3,544 matches
-
de pelerin pe rucsac, se oprește și intră în vorbă cu mine. A fost și el la Santiago, pornind de la Jacques le Pui și rezervându-și cazarea cu trei, patru zile mai înainte. Ii spun că eu sunt mult mai norocos, ajutat fiind cu cazarea în fiecare zi de către asociația sf. Iacob, dar fără a avea vreo rezervare cu mai multe zile înainte, ci totul se rezolvă în ziua respectivă. Rămâne plăcut impresionat și ne despărțim, cerându-mi să-l amintesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
omului în societatea supusă credinței sportive și aceea consumatoare de sport și -prin identificarea credincioșilor cu sfinții și a spectatorilor cu eroii sportivi, adulați ca modele, -precum și prin credințe religioase/ interdicții, posturi, precum și superstiții sportive care privesc corpul (mustață norocoasă, tatuaj), -prin vestimentație necesară prelungirii corpului, prelungire simbolică, -prin talismane, ori -prin superstiții care -privesc spațiul și familia sportivului, -care privesc obiecte aducătoare de noroc sau gesturi în vestiar, -cu superstiții în timpul jocului (își fac cruce, pupă degetele), -cu fantasme
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care le dobândește, cum este regatul Neapolului pentru regele Spaniei. Pământurile astfel obținute sau sunt stăpânite de un principe, sau se guvernează în mod liber; și ele se cuceresc fie cu armele altora, fie cu cele proprii, fie mulțumită sorții norocoase, fie prin propriile tale însușiri. CAPITOLUL II DESPRE PRINCIPATELE EREDITARE Voi lăsa deoparte expunerea privitoare la republici, deoarece am tratat în altă parte pe larg despre ele. Mă voi referi numai la principate și, așa cum împletești firele unei urzeli, voi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nou, că greutățile întâmpinate pentru păstrarea lor sunt mai mari sau mai mici, după cum sunt însușirile și priceperea celui care le cucerește. Și, întrucât faptul de a reuși să devii principe, din simplu particular, presupune sau însușiri personale, sau împrejurări norocoase, se pare că unul sau altul dintre aceste două lucruri micșorează în parte multe dintre aceste două greutăți; cu toate acestea, cel care s-a sprijinit mai puțin pe împrejurările favorabile este acela care a păstrat mai mult timp puterea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
state în stăpânirea lui, este nevoit să vină să locuiască el însuși în teritoriul pe care l-a cucerit. Dar, pentru a trece mai departe, la aceia care au devenit principi prin propriile lor însușiri, și nu printr-o împrejurare norocoasă, pot spune că cei mai străluciți sunt Moise, Cirus, Romulus, Tezeu și alții asemănători. Și, cu toate că n-ar trebui să vorbim despre Moise, întrucât el a fost doar înfăptuitorul celor ce i-au fost poruncite de Dumnezeu, el totuși merită
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de acelea ale lui Moise, care totuși a avut un maestru mai mare decât toți. Cercetând faptele și viața lor, vom constata că soarta norocoasă nu le-a oferit decât prilejul favorabil, care a fost pentru ei ca și materia în care trebuiau să introducă forma care li s-ar fi părut cea mai bună; iar, dacă prilejul favorabil le-ar fi lipsit, însușirile spiritului
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ca aceasta, să înalțe orice construcție; s-a ostenit mult ca să cucerească puterea, și prea puțin ca s-o păstreze. CAPITOLUL VII DESPRE PRINCIPATELE NOI CARE SE CUCERESC PRIN ARMELE ȘI PRIN FAVOAREA ALTUIA Aceia care, numai printr-o soartă norocoasă, din simpli particulari devin principi, reușesc să obțină aceasta cu puțină osteneală, dar le trebuie mult mai mult ca să păstreze ceea ce au dobândit; greutățile, ei nu le întâmpină pe drum, și par că zboară spre putere; ele se ivesc doar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pentru ca ei să păstreze acele teritorii spre siguranța și gloria lui; și tot așa au devenit împărați aceia care, cumpărându-i pe soldați, din simpli particulari, ajungeau să conducă imperiul. Asemenea principi se sprijină doar pe voința și pe soarta norocoasă a acelora care le-au dat puterea, dar atât una, cât și cealaltă sunt foarte schimbătoare și nestatornice. De asemenea, ei nu știu și nu pot să-și păstreze locul care le-a fost dat; nu știu, deoarece, dacă nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
