10,880 matches
-
plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns într-un cu totul alt univers coregrafic, modern, marcat de concretețe și de fine nuanțe de umor. Ceea ce îi apropie pe cei doi artiști, reuniți prin creațiile lor în Seara de balet a Operei bucureștene, este că dansul lor este abstract, și deci nu povestește ci trăiește prin expresia fiecărei mișcări în parte. În rest
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
sau situații politice din care se poate reconstrui imaginea dinozaurului plin de enigme care a fost secolul al douăzecilea. Prima secțiune reunește, sub un titlu conradian, „The Heart of Darkness”, patru portrete de personaje care figurează, în grade diferite, cu nuanțe și delimitări ulterioare, între „eroii” lui Tony Judt, intelectuali care au contribuit la formarea lui. Admirația nu e răspândită uniform. Arthur Koestler e „un intelectual exemplar”, o figură ale cărei tribulații coincid cu drumul sinuos al secolului, de la destrămarea Imperiului
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
conduită lexicală. Wittgenstein pune noțiunile zilnice în raporturi nefirești, dar ca să facă asta trebuie să iasă din logica căreia i-a jurat fidelitate de la început, și de aici impresia de om care își maltratează mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici. Și așa ajungem la ritualul de exprimare al lui Wittgenstein. „Dificultatea mea este doar una - enormă - ce ține de expresie.“ (p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Val? Este o întrebare pe care am simțit nevoia să o formulez și când am văzut Francesca (2009) al lui Bobby Păunescu. Răspunsul parțial corect ar fi: „nimic”. Celălalt răspuns care se înscrie, de asemenea, într-un provizorat ar fi: „nuanțele”. Cinematografia, ca și literatura autentică, trăiește în spațiul nuanței și nu în cel al unei stricte încadrări estetice. Dacă m-aș plasa din perspectiva primului cadru, o cameră la pușcărie, cu câteva femei tăcute, și a ultimului cadru, personajul principal
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
să o formulez și când am văzut Francesca (2009) al lui Bobby Păunescu. Răspunsul parțial corect ar fi: „nimic”. Celălalt răspuns care se înscrie, de asemenea, într-un provizorat ar fi: „nuanțele”. Cinematografia, ca și literatura autentică, trăiește în spațiul nuanței și nu în cel al unei stricte încadrări estetice. Dacă m-aș plasa din perspectiva primului cadru, o cameră la pușcărie, cu câteva femei tăcute, și a ultimului cadru, personajul principal proiectat de pe esplanada Casinoului din Constanța pe fundalul unui
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
pe care le ascund cu grijă și le rearanjez mereu exact unde se vede mai bine, în colțul în care cade lumina atunci când se deschide ușa - le-am pitulat artistic sub aceeași foaie bine boțită și mânjită la fel de simțit în nuanțe tari de verde și căcăniu. În culorile astea vâscoase și în contextul vrăjelii cu igiena personală, treaba este, cred eu, în concordanță atât cu meniul, cât și cu repetatele dureri de burtă cu care îl țin la curent pe Pobjoy
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
mai albi decât ceruzita Chirurgului în celulele astea păcătoase. Nu și Regele; beneficiind de cine știe ce tulburare ereditară princiară, o pigmentare habsburgică pesemne, pielea Regelui se face tot mai întunecată în fiecare zi, la care în ultima vreme s-au adăugat nuanțe îngrijorătoare de verde. Dar el rabdă fără să crâcnească: n-ai să auzi vreodată vreun cuvințel de nemulțumire sau de supărare de pe buzele Regelui. Mie însă mi se întâmplă să mă gândesc uneori cu un sentiment de - hai s-o
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
a artiștilor. Dar ce atrage atenția nu e atît amănunțimea comentariilor, cît premisa pe care autoarea declară că și-a clădit cercetarea. Raluca Dună afirmă că „atît scriitorii, cît și pictorii uzează de procedee duble, vizuale și textuale“ (p. 25), nuanță pe care o întărește o pagină mai încolo: „scriitor și pictor, fiecare apelează la mijloacele proprii celuilalt“ (p. 26), asta însemnînd că orice tablou e implicit o narațiune și orice text autobiografic este o pictură scrisă. Sau, cu exemplul autoarei
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
