3,439 matches
-
speră ele să ajungă. Dacă un regim fondat pe un val de entuziasm democratic va ajunge la destinația propusă, este o întrebare empirică deschisă. Contingența rezultatelor este reflectată în descrierea schimbărilor de regim din America Latină, ca "tranziții improbabile spre regimuri nesigure" (Conaghan și Espinal, 1990). Nesiguranța este și mai mare în Africa. ABORDAREA IDEALISTĂ ÎN PRACTICĂ Multe din articolele despre democrație iau forma teoriei politice prescriptive. Autorii încearcă să definească democrația ideală și să precizeze cum ar trebui ea să funcționeze
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
o mobilitate socială ascendentă prin educație și înmulțirea ocupațiilor pentru clasa mijlocie. Lipset (1960; 1964) a interpretat schimbările sociale și economice drept o transformare a structurii sociale vest-europene în moduri care au consolidat democrația în punctele în care înainte era nesigură. În locul conflictelor de clasă pe marginea principiilor regimului, diferențele sociale erau privite ca ducînd la negocieri asupra intereselor economice, în cadrul unui consens democratic. Lipset a descris politica electorală drept continuarea democratică a luptei de clasă (cf. Rueschmeyer ș.a., 1992). În
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Societățile moderne și comuniste, comparație Modernă Stresantă Funcționare Consecință Respect pentru lege Deschidere Semnale de răspuns Relații cauză-efect Eficiență Complexă Eficientă Da Transparentă Voturi, prețuri Raționale, calculate Înaltă Complexă Eficientă Rigiditate temperată de favoritism sau arbitrariu Opacă Ideologie, comenzi birocratice Nesigure Scăzută Sursa: Adaptare după Rose, 1996a: 246 Totuși, statul comunist avea o mulțime de atribute "anti-moderne". Într-un sistem de legalitate socialistă, supremația legii nu reprezenta prea mult. Cererile partidului și ale oficialilor guvernamentali însărcinați cu realizarea țelurilor partidului, aveau
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se folosea de ele pentru a-și mobiliza supușii refractari, instituțiile politice pe care oamenii le cunosc cel mai bine pot fi și cele care se bucură de cea mai puțină încredere. În fața noilor instituții, unii oameni pot deveni sceptici, nesiguri dacă ele pot fi sau nu considerate demne de încredere. Scepticismul îi protejează pe indivizi de frustrările provocate de faptul că o instituție nu funcționează așa cum ar trebui, deoarece un sceptic nu se așteaptă ca instituțiile să funcționeze așa cum ar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
bazate pe judecăți individuale subiective care pot să nu fie în acord cu condițiile materiale. Sentimentele fiecăruia diferă în funcție de direcția în care privește: spre trecut, cînd totul era stabil; spre prezent, cînd neliniștile sînt cele mai mari; sau spre viitorul nesigur, cînd se presupune că vor apărea beneficii evidente. La cererea BND de a evalua situația economică actuală a gospodăriei lor, două treimi au afirmat că e nesatisfăcătoare, iar o treime că sînt mulțumiți (tabelul 8.2). Semnificația percepțiilor subiective este
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
fost deteriorate. Astfel granița între Austria și Moldova era însemnată la munte prin șir de stejari, în al cărora lemn era săpat bourul Dragoșizilor. Dar parte a crescut coajă peste săpătură, parte răuvoitorii au tăiat acei copaci, încît limitele, devenind nesigure, au trebuit rectificate. Posesiunea de fapt a cedat atuncea proprietății inalienabile de drept. Proprietatea statului asupra teritoriului său e inalienabilă, posesiunea de fapt poate fi uzurpată, deci schimbată și rectificată. Schimbare și rectificare presupun totdauna o uzurpațiune. Vedem deci că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fapt poate fi uzurpată, deci schimbată și rectificată. Schimbare și rectificare presupun totdauna o uzurpațiune. Vedem deci că un teritoriu inalienabil nu se poate aliena. Ceea ce se poate aliena sânt posesiuni uzurpate. Uzurpat-am noi Basarabia? Sânt granițele atât de nesigure între noi și Rusia încît să aibă nevoie de așa o rășluitoare schimbare sau rectificare? Tocmai contrariul e adevărat. N-am uzurpat Basarabia și granițele ei sânt foarte sigure. De aci însă rezultă că teritoriul statului, declarat inalienabil de cître
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
