașteptate, ca un ciclon nă prasnic, care mătură totul în drumul său: prieteni, afecțiuni, preocupări și îndatoriri. Se făcuse vid: un sentiment
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de echipă pe bază de atitudine comună... mi se pare că trebuie să ne gândim și la ea.“ Oricât aș fi de lovit cu capul de pragul de sus și de dezmeticit din fumurile mistice ale adolescenței, pot să rămân nepăsător la asemenea mesagii și să nu văd în ele un semn al sorții? Al unei sorți care nu mi-a cruțat încercări serioase, dar care se pare că nici nu vrea să mă piardă cu totul. Căci, dacă n-ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere a frunzei și a ierbii. Toate fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei“ nu curge nici un strop din sângele arterei carotide sau temporale. Cine caută să se procopsească c-un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un festin horor Mâncau nepăsători inima mamei lor." Guy de Maupassant (traducere V. Aciocîrlănoaiei) Copiii mei! Copiii mei! Unde ești, Dumnezeule? Unde ești? De ce admiți asemenea barbarie? Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu ochi materiali și vezi Tu lucrurile precum le vede omul?" (Cartea lui Iov: 10 3, 4 ) Câtă nedreptate este pe pământul Tău , Doamne! De ce nu intervii? De ce privești nepăsător? De ce? Cum se poate? Și plângea în hohote, privind starea noastră jalnică. M-a luat în brațe ca pe un fulg, strângându-mă cu dragoste la pieptul ei. Te-au bătut, Titi, te-au bătut... Nenorociților! Ticăloșilor! M-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de valori." (Ștefan Augustin Doinaș, în Secolul 20, număr consacrat exilului). Și încă: redescopăr plăcerea de a citi reviste de cultură: Secolul 20, Lettre internationale etc. Nu același lucru se întâmpla și la Geneva, unde, din cauza abundenței, inflației informaționale, treceam nepăsător pe lângă rafturile bibliotecilor care se rupeau sub colecția Esprit, Le Débat, Annales și pe care nu le răsfoia nimeni. Acut sentiment al ratării. Cineva, ceva extrem de greu de definit, parcă îmi pune credința la îndoială. Dar "credința" în ce anume
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pictori români) de la editura Meridiane, grele ca niște cărămizi de hârtie, și dicționare românești. Tot ceea ce a însemnat țară și limbă pentru acel necunoscut în lungii ani de exil. Cele trei lăzi semănau cu trei morminte, în care curioșii scurmau nepăsători și avizi, în același timp, fără să înțeleagă nimic din trista soartă a limbii române închise acolo. Lăzile și cărțile miroseau puternic a fum de țigară și a bătrânețe închisă în rafturi. Nu vreau să mor aici, iar oamenii necunoscuți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
peste tot. Spațiul este mare, alb, înalt, dar totul dă impresia unei parodii sinistre a sentimentului religios. Greu de definit ceea ce am simțit, dar m-am gândit că doar niște oameni foarte "tari" în credință sau, la polul opus, niște nepăsători se pot ruga acolo, într-un spațiu atât de straniu. (Pasaj adăugat ulterior: Cred că m-am înșelat oarecum în cele scrise mai sus. Începând cu anul 2004, odată cu înmulțirea explozivă a imigranților sud-americani la Geneva, biserica aceasta ciudată le-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
km pătrați, adică de circa opt ori suprafața lui Hyde Park din Londra". Și mai scria în caietul-program despre personajul Lopahin (cel care cumpără livada, un Dinu Păturică al lui Cehov) că este un "tânăr om de afaceri încrezător și nepăsător față de trecut". Piesa în ansamblul său arată că "fiecare dintre noi are dreptul al un nou început". Comentariile suplimentare sunt de prisos. Ediția din 21 noiembrie a lui New York Times titrează mare pe prima pagină: Teenage depression. Depresia în masă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ironiei sale, că era mai speriat decât noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și în același timp nepăsători, cu acea credință de la douăzeci de ani că viața e în altă parte. Nu găseai