vocalitatea solicitată de rol. Este dramatic sau tandru, sensibil și diafan atunci când e nevoie. În ciuda fizicului său masiv, mai puțin fericit, el se impune nu prin mobilitatea mișcării, întrucât știe exact să-și modeleze trupul atât cât trebuie, ci prin nuanțele subtile ale glasului său fenomenal. L-am ascultat pe Botha, uneori cu ochii închiși, și mi l-am proiectat ca venit dintr-o altă lume ca să ne povestească frumos drama lui Tannhäuser. Într-un cuvânt, a fost sublim. În Elisabeta
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
ar fi fost o cursă absurdă lipsită de fabulă însoțitoare. O agitație făcută în numele a nimic, la capătul căreia n-ar fi putut spune unde e morala. Căci eșecul în viață stă în biografia trăită fără morală finală. Știind aceste nuanțe, cînd a reușit să părăsească țara (1969) la capătul unor lungi tracasări oficiale, Stroescu-Stînișoară era o ființă deja formată lăuntric, amănuntul biografic că filozofia avea s-o termine în Germania ținînd de carcasa exterioară a cronologiei: pe dinăuntru calificarea și-
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
pe alte ferestre/ atitudini și asta nu doar așa, pentru că n-ar fi capabil să reziste într-o atitudine extremă și pură, dar din dorința de a edifica niște structuri poematice în care interferează în gradații echilibrate o mulțime de nuanțe tonale. Neconcesiv, mânios pe spiritul arăbesc, în ipostază de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
în o mie de feluri. Într-o ecranizare, accentul a fost pus pe urîtul din personaje, pe vina acestui personaj fabulos, Bunica, pe cruzimea ei. Pe contextul politic, pe viața din Rusia sovietică. Există și acest filon în carte, cu nuanțe, firește. De ce m-a izbit cu mult mai mult dramatizarea lui Kordonsky? Pentru că a ales drumul a ceea ce poate să mai fie salvat în fiecare. Prin iubire și prin iertare. A ales să vorbească despre oameni, despre omenesc, despre derizoriul
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
Prin iubire și prin iertare. A ales să vorbească despre oameni, despre omenesc, despre derizoriul și mizeria din noi care, uneori, pot să ducă, pe cineva, măcar, la ispășire sau la iertare. Și asta, într-o limbă română a infinitelor nuanțe și substanțe găsite de Mașa Dinescu în traducerea ei formidabilă, care așază, de la început, totul sub o încărcătură a autenticului, a adevărului. O traducere valoroasă, ca și ideea lui Kordonsky despre ce vrea să spună prin cuvintele lui Sanaev și
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un exeget de limfă scorțoasă care nu e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit toată viața îi împrumută maniera pedantă a ordonatorului de idei. Profesorul Flonta e un foarte bun clasificator, așezînd teoriile pe genuri și clase, astfel că la sfîrșitul
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
scrie Daily Mail. Cățeii au avut o măsuță cu patru castroane, un tort cu etaje și alte prăjituri. Mai mult, ei avut și loc de joacă, pentru a nu se plictisi. Domnișoarele de onoare canine au avut rochii în aceeași nuanță cu rochiile domnișoarelor de onoare ale miresei, însă fetițele Yorkshire Terrier, ca și cavalerul de onoare, au avut privilegiul de a fi ținute în brațe și de a apărea în pozele de nuntă alături de cei doi mirii. Cavalerul de onoare
Nuntă cu domnișoare de onoare și cavaler canini- GALERIE FOTO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55650_a_56975]
-
temele clasice ale filosofiei: timp, mișcare, adevăr, conștiință, ființa, nimicul, diversitatea, unitatea lumii. Autorul are calitatea de a fi un bun mijlocitor, înzestrat fiind cu darul de a fi un colportor onest al ideilor altora: un comentator care își asumă nuanțele gînditorului pe care îl cercetează (de la Kant la Eminescu, de la Călinescu la Bergson). Onestitatea și acribia accentelor îi împrumută un aer didactic, Viorel Chițea avînd migală profesorală în redarea ideilor altora. Și fiindcă vorbește în cunoștință de cauză, textele sale
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
intelectualii de dreapta. În acest punct, trebuie operată distincția dintre rolul intelectualilor în Occident și rolul jucat în Europa comunistă. În „lagărul comunist”, ei au reprezentat forma cea mai articulată de rezistență la teroarea și abuzurile statului polițienesc - firește, cu nuanțele de rigoare. Dacă rezistența antitotalitară a anilor ’70 și ’80 a intelectualilor a avut un impact - și încă unul major -, acest lucru s-a datorat sprijinului consistent din presa occidentală, îndeosebi prin posturile de radio „Vocea Americii” și „Europa Liberă
