4,367 matches
-
2017 Și de- ar fi să pice Luna Și cu stelele din cer, Dragă, tot te voi iubi întruna Iar, apoi cu ele pier... Și de- ar fi să pice cerul Peste ape pe Pământ Să revină cumplit gerul, Prin ninsoare și prin vânt, Voi sufla albastre clipe Peste toate câte sunt; La simțiri le pun aripe Și, spre tine le avânt... Și, de- ar fi să dor de dor De al tău chip, de- a ta icoană, Dintr- atâta n-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
fi...Emilian Oniciuc- 01.04.2017Și de- ar fi să pice Lunași cu stelele din cer,Dragă, tot te voi iubi întrunaIar, apoi cu ele pier...Și de- ar fi să pice cerulPeste ape pe PământSă revină cumplit gerul,Prin ninsoare și prin vânt,Voi sufla albastre clipePeste toate câte sunt;La simțiri le pun aripeși, spre tine le avânt...Și, de- ar fi să dor de dorDe al tău chip, de- a ta icoană,Dintr- atâta n- am să mor
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbră prin cenușă de lumină, o lume corai în care timpul închide pleoapele și cântă la fluier ultimele note ale unui sărut de demult. Sunt ninsoare cu aromă de jar, căzută ritmic peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie
DEZLEGARE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371495_a_372824]
-
am alătura ilustra baladă folclorică românească Voica, impecabil înterpretată de Tudor Gheorghe. Revenind la Gina Zaharia, întâlnim un poem în care războinicul apare de peste moarte s-o răpească pe cea care-l așteaptă. El e, rând pe rând, haiduc de ninsoare, soldat care nu se mai teme de ninsoare, Meșter zidind-și iubita în templul textual etc., ca în acest formidabil poem basmic cu enigmatice și tulburătoare valențe inițiatice: „Am pornit s-ajung la tine însă nu știu unde ești,/ Mă-nsoțesc ninsori albastre
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
înterpretată de Tudor Gheorghe. Revenind la Gina Zaharia, întâlnim un poem în care războinicul apare de peste moarte s-o răpească pe cea care-l așteaptă. El e, rând pe rând, haiduc de ninsoare, soldat care nu se mai teme de ninsoare, Meșter zidind-și iubita în templul textual etc., ca în acest formidabil poem basmic cu enigmatice și tulburătoare valențe inițiatice: „Am pornit s-ajung la tine însă nu știu unde ești,/ Mă-nsoțesc ninsori albastre îngropate în povești,/ S-ar putea să trec
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
de ninsoare, soldat care nu se mai teme de ninsoare, Meșter zidind-și iubita în templul textual etc., ca în acest formidabil poem basmic cu enigmatice și tulburătoare valențe inițiatice: „Am pornit s-ajung la tine însă nu știu unde ești,/ Mă-nsoțesc ninsori albastre îngropate în povești,/ S-ar putea să trec oceane, poate vârfuri uimitoare,/ Știi? Eu sunt soldatul care nu se teme de ninsoare!/ Mi-am luat hrană pentr-o iarnă. Oare este prea puțin? Și mai e ceva în suflet
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
basmic cu enigmatice și tulburătoare valențe inițiatice: „Am pornit s-ajung la tine însă nu știu unde ești,/ Mă-nsoțesc ninsori albastre îngropate în povești,/ S-ar putea să trec oceane, poate vârfuri uimitoare,/ Știi? Eu sunt soldatul care nu se teme de ninsoare!/ Mi-am luat hrană pentr-o iarnă. Oare este prea puțin? Și mai e ceva în suflet: un ocean din ger și vin./ Îl voi transfera în torță pentru noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
de credință, tu croitorul de ger, Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci, Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare, Poposind pe un ceas dintr-un stup de ninsoare! Ești drumeț de zăpadă, uneori vrăjitor, Și din fulgere simple înrămezi un decor, Mii de sănii albastre duc siberii în spate Când mai toate coboară dinspre nopți răsfățate. Am putea face-o casă în orașul de gheață: Tu să-mi
CROITORUL DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371584_a_372913]
-
se va fi împlinit visul nostru ciobit o furtună de cleștar se așază pe inimă împarte cărări (joc de cărți) unde să-mi arunc acum crezul dar pacea și umbrele diamantelor în ce pumn să le strâng? prin copaci zăbovesc ninsori peticite un orb mă confundă cu negustorul de greieri n-am compus decât simfonia nopților inegale o farsă și atât tu treci pe două punți în același timp cum reușești să ții echilibrul mai bine nu știu Referință Bibliografică: mai
MAI BINE NU ŞTIU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371582_a_372911]
-
ape mocirloase (Valea Proscrișilor). Reperele de sănătate morală și fizică au fost păstrate cu strășnicie, cu toate că în perioade tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Descrierea de natură așază temporal acțiunea: Ninsoarea s-a întețit. E mai degrabă o ploaie deasă care îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ADUCERI AMINTE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduceri aminte... Privirea-mi, alintată de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare, Și râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu-i floare, că nu
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
linia subțire dintre zenit și nadir sau, cum spune chiar titlul cărții „Între cer și pământ”, acolo unde „trecutul poartă valul de mister” (Fântâni de vise). O poezie purtând aură dimineții, după o noapte cristalina, „Când a căzut și ultima ninsoare” (Fântâni de vise). Amintiri prefăcute în roua care devine roua ... Citește mai mult Alexandra Mihalacheîntre cer și pământEditura UniversitarăBucurești, 2015Firimituri de frumos din „ramuri de lumină”. Acestea ne sunt oferite cu bucurie de autoarea de față, căutând cu o ansa