soarta le-a dăruit cu multă ușurință și să construiască acum temeliile solide pe care alții le înalță înainte de a deveni principi. Pentru ambele moduri în care cineva poate să devină principe, prin însușirile lui proprii sau printr-o soartă norocoasă, vreau să dau câte un exemplu din vremurile pe care noi înșine le-am cunoscut: este vorba de Francesco Sforza și de Cezar Borgia. Francesco, folosindu-se de mijloacele potrivite și de propriile lui însușiri, care erau mari, a reușit
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pieirii lui. CAPITOLUL VIII DESPRE ACEIA CARE AU DOBÂNDIT PRINCIPATUL PRIN FAPTE NELEGIUITE Dar, întrucât există și alte două moduri de a deveni principe din simplu particular, așa încât reușita în cazul acesta nu poate fi atribuită cu totul nici sorții norocoase, nici însușirilor personale, cred că nu putem trece mai departe fără a ne ocupa de ele, cu toate că despre unul s-ar putea vorbi mai pe larg într-o expunere care ar trata despre republici. Cele două moduri la care mă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
la o înțelegere cu el, mulțumindu-se cu stăpânirile lor din Africa și lăsându-i lui Agatocle Sicilia. Cel care ar analiza, așadar, faptele și însușirile acestuia, ar constata că nimic sau prea puțin ar putea fi atribuit unei sorți norocoase; într adevăr, așa cum s-a spus mai sus, Agatocle a devenit principe nu prin favoarea cuiva, ci prin gradele pe care le atinsese în cariera militară și pe care și le câștigase prin mii de osteneli și primejdii, păstrându-și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
puțin valoros decât pe oricare excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpânită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate, nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvârșiți. Nu putem, așadar, să atribuim nici sorții norocoase, nici însușirilor lui ceea ce el a dobândit atât fără una, cât și fără celelalte. În vremurile noastre, sub domnia lui Alexandru VI, Oliverotto da Fermo, rămas orfan de mic copil, a fost crescut de un unchi al lui din partea mamei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
act de neîngăduită violență, ci prin favoarea de care se bucură din partea concetățenilor săi, iar stăpânirea lui poate fi numită principat civil (pe acesta putând să-l dobândești fără să ai nevoie de însușiri desăvârșite, ori de o soartă deosebit de norocoasă, ci, mai curând, de o viclenie în stare să reușească), voi arăta că un principat de felul acesta se cucerește fie prin favoarea poporului, fie prin a celor mari. Într-adevăr, se întâlnesc în orice cetate aceste două tendințe politice
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
apărare. CAPITOLUL XI DESPRE PRINCIPATELE ECLEZIASTICE Ne mai rămâne să discutăm acum numai despre principatele ecleziastice; aici greutățile există înainte de a intra în stăpânirea lor și, dacă izbutești să le obții, fie prin însușirile tale proprii, fie printr-o împrejurare norocoasă, le păstrezi și fără unele, și fără cealaltă; aceasta, pentru că principatele de acest fel se susțin pe baza orânduirilor foarte vechi, care, întemeiate fiind pe religie, sunt atât de puternice și de așa natură, încât principii lor își păstrează puterea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
arma în mână și gata de luptă, chiar sub ochii papei, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și, cu toate că uneori se ivea câte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței lor; căci, în cei zeci ani cât guverna, în medie, un papă, cu greu izbutea să micșoreze
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și cuțitul lui. În sfârșit, cât privește armele altuia, sau le pierzi pentru că sunt prea ușoare, sau te apasă ca o greutate, sau, în sfârșit, te strâng din toate părțile. Carol VII, tatăl regelui Ludovic XI, după ce prin soarta lui norocoasă și prin meritele lui a eliberat Franța de englezi, și-a dat seama că e necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său, Ludovic, a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
