6,770 matches
-
dar trebuie că nu se oprească. Dacă se oprește moare. Și sufletul său știe că nu i-a venit ceasul. Știe, simte că viața trebuie ocrotită. Nu se întreabă pentru ce. Merge și inima-i bate iute, pasăre speriată și obosită... Carnea sa a obosit. Vrea să moară, dar nu are dreptul să vrea, pentru că e păcat, vrea să trăiască, dar nu mai știe cum. Frigul vine în valuri. Azi plouă, mâine e frig, pe urmă frumos. Știe că viața lui
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
In serile de iunie, rezemați de câte o căpiță, cu ochii pierduți în luceafăr, se înfășurau în tăceri lungi, pe care -după un timp - nu le mai împărțeau. Din adâncul unei astfel de tăceri, șoapta Sephorei a ajuns până la el, obosită, ca și cum ar fi străbătut ceruri : - Ar trebui să te numești Hypherion. - Hypherion ? De ce? - Ești la fel de frumos și la fel de departe.... El a tăcut, știind că ea are dreptate...petalele trandafirului se scuturaseră și privighetoarea cânta altfel, despre iubire și moarte, despre
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
acele obsesii care nu-mi dau pace niciodată... Simt nevoia să scot acel om definitiv din mintea mea și numai tu mă poți ajuta. Te rog! - De acord și te voi asculta oricând, dar nu acum. Ești deja bulversată și obosită. Ești foarte tulburată, Adi. Hai să dansăm, să ne distrăm puțin și, când te vei simți mai bine, voi fi alături de tine. - Ufff! Cred că ai dreptate, Cristian. Doar nu au intrat zilele-n sac..., a șoptit Adriana abia auzit
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
unghiulare a atins centrul întregului apoi a lăsat un singur cuvânt să-i umple marginile cu lumină să mă cunosc mă doboară și atunci iau taburetul care scârțâie trosnește pocnește de câte ori gândul îi caută tatălui zâmbetul printre lumi de cuvinte obosite să mai plângă să înțeleg ce înseamnă succesiune este pentru mine cea mai grea încercare atunci când caut numai chipul tatălui și sărutul în cruce pe care mi-l dăruia an de an de ziua mea și aproape zi de zi
SĂ FIU EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347173_a_348502]
-
cărți, ci vreo 5 ore despre cărțile mele și mine... prezentată și aici cum ma descrii tu în mesaj; apoi cu diplomă, trofeu, ca la Oscar!, placheta personalizată, ș.a, sărbătorire la sfârșit, că i-am și omenit! Am venit obosită fericit, cu o stare de bine, pentru că mi-am trăit momentul la timpul prezent, fără resentimente din trecut, și fără mari așteptări de la viitor, stare pe care mă străduiesc să o mențin și pentru următoarele două zile când plec pe
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
n-ajunge pân-la tine Fiindcă-s atâtea ierni care-l străbat Fulgii de nea cu raze diamantine Își caută alt loc de înoptat. Și vraja iernii e demult pălită Azi, fulgii albi sunt reci și doar...atât Taina iubirii doarme obosită Doar mie mi-este frică și urât. Eu și lăuta mea dezacordată Mai stărui lerui ler să îți șoptesc În gama care pare demodată Și-n noaptea-n care stelele pălesc. Îți stau în prag deși-s tot mai departe
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357078_a_358407]
-
m’a încredințat „pentru reeducare”, Procurorului General (tatăl meu), ceea ce mi-a permis în sfârșit să revin lângă familie la Oradea și să-mi continui cursurile la liceul Emanuil Gojdu. Dintre întâmplările mai deosebite din Oradea citez doar două. Ajungând obosit (călătorisem toată noaptea), i-am rugat pe noii mei colegi să mă lase să dorm în ultima bancă. Din altă stofă decât copii de moți de la Beiuș, aceștia mi-au promis ajutorul: ce fel de ajutor mi-au dat am
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