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
vorba, mai degrabă, de niște construcții teoretice post-factum, de reinventarea personajelor după ce evenimentele s-au consumat. Este ca și cum ai spune că cine știe ce obscur activist monden e, în România acestui moment, un lider de mare impact public în sprijinul comunismului cu nuanțe ecologice. Firește că prin scrierile lor unii intelectuali de dreapta s-au înscris într-o certă descendență extremistă, după cum alții s-au înscris în extrema stângă. Ei trebuie judecați pentru aceste lucruri, și nu pentru imaginare roluri în viața publică
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
nu chiar lipsită de îndrăzneli proprii. Gîndit ca un compendiu de cinci studii complementare, volumul de față e o introducere didactică în opera lui Eugeniu Sperantia, dar o introducere a cărei principală virtute stă în grija masoretică de a reda nuanțele originalului cercetat. Cu alte cuvinte, Maxim Danciu este un migălos înregistrator și un atent clasificator, lipsa flerului literar suplinindu-l cu o postură seacă și onestă, de martor asistînd la o procesiune de idei. De aceea, pătrunsă de sunetul mat
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă față de original. Din acest motiv, Maxim Danciu face figura unui scrib care înfățișează cu rigoare nuanțele unor idei în privința cărora nu-l poate face pe cititor să priceapă de ce sînt ele atît de originale pe cît pretinde că sînt. Cartea nu are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
motiv, Maxim Danciu face figura unui scrib care înfățișează cu rigoare nuanțele unor idei în privința cărora nu-l poate face pe cititor să priceapă de ce sînt ele atît de originale pe cît pretinde că sînt. Cartea nu are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care, la sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
propune Pawlik este un spectacol de echipă, omogen și bine gândit, în care fiecare interpret a înțeles sensul metaforic pe care l-a dat regizorul pentru a crea o atmosferă de joacă, de farsă, în care comicul folosit sub toate nuanțele sale dă savoare întregii reprezentații. Pawlik este un artist care a creat tipuri umane, a mers pe câteva creionări de caractere comice de o mare autenticitate. Spectacolul său este, după opinia noastră, un model de înscenare modernă care se racordează
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
trei grade de supraveghere: verde, care înseamnă că un nivel de atenție scăzut al NSA, galben și portocaliu pentru un nivel mediu de supraveghere și ultimul și cel mai mare grad de supraveghere, roșu. Toate statele Uniunii Europene prezintă diferite nuanțe de verde - implicit România - cu excepția Germaniei, care este colorată în portocaliu. Documentele obținute de cotidianul The Guardian, arată că programul Boundless Informant le permite ultilizatorilor să aleagă o țară de pe hartă și să verifice volumul de metadate pe care îl
Ochiul NSA privește cel mai mult spre Germania, dintre țările UE by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56079_a_57404]
-
s-au ales o serie de intelectuali care, revendicîndu-se ei înșiși de la tabăra fenomenologică, s-au supus ordalițiului de împlinire cerut de maestru. Și cum epistolarul de față are ca temă centrală tocmai împlinirea în filozofie, merită să-i precizăm nuanțele. Pentru Gabriel Liiceanu a te împlini în filozofie înseamnă a parcurge două etape distincte. Prima e cea a instrucției draconice după un tipar umanist de formație clasică: însușirea limbilor filozofiei, exegeza făcută pe surse originale, traducerea cîtorva texte celebre - într-
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
lui Blaga prilejuită de publicarea volumului antologic de „Poezii”, imediat după moartea poetului. Este primul articol de acest fel publicat în Gazeta literară. Matei Călinescu vorbește mai ales din perspectiva celui ce-i citește opera într-o posteritate îndepărtată, introducînd nuanțe interesante: „Comentatorul de mîine va trebui să țină seama de această împrejurare valorificînd, din perspectiva termenului final, mărturiile unei evoluții sinuoase și dramatice.” Apoi, atunci cînd trece la evaluarea versurilor, sintagmele pe care le folosește Matei Călinescu sînt de tipul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]