3,370 matches
-
a două magazine. Deasupra unei uși de sticlă, văzu scris „Food Mall“. Nu asta le fac leii prăzii lor? Cealaltă firmă spunea: „Baskin Robbins“. Câtuși de puțin optimist, Brunetti Întrebă: — Cafea? Șoferul Înclină din cap spre a doua ușă, evident nerăbdător ca Brunetti să coboare din mașină. Când o făcu, șoferul se lăsă În spate peste scaun și spuse: „Mă Întorc În zece minute“, și Închise portiera și porni brusc, lăsându-l pe Brunetti pe trotuar, simțindu-se ciudat de abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iubesc cu toată ființa mea pentru toate lucrurile minunate care mi se întâmplă în acele momente: cadouri, zăpadă, cetele de colindători, bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
Melania-Anemona Zotic, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta În primăvara acestui an a venit poștașul cu un plic pentru mine. Am fost foarte mirată, de la cine puteam primi eu scrisoare?! Nerăbdătoare am deschis plicul și am avut parte de o surpriză. Înăuntru era o invitație de la fostul meu diriginte pentru întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului. Am fost foarte bucuroasă cu gândul că îmi voi revedea foștii mei colegi și
Călătorie în timp. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
care lucrează ea. Jake a privit-o pe Amanda dubitativ, măsurând-o din cap până-n picioare. Nu cred că e vorba de același lucru. Revista ta se ocupă de celebrități, sex și farduri, nu? — Sună grozav, a intervenit Laura evident nerăbdătoare să compenseze pentru gafa cu Sunday Times. Amanda a gratulat-o cu un zâmbet cu buzele strânse. —E o revistă glossy, dacă la asta te referi, i-a spus ea lui Jake. Revista ta e glossy? Jake și-a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se ocupe, i-a replicat Jake cu îngâmfare. Asta dacă nu acceptă comisioanele sub formă de OSL-uri. —Sub formă de ce? a întrebat Hugo, care abia mai reușea să-și mențină tonalitatea politicoasă. Expresia lui Jake era suferindă și nerăbdătoare. —Obiecte de Schimb Local. Un alt punct de interes pentru noi este să îndepărtăm, în faze graduale, modalitățile convenționale de plată, în favoarea meșteșugurilor care pot produce bunuri destinate schimbului. Sau a altor forme de beneficii. Nu pot să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tras adânc aer în piept, încercând să pară neafectată. —E vorba de o mică, ăăăă, problemă legală, mamă. Alice spera că termenul „legal“ avea să prevină alte întrebări. Asta până când Alice era gata să ofere niște răspunsuri adevărate. Oricât de nerăbdătoare era mama ei să aibă nepoți, tot nu i-ar fi trecut prin minte o astfel de realitate. —Problemă legală? Da, dar una foarte mică. Foarte, foarte mică, a spus Alice fiind absolut cinstită. Oricum, mamă, ideea este că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
respire și să-și trăiască, până și acasă, credințele legate de protecția mediului. Alice era uluită de modalitățile ingenioase în care Jake folosea o mulțime de articole pe care le pescuia din pubele, din containere sau chiar din propriul gunoi. Nerăbdătoare să-l sprijine și să se dovedească o demnă consoartă ideologică, Alice a fost imediat de acord că vechile strecurători înșurubate în tavan reprezentau niște abajururi atrăgătoare și eficace. Cu toate că, în sinea ei, considera că strecurătorile din metal erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pat, apoi, când va sosi momentul, se va muta la perdeaua de duș...