13,698 matches
-
neajutorate câteva meșe de păr Între castaniu și gri. Tot părul lui era dealtfel neîngrijit și rar: favoriții până la mijlocul feței, bărbuța foarte strâmtă și tăiată scurt de la buza de jos până la bărbie, iar mustățile firave dar crețe peste bucile obrajilor pline de vinișoare roșii, la fel ca nasul gros. Era Îmbrăcat În negru, și crucea de Calatrava nu izbutea să atenueze vulgaritatea ce se degaja din toată Înfățișarea aceea a lui cu jaboul nu prea curat și prost apretat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Tata m-a dus acolo în Mercedesul lui. Valizele mi le făcuse mama. Ne-a primit directoarea. Avea un halat alb, de doctor, și peste părul negru purta o bonetă cu colțuri. Ochii îi erau un pic injectați și pe obrazul stâng avea un furuncul gata să plesnească. în timp ce vorbea, mișca din cap și își scotea în afară așa de tare buza de jos, că aproape îi flutura. Se adresa tatei. Eu nu eram socotit capabil să înțeleg graiul omenesc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cum făcuse Samson în fața Dalilei. El își ținuse mâinile în fața bărbii, dar uitase să-și protejeze părul. Destul de curând - dacă această expresie poate avea vreun înțeles - am putut constata cu o anumită satisfacție că puful și tuleiele de pe bărbie și obraji erau tot mai aspre și începuseră să se încrețească bărbătește și biblic. Mâncam cu linguri, în măsura în care puteam s-o facem. Alminteri eram hrăniți. Viața era atât de bună pe cât putea fi. Adesea primeam scrisori, pe care directoarea ni le citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu două rânduri de nasturi aurii, iar pe partea stângă avea o broșă de argint care reprezenta un pește, un păstrăv jucăuș sau un lipan. Uniforma ei atârna pe un cuier, lângă ușă. Furunculul pe care îl avusese înainte pe obrazul stâng se mutase acum pe bărbie. îi venea mai bine acolo. înțelegi ce-ți spun? m-a întrebat. Eu nu înțeleg exact ce vreți să spuneți cu „a înțelege“, am zis eu. Am auzit adesea oamenii spunând: Da, înțeleg. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ei apartament de lângă biserica Sfânta Katarina, am prins în mâna dreaptă părul ei lung, mi-am trecut degetele prin el și l-am răsucit, aranjându-i-l într-un sul înalt, pe creștet. Poate chiar atunci, când i-am zgâriat un pic obrazul cu unul din acele de păr, ea mi-a prins încheietura mâinii într-o strânsoare bruscă, spunându-mi că trebuie să deschidem scrisoarea de la tatăl meu și să mi-o citească cu voce tare. Nu, am spus, nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pregătirea lui de-acum, unde viața și moartea fuseseră unite până la identificare și unde Manfred își pierduse un număr neștiut din cei mai buni ani ai săi. Privirea sa interioară putea vedea sala redacției, unde domnea aceeași febră ușoară. Toți obrajii erau îmbujorați de trandafirii febrei, cei ce se aflau acolo încercau cât puteau să ascundă rănile lor secrete, iar distanța dintre viață și moarte era mult prea mică. Da, am zis, chiar așa trebuie să fie acolo. Fiecare loc de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se culcă într-un sac de dormit, lângă sobă. Are părul tuns scurt, deci nu poate fi răsucit într-un rulou, își aduce mâncare cu ea în rucsac, pantofii solizi și-i lasă întotdeauna la ușa de la intrare, iar pe obrazul drept are un semn din naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată și plăcută, care pare să nu îmbătrânească. Și citește exact așa cum trebuie citit, cu inteligență, uimire și îndoială, iar ideile apar pe măsură ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe una dintre bătrânele care ascultau cu atenție. Era cea mai scundă și mai cocârjată dintre toți, din păr îi mai rămăseseră doar câteva șuvițe albe, iar chipul îi era așa de zbârcit, încât trăsăturile generale - nasul și gura și obrajii - abia se mai deosebeau unele de altele. Și totuși o recunoșteam. Era clar că și ea mă recunoscuse. Ochii ei mici, afundați în orbite, erau tot timpul îndreptați asupra mea. Eu întotdeauna am fost același. După o vreme am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spun așa, fără granițe și total. Odată, jumătate din cărți au fost distruse într-un incendiu. Și totuși părea că toate răspunsurile rămăseseră neatinse. Din cauza aerului umed al dimineții, nasul șefului de echipă curgea. Când și când el își scărpina obrazul stâng, mutilat de foc. în jurul nostru zburau stăncuțe și coțofene. Dar acum, continuă el, Viktor-Carte a murit. Noi, locuitorii Uppsalei, nu crezuserăm că el va muri vreodată. Și am rămas perplecși și neajutorați în fața literaturii universale pe care a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui de pe net. Se simți pentru o clipă tentat, de aceea, să închidă mai înainte ca ea să-i răspundă, dar n-o făcu, dornic să audă glasul ei cristalin și având ceva din tandrețea inefabilă a unei mângâieri pe obraz: Alo?... Sunt eu..., Bart. Te-am căutat ca să văd dacă n-ai pățit ceva... Nu te supără, sper?... Ce să pățesc și de ce să mă supăr? veni cu dezinvoltură si umor răspunsul ei. Nu mi-ai spus tu că locuiești
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mă ajute pe mine, în situația în care sunt... Nu știu, sincer îți spun... Atunci Arm făcu un gest neașteptat. Se ridică de pe scaunul pe care ședea și, aplecându-se, îl cuprinse pe Bart cu brațele, își lipi fruntea de obrazul lui și rămase câteva clipe așa, fără să rostească nici un cuvânt, ca o soră mai mare care își alină fratele mai mic aflat în suferință. După care se așeză la loc, sorbi din ceașca de cafea, și privindu-l în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
