2,731 matches
-
de invazii diferite: ale musulmanilor, ale vikingilor și ale maghiarilor. În același timp, puterile foștilor conți au continuat să crească, în timp ce puterea regelui scădea; relațiile sociale au început să capete caracter feudal, caracterizat prin împărțirea societății în trei clase: clerul, nobilimea și „starea a treia”. În 987, Hugo Capet a fost ales rege; monarhia a redevenit ereditară, iar au domnit în Franța timp de peste 800 de ani. Totuși, primii regi capețieni nu controlau direct decât o mică parte din teritoriul francez
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
economica și mai ales politică. În 1598, regele Henric al IV-lea (1589-1610) a dat, prin , libertăți parțiale de cult protestanților. Ludovic al XIII-lea (1610-1643) și miniștrii săi, Richelieu și Mazarin, au fost obligați să se confrunte cu opoziția nobilimii dornice să-și redobândească vechile privilegii. În aceeași perioadă, Franța a ieșit victorioasă din mai multe războaie (între care Războiul de Treizeci de Ani) și a început să-și formeze un , în principal, în , în Antile și pe drumul spre
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a influențat lexicul multor limbi. Această influență se exercita deja în Evul Mediu. În secolul al XI-lea a început influența francezei asupra limbii engleze, când Anglia a fost cucerită de oșteni care vorbeau limbi "oïl", mai ales cea normandă. Nobilimea și curtea regală vorbea așa-numita limbă anglo-normandă, regii vorbind-o până la sfârșitul secolului al XIV-lea. A continuat apoi să influențeze engleza limba franceză formată complet între timp pe continent. Se datorează mai ales prestigiului limbii franceze scrise faptul
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
înainte să apuce să-și vadă familia după lungul drum parcurs și după toate frământările pe care le-a îndurat. Comisia serbării se bazează pe fapte istorice reale "(Postfață Aprilie spulberat, p. 476)". Agasat de manifestările de independență ale micii nobilimi albaneze, Mahmud II, sultan, calif și iman, emite un firman de la Istanbul prin care anulează toate decretele emise în timpul luptelor și proclamă un unic, înalt firman. Pentru a restabili vechile raporturi cu Albania, se declară amnistie generală pentru toate căpeteniile
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei de Est și aproape întreaga Macedonie (articolul 6). Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman și recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituție proprie (articolul 7). Trupele otomane aveau să părăsească Bulgaria, fiind înlocuite de trupele rusești, a căror ocupație urma să dureze doi ani (articolul 8). Sub premisele tratatului, independentă Muntenegrului a fost recunoscută de către Imperiul Otoman
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
fierul (încins); iar viața cetățenilor să o pună la adăpostul unei păci lipsite de frică (potrivit descrierii cronicarului Georgios Pachymeres). După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea. El a mărit pronoile și le-a declarat ereditare, făcând, astfel, pasul de la statul centralizat spre fărâmițare. Îndată după încoronare, Mihail al VIII-lea și-a căsătorit frații cu mirese nobile, "...ca prin căsătorii să atragă de partea sa familiile
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
mult pe verticală. Utilizarea stâlpilor înalți și a ferestrelor ample dau construcților un aspect mai zvelt. Exemple: Depășirea de către europeni a culturilor mai avansate în epocile anterioare, cum erau cele din Orient, a avut loc în epoca Renașterii. În Europa, nobilimea și păturile bogate au început să-și construiască palate confortabile și case impunătoare, în locul castelelor reci și fortificate din evul mediu. A evoluat stilul de construcție pentru clădirile cu etaje. Datorită îmbunătățirii tehnologiei de fabricare a sticlei, ferestrele puteau fi
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Maghiară care avea că obiectiv cultivarea limbii maghiare și încurajarea studiului literaturii în limba maghiară. Dar maghiarii mai doreau și recuperarea drepturilor politice care erau diminuate. Doreau recuperarea dreptului de a convoca Dietă Maghiară. Își exprimau pozițiile liberale. Datorită insistențelor nobilimii maghiare (nobilimea mică inclusiv fiind destul de nmeroasa), în 1825, maghiarilor li se permite convocarea Dietei Maghiare. Cehii, un grup important numeric și istoric, cu tradiție, au creat o serie de instituții cu caracter cultural, fiind creat și un teatru care