teaca . Mulțimea este în delir... Ole, ole și iată : Cum taurul în agonie Privește și nu știe , De ce atâta răsărit Pe la apus să fie ? O Doamne viața ! Poem de bucurie , Ole! Și cântecu-a plecat , Spre alt loc mai înalt. Toreadorul obosit . Arena goală , a murit . Și taurul nu învie. Când anii au trecut Și vin... De-acum toreadorul e bătrân . Și el la rand spre asfințit , El vede taurul rănit Ce cu dojană-i spune: -Când m-ai învins Credeai că
TOREADORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357139_a_358468]
-
duc capul la Roma! ” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de întâlnirea cu Iisus în urmă cu vre-o doi ani. Se dusese la o mare adunare pe care o organizaseră ucenicii și adepții
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
facă. Era prea târziu și agoniza. Tata-mare zicea că a vrut să moară în curtea pe care o păzise cu atâta devotement și înconjurat de toți. În grabă mi-am încălțat de-a-ndoaselea ghetele și am ieșit în curte. Mami, de obosită, căzuse pe scările de la intrarre, iar tata-mare, îngenunchiat lângă sanie, plângea și îl ruga să bea din lapte. M-am aplecat tremurând lângă sanie și cu lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și cu gândul la mami și la tăticu. Nu auzeam decât
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
la primul semn. Cred că joaca a mai durat peste o jumătate de oră, până când mi-am amintit de semnul făcut peste gard și speriată, m-am întors acasă. -Nu va dat nimic pentru mâine? m-a întrebat mami, când, obosită, m-am așezat pe scările de la intrare. -O nimica toată! i-am răspuns aparent indiferentă, dar cu inima cât un purice la gândul că patru strofe mă așteptau pe prima pagină a cărții de citire, așa că picioarele care îmi tremurau
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii ăștia? a întrebat Fane obosit, după ce a scuipat în mai multe rânduri printre dinți tabacul pe care îl mesteca. Obosită, mamaie, s-a așezat și ea pe prispă lângă el și mi-a făcut semn să-mi vadă mîinile. -Dar-ar praful în ei! i-a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii ăștia? a întrebat Fane obosit, după ce a scuipat în mai multe rânduri printre dinți tabacul pe care îl mesteca. Obosită, mamaie, s-a așezat și ea pe prispă lângă el și mi-a făcut semn să-mi vadă mîinile. -Dar-ar praful în ei! i-a răspuns mamaie tot întorcându-mi palmele și mirându-se de zgârieturile din care o șuviță
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu facem nimic, mi-a răspuns nemulțumit de întrebarea mea. După ce și-a aruncat privirea spre salcâm, a suspinat profund și mi-a răspuns: -Am îmbătrânit noi, dar ele! Or fi pe undeva bătrâne și obosite sau poate moarte. Nu mi-a plăcut răspunsul lui. Erau berzele noastre, nu le puteam pierde, Vecini, care nu le iubeau pe ale lor să aibă și noi nu? -Tataie, dacă vin altele, le lăsăm sau le gonim? Le așteptăm
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să-mi taie o felie de pâine. Tataie luase totul ca și cum nimic nu se întâmplase, spre nemulțumirea mea. Ne-am întors târziu, mamaie ne aștepta cu ciulamaua de pui pe plită și cu apa de mămăligă, care fierbea de zor. Obosită, pe scaunul de lângă ușă, mă uitam la mamaie și la tataie cu alți ochi. În seara aceea am hotărât să nu o mai supăr niciodată nici pe ea. Numai că promisiunile mele nu țineau mai mult decât apa pe gâscă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ajungea la fântână, cam toate țărăncile din jurul nostru se trezeau că nu aveau apă. Tataie rădea și vorbea cu toate, era cea mai mare bucurie pentru el să plece pe înserat să aducă apă. De multe ori, când nu era obosită, mamaie căra apa singură și atunci tataie își făcea de lucru să o termine și tot ieșea. După alte câteva minute, care au trecut destul de greu pentru amândouă, tataie a intrat cu gălețile pline, una a lăsat-o la bucătărie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