chibrituri, brichete, șampon (pentru câteva sezoane apăruse așa-numitul șampon uscat, care înlocuia în chip fericit nu doar șamponul, ci și apa), săpun, rujuri sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc să fi văzut vreun sătean, adult sau vârstnic, care să treacă nepăsător pe lângă un mănunchi de spice, un știulete sau un cocean, un cartof sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să moară la primul răspuns adevărat. El se va sinucide Învins de soluția enigmei. Este, de fapt, Întrebarea Însăși, care moare numai prin răspuns. Socot că totul e bine, va murmura Oedip amintindu-și toate acestea. În schimb, pentru sfinxul nepăsător de la piramide nu există „bine” și „rău”. Nu există nici adevăr și minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu vrea nici măcar să sfîșie. Iar ochii goi fixează permanent un punct din afara noastră, oricum ne-am așeza. Grecii au Înțeles că un sfinx care pune Întrebări e mult mai plin de speranță. Căci nu ne e dat să trecem nepăsători prin nisipul din propriile clepsidre. Și, poate, acesta e lucrul cel mai important. Surîsul acela absurd, fardat de nisip ne va aminti cel mult că fiecare pas e ireversibil ; În urma noastră nu sînt alte urme decît cele pe care le-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce-am greșit și să nu mă ascund ca o șopîrlă În iarbă. N-am decăzut Într-atît, incit să nu-mi mai fie silă de tot ce mi-a. dezvăluit bătrînul Tiresias; și cîtă murdărie Încape sub cerul albastru și nepăsător unde zeii se joacă de-a destinul... și cîtă frumusețe de care mîinile mele nu se mai pot apropia... Mă acoperă un mîl tulbure și poate undeva sub el vor Încolți semințele liniștii, ca să mă pot gîndi În voie la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
invoca argumentele lui Ulise: Am călătorit mult. Acum sînt obosit și nu mai vreau altceva decît un loc stabil unde să mă odihnesc... Tezeu trăiește torențial, cufundîndu-se pătimaș În evenimente, ca să le părăsească apoi fără scrupule inutile. Iese din labirint nepăsător ca acel tînăr care la Florența traversa Într-o zi strada În dreptul catedralei Santa Maria del Fiore fredonînd Sono contento di morire. Dar soluția găsită de greci prin firul Ariadnei Îmi amintește (ridic ochii și văd țărmul toropit de o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi o va pierde. O astfel de rană ar fi salvat și sfinxul egiptean de la indiferența sa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
jos, la poalele acestui Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și această nostalgie. În ea se limpezește imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul nostru neatinse Încă de remușcarea paradisului pierdut. Ar trebui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de moarte, dar ne poate face mai buni. Seamănă cu muntele meu De abia cînd s-a rostogolit stînca am Înțeles totul. Am revenit În vale, m-am Încordat din nou, dar ceva se schimbase În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu stînca sa. Singur eu și destinul pe tot muntele. Și eu trebuia să hotărăsc dacă voi sui sau nu. CÎnd mi-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci. Vulturul care vine să-și mînjească ghearele În sîngele meu mă ajută să simt limpede. Nepăsător, aș fi altul. Rănile mele s-ar cicatriza și treptat pielea mea ar deveni cenușie. Nu m-ar mai durea nimic și nu mi-aș mai aminti nimic. Aș simți numai soarele Încălzindu-mă ca pe o șopîrlă ce se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de pămînt arid, În fața mării, și discutau despre fericire. În carnea ta, zeiță, palpită toată această sete de fericire, toate speranțele și temerile trupului Întins pe nisip, lîngă marea Înflorind În lumină. Tu nu spui: iată cît de frumoși și nepăsători sînt zeii! Trupul tău repetă mereu: Iată de cîtă frumusețe și de cîtă dragoste este În stare omul! Și dacă omul este măsura tuturor lucrurilor, cum ziceau grecii, atunci nicăieri nu voi simți mai limpede ca acum că este și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]