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
avea că obiectiv cultivarea limbii maghiare și încurajarea studiului literaturii în limba maghiară. Dar maghiarii mai doreau și recuperarea drepturilor politice care erau diminuate. Doreau recuperarea dreptului de a convoca Dietă Maghiară. Își exprimau pozițiile liberale. Datorită insistențelor nobilimii maghiare (nobilimea mică inclusiv fiind destul de nmeroasa), în 1825, maghiarilor li se permite convocarea Dietei Maghiare. Cehii, un grup important numeric și istoric, cu tradiție, au creat o serie de instituții cu caracter cultural, fiind creat și un teatru care să fie
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
vor mai opri în Macedonia. În 1297, Bizanțul lansa un contraatac condus de Mihail Glabas, cel mai bun general al imperiului, dar fără rezultat: vechiul imperiu nu mai putea să rivalizeze pe plan militar cu forțele tânărului stat slav. Marea nobilime sârbă trăgea principalul profit din cucerirea noilor teritorii bizantine, ea fiind o mare animatoare a războaielor contra Bizanțului. După lungi negocieri dure cu curtea sârbească de către plenipotențiarul imperial, Theodor Metochites, pacea era semnată în primăvara anului 1299 și Milutin celebra
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
Aleksandr Nikolaevici Radishchev, să revină din exilul siberian. Împreună cu Radishchev, el l-a eliberat pe Nikolai Novikov din închisoarea Shlisselburg, și, de asemenea pe Tadeusz Kościuszko; însă ambele persoane eliberate au fost ținute la moșiile lor sub supravegherea poliției. Vedea nobilimea rusă ca fiind decadentă și coruptă și a fost hotărât în a o transforma într-una disciplinată, principială, loială. Acelora care s-au conformat viziunii sale de cavaler modern, de exemplu favoriții săi Kutusov, Arakcheiev și Rostopchin, le-a dăruit
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare, el a sprijinit crearea unei clase puternice a burgheziei. Christian a luat parte la cucerirea tatălui său a Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
Suediei în 1497 și la luptele din 1501 atunci când Suedia s-a revoltat. Hans a fost numit vicerege al Norvegiei (1506-1512) și a reușit să mențină controlul asupra acestei țări. În timpul administrației lui dure din Norvegia a încercat să priveze nobilimea norvegiană de influența tradițională exercitată prin intermediul Consiliului de stat (Rigsraad), lucru care a condus la controverse. O particularitate, mai mult fatală pentru el, a fost gustul său pentru oamenii obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
de amestec în afacerile interne ale zaporojenilor. În 1762, Zaporojia era populată cu aproximativ 33.700 de cazaci și 150.000 de țărani. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cea mai mare parte a clasei ofițerilor cazaci fusese încorporată în nobilimea rusă, dvorianstvo, dar cea mai mare parte a cazacilor de rând a fost redusă la statutul de țăran. Cazacii și-au menținut o parte a libertăților și privilegiilor și au continuat să ofere refugiu țăranilor care fugeau de iobăgie din
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
noiembrie 1341). Peste un timp oarecare, conflictul dintre cele două grupări de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau o viață eremitică
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
i se distrugea casa și i se luau bunurile. Patriarhul Ioan Kalekas prelua regența; Alexios Apokaukos, promovat megaduce, devenea guvernatorul capitalei și al orașelor și insulelor vecine, toți complicii săi fiind răsplătiți cu funcții și demnități. Spre primăvara anului 1342, nobilimea latifundiară a fost alungată din alte două mari orașe ale Imperiului-Thessalonic și Adrianopol. S-a cristalizat o alianță, pronunțat antifeudală a orașelor și a țărănimii cu puterea imperială legitimă, pe care o reprezenta guvernul Annei de Savoia. Cu timpul, manifestările
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
era dispusă să încheie pace cu Cantacuzino, însă Apokaukos, pentru care recunoașterea lui Ioan VI era echivalentă cu sinuciderea, era împotrivă. În alianță cu patriarhul Ioan XIV Kalekas, care îi împărtășea ideile, Alexios a recurs la o teroare cruntă împotriva nobilimii care mai rămăsese și a cantacuziniștilor. În ciuda protestelor Annei, chiar și bătrâna Theodora Cantacuzino a muritin temniță La 11 iunie 1345, Alexios Apokaukos a dorit să arunce o privire la dușmanii care se aflau în închisoare. Întemnițații, profitând de neglijența
