3,633 matches
-
vizitatorii săi: — Priviți într-acolo, spuse el. Trebuie să guvernez o întindere de selvă aproape tot atât de mare cât Franța și de abia am la dispoziție ceva mai mult decât acest birou care se desface în bucăți și o mână de neputincioși care se află aici pentru că nu există alt loc unde să fie trimiși. Suntem cenușăreasa provinciilor țării. Nu ni se dă nimic, pentru că nu producem nimic, cu excepția oxigenului și a frumuseții. Acum, lucrurile se vor schimba; există cupru și țiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selve și oameni, despre pământuri și animale. Paula și Ignacio Ávila păreau că împreună știu tot ce putea avea legătură cu Natura, cu trecutul, prezentul și viitorul acesteia, și vorbeau despre ea cu pasiunea unor îndrăgostiți și cu furia unor neputincioși. — La mijlocul anilor 1800 - povestea Paula, a cărei memorie părea că înregistrează ca un creier electronic informații, date și cifre - existau în Statele Unite o sută de milioane de bizoni cu o greutate de aproape o mie de kilograme. Se povestește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și vadă propria distrugere... A treia: Să ai încredere în savanți și în faptul că vor găsi o soluție pe care ei înșiși s-au declarat incapabili să o găsească, pentru că lumea se năruie în mâinile lor și se simt neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
departe Îndeajuns ca să-i faci să Înceteze, sări Brunetti. Și nici nu va face să dispară brusc lucrurile pe care le-au aruncat deja. — Îți Înțeleg sarcasmul, Guido, dar mă tem că asta e-o situația În care oamenii sunt neputincioși. Cine sunt „oamenii“ ăștia? Întrebă Brunetti. — Cei care știu despre guvern și ce face acesta, dar nu fac parte din el, nu În vreun sens activ. Mai e de asemenea faptul deloc neînsemnat că nu doar guvernul nostru este implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul unui copil, senzația eternă a copilăriei, bucuria și jovialitatea prin care crede că totul și orice se poate împlini, fără opreliști sau imposibilități. Și atunci când neputincios și lipsit de experiență cade jos, se ridică neafectat și-aleargă bucuros mai departe, începe totul din nou și din nou cu-aceeași sete de a realiza ceea ce își propune, de a-și împlini visul cu ardoare și speranță că
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
o ambulanță care se îndepărta în viteză (comunicat de presă - am încercat să facem tot posibilul, însă pacientul, din păcate, nu a mai putut fi resuscitat, arsuri de gradul trei-patru pe o mare suprafață a corpului, medicii ridică din umeri, neputincioși) mașini de poliție, polițiști care discutau cu unii dintre vecini. Din când în când, tunete nervoase. Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să plângă...să plângă mult, mult... dar, nu putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fiori cu spini otrăviți îl pătrund în tot trupul. ”- Doamne!... se pomeni el strigând cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne, de ce ?! De ce, Doamne, ai îngăduit...?!” înnăbuși el în piept un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și-l înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. -... Totdeauna, Fata, te-am prețuit ca pe viața mea dar, nu ți-am spus... Iartă-mă că n-am făcut-o când trebuia. Acum îți spun dar ce păcat că gândurile mele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În gol se mișca haosul... forfotea bezna. ”- De ce, Doamne, nu le pot vorbi?!... Dacă le-aș putea spune o vorbă de mulțumire, măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de trupul ei... de trupul acela bolnav și neputincios. Moartea pătrundea în el, încet, prin răni, prin toți porii... Doar, o flacără încă îi mai alerga prin vine. Sufletul se zbuciuma în acel trup, de care trebuia să se desprindă, lăsându-l aici, pe pământ, la locul lui, iar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trimise Iorgu un gând către Dumnezeu... Sunt un biet muritor, Doamne, și fără putere... Dă- mi putere să rezist, Doamne... Te rog!... Iorgu știa prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială, totuși, el se revoltă împotriva nedreptății. Neputincioasă, revolta lui se prefăcu în fiere, ce-i pătrundea cu uriașa amărăciune carnea, îi orbea mințile. Și, deodată, începu să-l apese o neagră grijă necunoscută... - Mi s-a vărsat fierea în sânge!... murmură el, înțelegând ce i se întâmplă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fiori cu spini otrăviți îi pătrund în tot trupul. - Doamne!... se pomeni el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și îl înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. Totdeauna te-am prețuit ca pe viața mea, dar nu ți-am spus... Iartă-mă, că n-am făcut-o când trebuia... Acum, îți spun dar ce păcat că gândurile mele najung
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ele pot decodifica gândurile omului!.. Nu știu, chiar nu știu. Dar, știu că avem nevoie de gânduri, fără ele viața omului, sufletul lui ar fi pustiu și sterp. Și, așa, gândurile despre gânduri. nu-l slăbeau o clipă. O furie neputincioasă îl cuprinse, simțind un nod în gât de unde trebuia să pornescă cuvântul, dar în locul lui simți o durere cruntă. -Oare, pentru ce numai unii suferă, de ce oare!.. murmură el. Am citit undeva, că o ierarhizare a modului cum suferința este