“ Perdeaua de duș? Doamna Duffield a privit-o pe Alice îngrozită. Draga mea, doar n-o să naști în picioare, în baie! — Sigur că nu, a zis Jake nerăbdător. Perdeaua de duș va fi lipită de podea ca să adune orice... — Am înțeles, l-a întrerupt grăbită doamna Duffield, întorcându-se la planul de naștere. „Un fond sonor relaxant cu voci de balenă va crea o atmosferă de cocon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Abia ai născut. Cum rămâne cu săltatul pe genunchi al copiilor angelici în lumina soarelui care pătrunde printre florile de măr? —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Vremea de-afară nu se pretează la așa ceva, a zis Amanda ridicând un braț nerăbdător în direcția geamului acoperit cu dâre de zăpadă aproape topită. Nu fac decât să-mi verific e-mail-ul, OK? I-am trimis ideea mea cu tabăra de spermă lui Graydon, dar, aha, uite inbox-ul meu, îmmm, nu, să-l ia dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că Alice a suferit abia alaltăieri o operație cezariană? Jake a ridicat din umeri. —Vrem să ducem copilul acasă, să ne reluăm viața de familie. Cu toții. Ochii i-au sclipit și gura era deschisă într-un zâmbet de un entuziasm nerăbdător. Hugo s-a gândit mohorât la viața de familie alături de Amanda și de Merlin-Vercingetorix. Nu-i era ușor să și-o imagineze. — În orice caz, a adăugat Jake pe un ton dezaprobator, locul ăsta e nițel cam restrictiv, nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scoțând tot felul de exclamații pe un ton dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Crăciunul se apropia, iar Alice era la fel de nerăbdătoare ca un copil. Momentul acesta festiv o emoționase întotdeauna. Dar primul Crăciun petrecut cu copilul lor avea să fie așa de special încât ochii i se umpleau de lacrimi numai când se gândea la asta. „Special“ era unul dintre termenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fim recunoscători că nici asta n-a mai fost folosită înainte! Când tatăl ei a izbucnit în râs, Alice n-a îndrăznit să se uite la Jake. —E făcut dintr-o tastatură veche de computer, i-a spus ea nerăbdătoare maică-sii, în timp ce aceasta scotea din pachet inelul butucănos pe care se vedeau inițialele ei. — Ce drăguț, a spus pe un ton chinuit doamna Duffield. Și-a strecurat inelul lângă diamantele Garrard și a întins mâna ca să admire efectul. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zis el cu acreală. Hugo i-a comunicat asta lui Jake, satisfăcut să vadă cum fața celuilalt bărbat pălea de enervare. —De fapt, a spus Jake supărat, am venit aici pentru o întâlnire importantă cu un arhitect care e foarte nerăbdător să-mi dezvolte ideile legate de casele ecologice. În special cele referitoare la complexul de apartamente subterane cu acoperișuri din iarbă. — Vrei să spui ceva în genul casei Teletubbies 1? a zâmbit Hugo. Jake părea enervat. — Nu, nu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla ca lovit de streche din cauza ploii cu care nu era obișnuit. Aceasta era esența inutilității paterne. Un bărbat, pentru numele lui Dumnezeu. Încercând să aibă grijă singur de un copil. Ce dracu’, se întrebau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amărăciunea. Hugo nu era sigur ce voia să spună Laura. Și nici dacă el voia neapărat să știe. Intuind că problema era complicată, Hugo a luat ceașca și a înghițit cât a putut din apa neagră și ușor opărită. Era nerăbdător să scape cât de repede putea. Laura a ridicat bărbia și și-a tras nasul. Hugo a văzut că ochii îi înotau în lacrimi. Ce s-a întâmplat? a întrebat fără prea multă tragere de inimă. Ea a clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Haide! Spune-mi ce s-a întâmplat. Nimeni nu mi-a zis c-o să fie așa, și-a înghițit Laura lacrimile. Dar am crezut că-ți place. Mi-am închipuit că vii aici des. Laura i-a aruncat o privire nerăbdătoare. Nu cafeneaua, pentru numele lui Dumnezeu! Mă refeream la nenorocitul ăla de copil. După care și-a mușcat buza. Fața i se boțise și i se înroșise. Fir-ar al dracului! Nu se înșelase în privința problemei complicate. Of, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrebat ea apelând la o formulă, într-adevăr deloc originală, de deschidere a conversației. Dar trebuia să înceapă de undeva. —OGFO, a răspuns