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
linia subțire dintre zenit și nadir sau, cum spune chiar titlul cărții „Între cer și pământ”, acolo unde „trecutul poartă valul de mister” (Fântâni de vise). O poezie purtând aură dimineții, după o noapte cristalina, „Când a căzut și ultima ninsoare” (Fântâni de vise). Amintiri prefăcute în roua care devine roua ... XII. CEZARINĂ ADAMESCU - MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI, de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. Recenzie la cartea Milenei Munteanu, „Din Țară Soarelui
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
și făcut! O prietenie mai frumoasă ca între fetiță și acest câine nici că nu s-a mai văzut! Atât de mult o iubea câinele pe fetiță că auzind fluieratul ei de la etajul cinci ieșea și în ploaie și în ninsoare doar ca să o vadă și să latre bucuros la ea. Fetița învățase de minune să fie bibelou cu umbrela deasupra câinelui în ploaie chiar și ore întregi! Din păcate mama nu înțelegea de ce fetița întârzia de la școală și venea și
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
prins florile-n păr Și dorul l-ai adus, arzând, în priviri... Pe verde de mătase, într-adevăr, Se joacă umbre în pete de luciri. Zilele înalte cern praf auriu, În zâmbetu-ți pur înotăm liniștiți, Orele luminează până târziu Risipind ninsori de pomi înfloriți... Duci sărbători pe vânturi obosite, Arde firea-mpodobită-n după-amiezi, Clipele trec rar parcă-s rătăcite Și tu, mirare dulce, începi să visezi?!... Iubite, te aud susurând argint? O sfială-n clipe mă cuprinde-ncet, Răsuflarea-ți caldă, în
CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374958_a_376287]
-
prin trupu-mi-njunghiat! Nici nu mai știu când ne-au zburat cocorii, din visul ruginit de toamne reci. Când răsăreau în ochii tăi, lin, zorii, eu umbră îți eram sub lacrimi de poteci! Nici nu mai știu când ne-a albit ninsoarea, țipau caișii neînfloriți de mai, ne tot sorbea din viață, blând, uitarea, eu te strigam înfrigurat: -mai stai!!! Referință Bibliografică: Nici nu mai știu când... Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi
NICI NU MAI ȘTIU CÂND... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375022_a_376351]
-
printre nori. Pe malul fără taine mai țipă-un pescăruș, El zboară peste dorul tăcerilor din noi, Ești noaptea mea, iubire, cu ochii tăi de tuș, Iar lacrimă-ți sunt eu și gând făcut din ploi. Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așază Când focuri de lumină topesc dorința ei, Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei. Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit, Cu îngeri albi de
BRIZE DE IUBIRE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375043_a_376372]
-
de mama, e tot în Paradis? Dar toate fug pe-ntinsele oceane care se zbat la maluri de uitare! În lanurile viselor mă caut, nici drumul parcă nu îl mai cunosc, Vin zorii peste lumea învelită cu haine sfâșiate de ninsoare, Tu mă trezești la fel,cu glasul dulce, iar eu... simt că trăiesc. Daniel Luca 01 04 2016 Referință Bibliografică: Departe...departe / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > CUVINTE Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Atunci, când pe pamant se-aștern ninsori, Îmi închipui adesea că pășesc peste nori Și sufletul sub covor de frunze-l ascund, Sălbatici tresar ,în cuibul de iele, fiori, Nestemate, rubine, presar fericite în canturi, Și-n vânt ascund lacrimi în ploaia din zori, Visez mereu aceeași
CUVINTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375064_a_376393]
-
Dacă n-a fost decât amăgire, Daca n-a fost decît născocire. Am avut pentru noi primăvară; Fiecare-n parte și-a trăit vară. Toamnă ne-a adus miresmele ei Atât de plăcute, dar prevestitoare De iarnă... iar iarnă aduce ninsoarea, Și nici nu știm când ne va-nvălui neaua... Și iarna aduce, încet sau brusc, înghețul Și nici nu știm cum, sau când sau unde Ne va ajunge din urmă... Poate în curând va fi prea tîrziu; Poate în curând
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
solstițiu“, „în albul ireal se-adună gânduri“, „aș lovi la tâmple cerul cu tăceri înșelătoare“. Într-o astfel de atmosferă, nu e de mirare că poeta poate “asculta cum înflorește un cais“, percepe “peste zorii de gând.../ un parfum de ninsori”, pentru că „Într-o vamă de timp, în cucernic popas,/ Am transcende în vis și al iernii impas“, la „geamul viu al iernilor din noi“. Asupra multor versuri planează un sentiment nostalgic: „preocupați să redresăm himere“, “temniță-i al nostru trup
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Si tu adormi, să poți să te mai minți că-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburită, în liniștea de ieri când mirosea a mamă, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tată, în prag de Paști zâmbind. Ca floarea strecurată pe zid de mânăstiri așază-te,'Nviere
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat libertatea? O să găsesc răspunsul prin munții de-mpliniri
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
Atasament > SCRISOARE UITATĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului S C R I S O A R E U I T A T Ă Ah, între file-ngălbenite... de a anilor ninsoare, Printre rafturi prăfuite, am găsit a ta scrisoare. S-o deschid? Iar să caut timpul pe care-l pierdui!... Mâna-ncet spre ea întind; ia te uită ce îmi spui: „Lasă dragostea să doarmă printre rânduri înnegrite De-un condei
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]