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge în voie. Urmă o noapte de chin cumplită... lungă, fără capăt, cu gândul la Vasilica lui. -Fata, Fata mea dragă!.. se tângui el neputincios, cu durere în suflet. Inima îi bătea cu putere în piept să i-l spargă. Pest puțin, o furtună năpraznică se dezlănțui afară. Ploaia care începuse prin a cădea în picuri mari și rari, se preschimbă repede într-un adevărat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns la gară, peronul era pustiu și întunecat. Trenul pornise din gară... pleca. De la fereastra unui vagon, o mână făcea semne disperate... Iorgu, așezat pe valiză, neputincios, începu sâ plângă, uitându-se după tren cum se îndepărta. ”-Dacă nu întârziam, îl prindeam!.. Iartă-mă, Fata, iartă-mă..!, murmură el printre lacrimi. Ce-o să facă, ea, acolo... fără mine, fără bagaje si fără bani... ce-o să facă?!.. Iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încep serviciul. Frusina începu serviciul și în drum se opri la poștă să pună scrisoarea. Zilele ei se scurgeau ca a pasării din povestirea “ Puiul” de Ion Alexandru Brătescu - Voinești, sfâșiată de durere că și-a părăsit puiul rănit și neputincios de a zbura alături de ea și de ceilalți frați ai lui, toamna, în țările calde. Cum a putut să i se întâmple chiar ei asemenea paradox, să se împiedice și să piardă sarcina? La sfârșitul săptămânii se pomeni cu George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ce știu e că ghizii, Împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră În piept În mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau autonomie, nu. Doar atât, că nu tolerau să fie tratați ca victime neputincioase ale colonialiștilor pe propriul lor pământ și le plăcea să fie luați În considerare, să se simtă În control, să joace un rol activ. Erau de fapt primii inuiți care ieșeau din starea de derivă În care intraseră când guvernul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce știu e că ghizii, împreună cu primarul, purtau cu toții o insignă albastră în piept în mijlocul căreia stătea un inuksuk. Deasupra acestuia - coroana reginei Elisabeta ? ! inuiții aceștia nu cereau autonomie, nu. Doar atât, că nu tolerau să fie tratați ca victime neputincioase ale colonialiștilor pe propriul lor pământ și le plăcea să fie luați în considerare, să se simtă în control, să joace un rol activ. Erau de fapt primii inuiți care ieșeau din starea de derivă în care intraseră când guvernul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dram de îndoială în această. Mi-a zis, atunci, în ultimă clipă, care fusese visul ei: - Te-am iubit. Nici nu știi cât de mult te-am iubit! Mă vedeam la bătrânețe alături de tine. Dacă ai fi fost bolnav și neputincios, te-aș fi îngrijit până în ultima clipă. Și m-aș fi bucurat că o pot face - ar fi fost o mică plata pentru fericirea pe care mi-ai adus-o în viață. Așa mi-a zis, atunci, când deja totul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nu, nu e adevărat! Au fost adevărate, cele mai frumoase vise pe care le-am putut visa. Și acela cu o prispa pe care să stăm la bătrânețe, și acela în care ea îmi dădea mâncare în gură, cănd ajungeam neputincios. Mai ales acela în care și ea mă iubea! Totul era să nu îmi scot tarabă cu vise în piețe străine. Să o conving pe ea că visele mele sunt adevărate. Toate activitățile pe care le-am căutat ulterior să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
frustrat sexual ale nefericitului, cel puțin În text. Și Kierkegaard, alt neîmplinit În privința asta; Thomas preda studenților săi o parte din Învățăturile acestuia. CÎnd fusese copil, rău gînditorul de mai tîrziu nu crescuse cu poveștile unui Andersen pederast, după unii, neputincios, după alții, pentru că nu fuseseră Încă scrise. Ascultîndu-le, citindu-le, ar fi ajuns mai puțin ciufut... Nici femeie nu avusese apoi. Omenirea nu se putea lipsi de nici unul dintre cei doi danezi; mereu vii În memoria colectivă; iubiți; ce făcuseră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă de atunci, un alt pîrjol era sortit să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu erau curați, păcătuiau cu gîndul, cu fapta, mereu erau dovediți, dar o țineau pe-a lor: Temeți-vă de Domnul! De parcă bunica ar fi avut o viață
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se cumpăra și se vindea, lumea devenise - nu? - societate de consum; Antonia, din vreme În vreme, ar fi aflat un strop de plăcere, asta i-ar fi lungit zilele. Erau, pe de altă parte, atîția bătrîni cu erecții Întîrziate ori neputincioși, de ce n-ar fi fost revigorați - fără a fi luați În rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar păcătoasă, a unor femei mai tinere? Dacă existența era cît o clipire, de ce viața sexuală, și mai scurtă, trebuia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot de Dumnezeu lăsate? Neînduplecate, o țineau pe-a lor: sexul fusese lăsat pentru Înmulțire, plăcerea cuprinsă În sădirea unui copil fiind doar semnul unui rod viguros; ziceau asta și tot felul de bătrînei, pocăiți doar pentru că erau tot mai neputincioși. Numai că plăcerile deveneau tot mai mari, iar copiii soseau pe lume tot mai rar și mai debili. Pentru a le da tărie, mamele se Îndopau cu Întăritoare, plozii erau injectați și supraalimentați, trimiși, mai tîrziu, să facă sport, Încît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Apoi, dacă exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga un american, austriac, sau ce-o fi fost, Într-un cîntec după care Rusoaica se dădea În vînt, În urmă cu niște ani, ba
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la rîndul său. Își consumau Împreună - magistru și Învățăcei - cîteva ore În sala de curs, Încercînd să pună ordine În morala lumii. Radicală, Antonia găsise de mult rezolvarea, aștepta doar ziua În care avea să se Împlinească. Dacă, Între timp, neputincioasă În fața propriilor ei neliniști trupești, n-ar fi trecut cumva, pe furiș, pragul sex-shop-ului. Thomas se descurca. Dacă nu Întîlnise Încă marea iubire, dăduse, În schimb, peste Ada Nilsen. Desertul. O prăjitură stricată pe care soarta Încerca să i-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]