Joss. —Poftim? Alice a tresărit. De ce lătrase Joss? —Oportunități Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să scapi de salteaua de paie“ în șapte limbi diferite. —Îmmm, a spus Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe, fața de a lui. A sărutat-o îndelung. Când a tras-o mai aproape de el, Alice nu s-a opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duci, în după-amiaza asta, să faci o prezentare pentru un apartament dintr-un proiect urban nou, care se numește Mândrie și prejudecată. —Bine! Debarasându-se, cu forță, de gândurile legate de Amanda, Hugo s-a străduit să pară cât mai nerăbdător și stăpân pe situație. Neil l-a privit suspicios. —E nasol, fiindcă voiam să mă duc chiar eu, dar a intervenit ceva destul de important și câteva zile o să lipsesc de la birou. Probabil tot restul săptămânii. Oricum, nici măcar tu nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmpla. Judecând după mormăielile lui interesate, și lui Theo îi plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe cap cu afecțiune. Era cu-adevărat un băiețel drăguț. Uitându-se la el cum chicotea în timp ce fixa apa, atât de fericit, atât de nerăbdător să fie amuzat, Alice a simțit un soi de indignare uluită în numele copilului. Cum putea cineva, chiar și Amanda Hardwick, să lase copilul ăsta în urmă? Și ce fel de tată putea să facă așa ceva? Credința lui Alice că Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cuvintele cu grijă. Și îmi închipui că și Hugo e într-o stare similară. Amanda și-a examinat unghiile fericită. —A, ei habar n-au că vin. E o vizită scurtă. O să fie o surpriză pentru ei. Amanda se întreba, nerăbdătoare, despre ce voia Laura să discute cu atâta disperare. Ar fi făcut bine să treacă odată la subiect. Nu-și dădea seama că unii oameni aveau de lucru, că se întâlneau cu redactorii de la reviste celebre? Amanda a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lacrimi, acum de asta am nevoie: de o prietenă. Nu am cu cine altcineva să vorbesc. Și nimeni altcineva nu vrea să mă asculte. Amanda i-a aruncat o privire care, în faza inițială, a avut o nuanță de dispreț nerăbdător. Pe de altă parte, poate că treaba cu prietenia i-ar fi fost de folos. Avea nevoie de ceva prieteni; momentan, să ai prieteni era o chestie foarte la modă. Văzuse o grămadă de articole în care prietenii erau descriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului! Sunt nenorociții ăia de ziariști! —Ziariști? Amanda i-a întors o privire furioasă și nerăbdătoare. —Ți-am spus la telefon, prostule. Vin pentru interviul ăla. Vor să discute cu mine despre cum îmbin eu o carieră de renume cu un mariaj fericit și cu rolul de mamă de succes. Draaaaaaaaaaguleeeeeeeee! a exclamat ea îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a bâlbâit ea. Adică era limpede că existau niște situații de autoiluzionare, dar... —Autoiluzionare? a scuipat Hugo. Așa le numesc psihologii? Îmi pare rău, a spus Laura în șoaptă. Ochii ei umezi fixau podeaua. Hugo a aruncat o privire nerăbdătoare către ușa psihologului, care continua să rămână închisă. Abia aștepta începerea ședinței. Nu pentru că, până în acel moment, consilierul i-ar fi spus ceva deosebit de folositor, ci pentru că voia să încheie conversația asta suprarealistă și ridicolă cu Laura. Doctorul Hasselblad întârziase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a dovedit că actele nu sosiseră. Hugo era sigur că amânarea asta era o altă formă de tortură aplicată de Amanda. Cu toate că data pe care o aștepta marca sfârșitul a tot ceea ce reprezenta viața lui, Hugo începuse să fie nerăbdător s-o afle. Starea asta de incertitudine îl epuizase. Parcă stătea la hotarul dintre două lumi. Era ca o moarte vie. Hugo se gândea că probabil ar fi trebuit să-l țină pe Theo acasă, cu el. În fond, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]