purtată de vânt se așeză în părul Armancăi. Bart întinse mâna să o ia și un val de emoție și de căldură îl cuprinse. Cât ar fi vrut să mângâie pletele acelea de abanos, cât ar fi vrut să mângâie obrazul Armancăi!... Păpușa de carton Amintirile își au rostul lor în viața orișicui. Într-o zi, când Arm de-abia îi călcase pragul și îi dăduse de veste că urma o nouă serie de exerciții grele, Bart o privi zâmbind și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe o galeră, cu toate vânturile mării împotrivă. Era parcă prea mult și prea dur. Arm se opri și ea și, așezându-se lângă ucenicul ei, îl mângâie protector pe păr apoi, încet, cu drag, își petrecu mâna catifelată peste obrajii lui, pe care se vedeau alunecând picături de sudoare ca niște lacrimi. Știu că e greu, Bart, articulă femeia consolator. Nu trebuie să-mi spui... Înțeleg și așa. Văd cât îți e de greu, dar trebuie să continuăm. Să continuăm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
qigongului, Credința și qigong-ul pot face minuni!... Bart se mai agită puțin, apoi se așeză din nou pe covor, lângă femeie, cu o expresie de fericire copilărească pe chip. Cu o mișcare delicată, ea îl mângâie pe păr și pe obraji, așa cum făcuse și mai înainte. Doar că acum, în ochii ei căprui și plini de înțelegere, se aprinsese o lumină nouă. Doctor Dehua Bart își legă centura de siguranță bombănind. Nu era convins că face bine ceea ce face. Nici nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lung, lăsat să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați spre ea. Arm nu-i răspunse, ci îl cuprinse încet și ocrotitor cu brațele, lipindu-și obrazul de tâmpla lui și rămânând nemișcată. Gândurile nerostite de mai înainte îi reveniră în minte. Prima oară cu tine, doamne, ce emoții am... Îmi aduc aminte că nu ai fost de multă vreme cu o femeie și asta îmi va
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și părul ei lung, despletit îi atinse fața, ca o mângâiere. Și ținemă bine la pieptul tău..., îl rugă Arm, de astă dată fără să mai vorbească la persoana a treia. Te țin, răspunse el, întorcând-o cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bart se porni să o acopere din nou cu sărutări din ce în ce mai fierbinți, mai toride, continuând să geamă și să se frământe, spre infinita voluptate a femeii. Începu cu creștetul și cu fruntea, apoi continuă cu sprâncenele, cu ochii și cu obrajii ei, iar când îi simți buzele umede și amărui i le acoperi pătimaș cu sărutări repetate, lungi, încete, amețitoare. O, Doamne, rosti el cutremurat pe dinăuntru, până la ultima fibră a făpturii sale, o, Doamne Dumnezeule, îți mulțumesc din tot sufletul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări, apoi coborî dedesubtul lor, nelăsând nici un loc nesfințit de atingerea buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții și iubirii, care se înălța și cobora ușor, în ritmul respirației. O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un fior adânc, îți mulțumesc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dragule, din clipa în care aflase că era flăcău bun de însurătoare. Și ea era, de altfel, liberă, îi strecurase ca din întâmplare, apucându-se să scuture de pe sacoul lui câteva fire imaginare de praf și suflându-i delicat în obraz fumul parfumat al unei țigări exotice. Când ceasul arăta ora zece și la redacția de știri a televiziunii începea un nou telejurnal, Camelia devenise atât de familiară, încât nu i se păruse deloc deplasat să-i potrivească cu mâna ei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
păpușile. Câtă seriozitate! Pe Crăița o amuza teribil cu câtă aplicațiune se juca Mădălina, cum vorbea cu păpușile, cum le alinta și le hrănea... Zozo vrea să o pupe pe Crăița de noapte bună, spuse ea serioasă întinzând uruslețul spre obrazul Crăiței. Apoi își pupă și ea sora și, după ce-l așeză cu grijă pe Zozo pe pernă și-l înveli, se întinse și ea în pat și începu să-i șoptească ceva lui Zozonel. Văzând că sora ei o privește
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
i se făcuse un dor nespus de el și-l ruga să treacă urgent pe la televiziune ca s-o scoată în oraș, la un restaurant cu meniuri rafinate și cu atmosferă cât mai intimă, așa cum se cuvenea unor logodnici cu obraz subțire ca ei. Un foc care nu se stinge Bart deschise încet ochii. Privi femeia de lângă el și-și dădu seama că visase. Închise din nou ochii, încercând să rămână în starea de vis, dar nu, nu era Arm cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
comun, fără mare băgare de seamă la prețurile practicate sau la calitatea serviciilor. Faptul că Statul, teoretic cel puțin, nu va da niciodată faliment dă mai multă încredere populației. Lumea știe că "o mînă spală pe alta și amîndouă spală obrazul", dar măcar în abstract au pe cine da vina. Neîncrederea în sectorul privat a fost alimentată și de eșecul multor întreprinderi private puse să funcționeze în regim de prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
citea o carte despre America: nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori. Nu mai avea ciclu. O posedase, în somn, unul din bărbați: erau semnele unei sarcini. După câteva luni, totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]