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Apokaukos a dorit să arunce o privire la dușmanii care se aflau în închisoare. Întemnițații, profitând de neglijența paznicilor, s-au năpustiit asupra lui și l-au ucis. Drept răspuns, orășenii au dezlănțuit al treilea, cel mai cumplit, pogrom al nobilimii și al caselor acestora din oraș. În același timp au început tulburări la Thessalonic; Ioan Apokaukos, care voia să predea orașul lui Cantacuzino, și vreo sută de părtași de ai lui, reprezentanți ai nobilimii citadine, au fost uciși. Orășenii nici
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
treilea, cel mai cumplit, pogrom al nobilimii și al caselor acestora din oraș. În același timp au început tulburări la Thessalonic; Ioan Apokaukos, care voia să predea orașul lui Cantacuzino, și vreo sută de părtași de ai lui, reprezentanți ai nobilimii citadine, au fost uciși. Orășenii nici nu voiau să audă de pacea cu cantacuziniștii. Deoarece vechiul aliat al lui Cantacuzino, Umur, se împotmolise de-a binelea în campaniile militare din Asia Mică (iar, în 1348, a căzut acolo, într-o
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
septentrional sârbesc. În ceea ce privește curtea, organizarea administrativă și dreptul, imperiul lui Dușan lua modelul Bizanțului în mare măsură, mai ales în partea meridională a teritoriului. Dar înalții funcționari ai administrației, în ciuda titlurilor lor grecești, erau cel mai adesea aleși dintre membrii nobilimii sârbești, companionii de arme ai lui Dușan și primii beneficiari ai războaielor sale victorioase de cucerire. Se continua să se trăiască sub regimul vechii legi, neschimbându-și decât clasa dominantă. Dușan își dorea inclusiv cucerirea Constantinopolului dar îi lipsea flota
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
număr crescând de teritorii rutene au trecut sub controlul puternicii „Republici” nobiliare - „Rzecz Pospolita”. În 1569, Uniunea de la Lublin stabilea că Marele Ducat al Lituaniei controla Rutenia, Galiția - Volînia, Podlasie, Podolia, în timp ce Coroana Regatului Poloniei aveau controlul asupra Kievului. Deși nobilimea locală a primit drepturi egale ce ale șleahtei din Rzeczpospolita, asimilarea ei culturală a îndepărtat-o de localnicii săraci. Șleahticii locali, împreună cu magnații polono-lituanieni exploatau fără milă rutenii săraci, deseori prin intermediul unor arendași evrei. În plus, în regiune a avut
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
de cazaci făceau parte din categoria celor „înregistrați” - între câteva sute și câteva mii. Numărul lor varia în timp, crescând în general în timpul războaielor. Acest fapt ducea la apariția a numeroase tensiuni sociale și politice, dar fiind faptul că șleahta (nobilimea poloneză și ucraineană) încerca neîncetat să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
să-i reducă pe cazaci la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de multe ori în conflict cu nobilimea, care încerca reducerea puterii monarhului. Tensiunile dintre cazaci și șleahtici s-au agravat în special de la sfârșitul secolului al XVI-lea, ducând la izbucnirea unor revolte, cea mai mare fiind răscoala lui Hmelnițki din 1648. În timpul acestor rebeliuni, cazacii înregistrați
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
din urmă în diferite probleme din zona baltică, a profitat de situație și a invadat și ocupat aproape jumătate din țară în 1655. Doi înalți demnitari polono-lituanieni, principii Janusz Radziwiłł și Bogusław Radziwiłł, nemulțumiți de poziția familiei lor în rândul nobilimii uniunii, au început negocieri cu regele suedez Carol Gustav, care aveau ca scop disoluția teritorială a statului polono-lituanian. Janusz Radziwiłł a semnat „Tratatul de la Kėdainiai”, care îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
care îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. Aceste ducate erau trecute sub suzeranitatea Suedeză prin așa numita Uniune de la Kėdainiai. Regele polono-lituanian Ioan Cazimir al II-lea nu se bucura de simpatia nobilimii (șleahta) datorită simpatiilor sale față de Austria absolutistă și a disprețului său deschis față de „sarmatismul” nobilimii. În 1643, Ioan Cazimir devenise membru al Societății lui Iisus și primise titlul de cardinal. Cu toate acestea, Ioan Cazimir a revenit în Polonia în
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]