căci aceia care sunt pricepuți nu sunt ascultați, și fiecăruia i se pare că este priceput, deoarece nu a existat până astăzi nimeni care să fi reușit să se impună într atâta, prin capacitatea lui proprie și prin soarta lui norocoasă, încât ceilalți să se plece în fața lui. Iată de ce, într-un timp atât de lung și în cursul atâtor războaie care s-au purtat în ultimii douăzeci de ani, chiar atunci când a existat o armată în întregime italiană, ea s-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
M-am dus și eu. Am zis că mă destind puțin. Pe naiba! În loc să mă destind, m-am pomenit că puneam prea multă ambiție în joc, că vroiam, neapărat, să câștig. Îmi era ciudă pe cei mai pricepuți sau mai norocoși decât mine. Mă deranja că pierd. Pe urmă, m-a deranjat faptul că "mă deranja" un asemenea fleac. La plecare, am uitat punga cu căpșuni. Când mi-am dat seama (ajunsesem aproape de vilă) și m-am întors s-o iau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina "ce a fost". Dacă ești în stare să crezi, ești norocos. Totul seamănă cumva cu grota prin care Dante ar fi pătruns în Infern. Nimeni n-a găsit-o. Trebuie să luăm de bună minciuna lui Dante. Altminteri, ce rost mai are să citim Divina Comediei Încă n-am plecat. Sorin Preda
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai vor să aibă amintiri. Unii și-au schimbat și numele ca să rezolve drastic problema "integrării". Apoi, sunt fie oameni practici, care au venit să facă bani, și suferă că n-au reușit, se uită cu ciudă la cei mai norocoși, fie persecutați de politică, oameni trecuți prin anchete, prin beciurile Securității, prin închisori. Dan nu intră în nici una din aceste categorii. Nu pare frământat de faptul că n-a izbutit să-și asigure o "situație". E interesat de lucruri gratuite
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puternic ar putea șterge California de pe hartă, zic seismologii, neliniștiți, căci, după o acalmie de două secole, tensiunile din falia San Andreas, răspunzătoare de cutremurele de pe coasta estică a Pacificului, cresc. Ultimul cutremur, cel din ianuarie, fi fost "o supapă norocoasă". Nietzsche îi sfida pe filosofi, chemîndu-i să-și ridice locuințele pe Vezuviu. Americanii de pe coasta californiană se văd puși în situația să facă, fără s-o fi deliberat, această experiență. După ce ne-am potolit foamea, ne ducem să vedem un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu se altereze peștișorii. Tu? Bine. Tot acasă. L-a lăsat, pe undițar,în fața porții. Când mai vii,îl întreabă, conducătorul auto? Poate pe mâine, poate pe poimâine. De ce cu atâția poate? Să văd, când mai găsesc o râmă, așa norocoasă, ca asta, de azi.îți caut eu. Caută mi-o! Cine știe, de i-o fi căutat-o sau nu,însă, travestitul undițar, care-și atinsese scopul, de a lua peștele din râu, fără cheltuieli în plus, se bucură. Și-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unul pe altul, că, se umblă cu prea puțină băgare de seamă, cu valori lichide, pe toate drumurile, și... Ei, gata, a încheiat-o, brusc, Omu’dracului. Bine că e cum e. Eu plec. Mă cam grăbesc. Nu, a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
celei de a doua defecțiuni electrice, așezau ultimele platouri cu gustări. Cei nouă profesori erau niște artiști adevărați și Carlos, ca o broască țestoasă țîfnoasă, se retrase În carapacea lui de cum Îi văzu venind pe cei nouă șoferi mult mai norocoși decît el. Cei nouă profesori nici nu l-au băgat În seamă pe Carlos. Au sosit voioși și nici nu s-au uitat la el, probabil fiindcă sendvișurile anunțau băuturile și băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut dragoste, deși am ajuns uneori foarte aproape de asta. Dar ne-am plimbat zilnic ore-n șir, am fost la cenacluri unde prezența ei era hip notică, unde părul ei foarte lung se-nfoia aspru atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]