paturile erau nedesfăcute, asta însemna că mamaia și tataie nu dormiseră încă. M-am frecat la ochi și așa cum eram îmbrăcată, m-am îndreptat spre grajd. Nu mă gândeam nici la vaca noastră și nici la vițelul ei. Eram încă obosită și pentru prima oară de când eram la țară, am simțit că îmi era dor de mami. Am trecut prin curte pe lângă Ciobănel indiferentă, el mă mirosea bucuros și aștepta să-i arunc porția mea de pâine, dar sensibil cum era
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o dimineață fără nume devenirea mea pierdută în tine ca și penele de pasăre în căutare de pereche ai rămas închis într-o pictură amorțită de ulei n-am vrut să te trezesc la un film alb-negru cu forme încovoiate, obosite, demotivate în rucsac aveam nestemate antice te-am pus lângă ele să strălucești dacă ai putea să vii și miercuri dimineață stau lângă geam să absorb soarele îmi pătrunde părul blând și se așează pe colțul bluzei pe umăr Suzana
AM VISAT O IDENTITATE ASCUNSĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357287_a_358616]
-
buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci că un șarpe tu nu știi că razvratire-ți mă stârnește peste poate; n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursa și te lași în așternuturi obosită și cam planșa... Eu, mă las învins, o clipă, ești acum doar capricioasa o să-mi cazi în mreje iarăși, cât te știu de pătimașa... Nu mă-nșel! Tu râzi, șireato ! Și cu forțele-ți sporite te arunci din nou în
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului Recviem pentru Adrian Păunescu Inegalabilului și nemuritorului poet național Adrian Păunescu Pari obosit și nici nu ești ca altădată Și încă mai aștept să te-nduri a povesti, Cum hotărâși să pleci la poeți deodată Și cum să dormi de-acuma în fiecare zi. Azi -noapte te-am visat prevestind nedeslușit (Sub calde
RECVIEM PENTRU ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357337_a_358666]
-
ici pe colo, surle cântă și dau semnalul stadiului la care se găsește sărbătoarea. Într-un grup de tineri, vraciul, un bătrân orb, ghicește fetelor în palmă. Cei din jur râd și fac haz. Pe ușa din stânga intră, abătute și obosite, Dochia și Zada. Tehomir împreună cu căpeteniile oastei le întâmpină. Scena 1. TEHOMIR Aștept de mult această clipă.Mâna ta să mi-o întinzi, ( Se iau de mână. ). Ooo, fiorule, iată, mă cuprinzi Și îmi apari într-o frumoasă Fată ce-
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiț / de atâta privit spre spațiul virtual//”. Versurile „Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți” sunt antologice, demne de Nichita Stănescu. Ni se dezvăluie în modul cel mai delicat și subtil, natura poetică a lui George Roca, imensa sa sensibilitate, ca o deschidere către o ars poetică inventată de el. Unele poezii al domnului George
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
ultimul pentru că m-a intrigat afirmațiile acestui Domn POET, cu litere mari, într-unul din interviurile sale: „De fiecare dată, când există un moment de încordare, mă refugiez în poezie. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu prea obosit și să adorm, însă noaptea m-am trezit și am scris câteva versuri, ca să am eu somnul liniștit”. Marinarul acesta, naveghează prin conștiința și sensibilitatea inimilor citirilor săi, cu 6 volume de poezie și proză. Prin 2008 afirma într-una
SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
-
mai mare grijă pentru cei care au început să scrie. De aceea, trebuie să existe o revistă pentru copiii și tinerii scriitori”. Scriitorul Emil Lungeanu a subliniat faptul că „Literatura este - înainte de orice - un act de libertate. Astăzi lumea pare obosită, se îndepărtează tot mai mult de poezie, la care nu mai are aderență... Trăim timpuri prozaice. În poezie ori te înverșunezi ori ai demers liric, punându-se frână acestei alunecări în prozaic. La Festivalul de la Râmnicu Sărat a fost remarcat
SĂRBĂTORIMD ZIUA INTERNAŢIONLĂ A POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357459_a_358788]