martor în procesul care va urma. Cel puțin așa sperăm. Ucigașul e în mâinile noastre, dar mărturia dumneavoastră e totuși necesară pentru cazul când el va nega în instanță ceea ce a recunoscut la cercetări: se poate întîmpla, e un individ nesigur, noi cunoaștem astfel de reveniri când criminalul se sperie de judecători și încearcă în mod absurd să se salveze în ultimele clipe." " În timpul balului ei i s-a făcut rău și s-a speriat, am continuat eu atunci, și cu toate că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noastre, sugerîndu-i că aceste adevăruri pe care le invocam erau moștenite din popor, din generație în generație și nerespectarea lor nu cerea un limbaj mai elevat. Da, asta da, era pentru mine motiv de divorț, și nu faptul atât de nesigur, instabil și capricios al iubirii sau chiar al lipsei ei totale. Nu-mi răspunse, dar nici nu mă interesă să-i aud răspunsul. Într-o noapte, și această întîmplare mi-a rămas vie în memorie, părăsii biroul unde dormeam, intrai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
45, dar că... mai multe nu știe... a răspuns generalul."" În acest punct tresării. Făcui Matildei un semn să se oprească. Da, spusei cu greață, și secretarul 1-a crezut..." Și mă ridicai de la masă, intrai în dormitor cu pași nesiguri și mă întinsei pe pat. Matilda veni după mine. "Auzi... că mai multe nu știu... Am fost interogat imediat, seara... Și pe urmă dimineața... chiar generalul... le-am spus ce era... cu ordonanțele... le-am explicat... N-a vrut să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi putut să n-o mai văd niciodată, căci timpul când ea ar fi ajuns la vârsta să opteze era incomensurabil, și ruptă de mine atâția ani s-ar fi înstrăinat de mine și opțiunea ar fi fost cu totul nesigură. "Să nu-i spui mamei ce vorbim noi! E un secret al nostru. Vom fi numai noi doi, tata nu se mai însoară." "Ta-taaa, dar de ce nu vii și tu mai des?" "Eu stau departe, mi-e greu să viu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și palele încă verzi... Da, încă verzi, dar curând vor fi galbene și... fructe maronii vor pica rostogolindu-se cu un pocnet pe largile trotuare... cădere și în aceeași clipă desghiocare, eliberare pentru o nouă viață, vin nou ciclu... Monotoni, nesiguri, parcă fără convingere, pașii ei se îndepărtau tot mai mult... Aveam o halucinație? Cineva parcă reînvia în această siluetă ezitantă, într-o scenă trăită demult... De cine mai mă despărțisem astfel?... Cine îmi mai vorbise cu un astfel de stins
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sugerez. Tu ești filozof, ai o gândire speculativă, care operează cu concepte ideale și abstracte! Eu sânt o mamă concretă, de care Silvia o să aibă nevoie oricum, că o să fie puternică sau slabă, fericită sau nefericită. Viața e grea și nesigură, nimeni nu-și mai poate permite luxul de a învinui pe altul de lucruri pe care și el le face. Dacă îmi permiți să fiu și eu filozoafă: când timpurile sânt așa cum sânt conflictele eterne se atenuează, oamenii încheie între
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar nu mai știu nici eu acum încotro sânt m-ai derutat cu strigătele tale. Stai așa, nu mai vorbi!" Apoi deodată: "Țin-te după mine, dar în tăcere și nu mi-o lua înainte, că iar mă derutezi". Aluneca nesigură pe schiuri și în sinea mea eram eu sigur că ne-am rătăcit. Apoi mișcările ei deveniră deodată foarte sigure și în aceeași clipă se opri. Se întoarse spre mine. "Victoraș, zise, acum pot să-ți spun: nu mai știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va fi zădărnicit de vânturi. Rafalele biciuiau sfărâmăturile de rocă care erau prea mari pentru a putea fi vânturate. O bucată de metal se legăna lovind neîncetat un perete din apropiere. Câteva tuburi de neon pâlpâiau și difuzau o lumină nesigură. Vocea lui Gorman răsună sec în receptoarele căștilor. ― Prima grupă, în linie. Hicks, oamenii tăi să formeze un cordon între intrarea în colonie și blindat. Supravegheați spatele. ― Eu ți-aș supraveghea ție spatele, zise Hudson lui Dietrich. Meditehul nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încrustații albicioase erau parcurse de scântei. Androidul reuși să schițeze un zâmbet când o văzu pe Ripley apropiindu-se. ― N-a fost rău, pentru un om. Reuși să-și controleze pleoapele cât să-i facă apoi cu Ochiul. Cu mers nesigur, Ripley ajunse la Newt, uluită. ― Mamă... mamă? ― Sunt aici, draga mea, sunt aici. O luă pe fetiță în brațe și o strânse la piept înainte de a o duce în compartimentele echipajului. În jurul ei, mașinile imensei nave zumzăiau liniștitor. Ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că de data aceasta, se întâmpla cuiva care nu era doar o ființă de rând. Individul care se trezise era o ființă umană cu un creier supradezvoltat. Aceasta însemna că se trezise împăcat cu sine. Mai dispunea de o memorie nesigură despre ce făcuse: distanțele imense ale galaxiei pe care o traversase cu posibilitățile speciale ale super-creierului său. Evenimentele extraordinare la care luase parte, inclusiv distrugerea Discipolului și, lucru chiar mai important, salvarea planetei non-Aristoteliene Venus de forțele interstelare ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu-mi amintesc." Nu era un moment potrivit pentru încercarea de a-și aminti acele detalii. Pentru că văzu că femeia îl observase și se întorsese către el și că era într-o stare de extremă agitație. - Este posibil, întrebă ea, nesigură, ca toate astea să se fi întâmplat...? Gosseyn își revenise. - Pare să fie la fel cu ce i s-a întâmplat mai înainte. Am să văd ce pot face. Eu... Îl ignoraseră amândoi pe profesorul împăratului, aproape ca și cum acesta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
plecat și ei, așa încât au rămas doar asistentele: multe, simpatice și pline de energie. Le urmăream seara, pe-ascuns, cu lumina stinsă în bucătărie; etajul unu era un excelent observator. Le studiam cum își aranjează halatele și trag de fustițele nesigure, obligatoriu albe și croite deasupra genunchilor. Cred că știau că mă uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap, îmbâcsite de neadevăruri fine și colorate. Ni se cerea să pregătim „profesori“, care să-și facă pe trei milioane meseria cu „seriozitate și competență“? Abia așteptam să scot din Facultate niște derbedei culturali, o mână de pramatii nervoase și nesigure, care să bage spaima în elevi. Nici ei, studenții, nu pierdeau vremea. Se plictiseau teribil, feroce, cu-o energie care pâlpâia în priviri și le făcea maxilarele să se deschidă și să se închidă ritmic, în căscaturi largi și sănătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și discreție. Vina era a lor, a celor care credeau că, dacă își țin viețile după un geam de sticlă, apoi îl scot seara din priză, le au mai protejate decât într-un seif. Nicăieri murdăria umană nu-i mai nesigură ca într-un calculator. Cel mai mult îmi plăcea să-i vizitez pe nevinovați, pe cei care nu contau: furnicile sistemului, pierdute în mușuroiul unui bloc cu patru scări și zece etaje. Slăbiciunile lor îmi păreau mult mai mari, delicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plutea undeva departe, pierdută prin optzeci și ceva: o țară combinată, cu imagini încete și tremurătoare ca fumul de țigară, extrase din perioada interbelică și aduse, cu tot cu oameni și clădiri, în sufletul meu de copil și adolescent comunist. Un desen nesigur, supraimprimat delicios în memoria mea afectivă. Dulapul cu vechituri; Pif-urile cu eroi invulnerabili și aventuri din alte epoci; țigările „Papastratos“ (furate pentru hărțile misterioase și colorate de pe spatele pachetului); podul cu bancnote umede și roase, mari cât carnetul de note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dus naibii o pedală, arunci șandramaua la gunoi. Adevărul doare și te irită când ți-l pune altcineva sub ochi. Adevărul nostru este că ’89 ne prinsese complet descoperiți, handicapați, nepregătiți să facem față altei vieți. O generație de Petrișori, nesigură, tremurând, balansându-se dintr-o parte într-alta, prinsă între două lumi, ca fetița lui Dostoievski cu degetul în ușă. Eram neputincioși, incapabili să avem grijă de-altcineva decât de noi. Crescusem cu izmenele de „Șoimi ai Patriei“ și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu ei? Să mă pun în pielea lor? Să-i car zilnic în geantă, la cursuri și seminarii? Să-i repovestesc, pe înțelesul copiilor? Doar mintea mea își păstra importanța, felul în care dezarticula informația primită și-o recompunea stricat, nesigur sau aleatoriu: produsul arăta grozav. Mințeam sănătos, permanent. Uneori, o și recunoșteam: minciunile perfecte sunt cele care spun adevărul. Mistificam tot ce-mi ieșea în cale, până începeam să fac parte din opera generală. Rescriam istoria literaturii. Magna Charta Robanorum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel furturile: un armistițiu nesigur, dar durabil, se instala între părți și toată lumea cobora la cârciumă, unde Robanii făceau cinste. Așa s-a scris istoria locului multă vreme, mai exact până a venit pe lume bunicu’ Vitalian. Deja lucrurile se schimbaseră puțin, depindea de unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]