4,431 matches
-
că bazele tehnologiei fotografie au fost cunoscute încă de foarte mult timp. Totuși, abia Nicéphore Niepce, între anii 1820 și 1824 a reușit cu adevărat să reproducă, pentru prima dată, pe o suprafață fotosensibilă prelucrată special, imaginea formată în camera obscură și să o fixeze cât de cât, pentru a-i conferi stabilitate. Imagine respectivă, formată pe o placă metalică pe care fusese aplicată o soluție de bitum de Iudeea, era obținută datorită albirii acestei substanțe Țbrună închis inițial) sub influența
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
HRISTOS Edmond Bordeaux Szekely (1905-1979) a fost un filolog/lingvist de origine maghiară; filosof, psiholog și experimentator al unui mod de viață natural. În anul 1923, în timp ce studia la Vatican, E. Szekely a tradus mai multe texte ebraice și aramaice obscure, care a spus el dovedeau faptul că esenienii au fost vegetarieni și că vegetarianismul a fost prescris de către Iisus. Szekely a găsit o traducere în limba aramaică a Evangheliei Păcii la biblioteca Vaticanului. El a afirmat că a gasit textul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu devie publică, dar acolo, în casă, o denunța. Apartamentul fusese transformat, trei camere în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doi timizi, ce se temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o frază alăturată unui chalet ascuns în brazi: "De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe acele privilegii. Amenință cu plecarea și cerea dreptul de a scrie. Deși cordial și glumeț, subiectul tachinării lor era nou și gingaș, de aceea rămâneau adesea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
învingătorii teutoni asupra Romei, care foloseau la vremea aceea bricheta!). Eroii romanului sau antiromanului își desfășoară activitatea într-o lume fantastică dar comportamentul lor seamănă cu cel dintr-o lume reală din societatea omenească modernă roasă de invidie și interese obscure spre propria îmbogățire, unde nu lipsește corupția, depravarea, decadența, dezmățul, deșănțarea, lăcomia, iubirea de sine, viclenia, șarlatania și câte altele, alături de religiozitate, înțelepciune și erudism. Curgerea narațiunii printre taine ce urmează a fi descoperite prin descifrarea pergamentelor din piele de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care îl fugărea din locurile unde își practica el artele. Odată chiar, șeful de post i-a dresat proces-verbal și, ca urmare, Neculai s-a trezit la pușcărie. La rândul ei, „goarza” era supusă funcționarilor de la birou. Cu un instinct obscur, Neculai își dăduse seama că forța acestui mic tiran era inferioară celei ce zăcea în hârtii. Iar acum, întâia oară în viața lui, iată, Neculai intra în grațiile acestei forțe !... În el se înfiripa confuz un soi de recunoștință care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe care norișorul firav nu-l împiedica să ardă cu putere. Lacul se afla lângă casă ca o mică piscină cu ape albastru-tremurătoare, iar lângă lac, copacul, cu o bogată și roditoare coroană. Șarpele l-am pitit într-un colț obscur, departe de locuitorii vilei mele. Foarte mândru de isprava mea, am dat un F4 și pe loc mi-a apărut, cu litere albe pe fond negru, sentința: tipul meu de personalitate. Și-acum mă trece un fior de neplăcere când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere și minunate, nedeformate de sarcini și de nostalgie. Acum mă gândesc la Ester, cu care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în rea litate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că țin minte numele actrițelor și actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dez voltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguț pe care-l văd în tro leibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
opera mea poetică a rămas neterminată, neînchegată. Despre anii petrecuți departe de cărți, de atmosfera intelectuală care-mi era familiară...” “... Amănunte absolut ignorate de către marele public...” “... Cred că, mai degrabă, necunoscute. Pentru că, în fond, n-am fost decât un nume obscur, un condei ca multe-atâtea. Dacă m-aș fi numit Voiculescu, Blaga, Arghezi și... mai știu eu cum, altfel ar fi stat lucrurile...” “... Și pentru ce a trebuit să mergeți acolo?...” Curios! Ce ușor a încăput totul în nevinovata sintagmă acolo
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dialoguri scoase din piesele lui Ionescu. — Îmi pare rău, spuse Mark și, ca să-l consoleze, îl invită pe Weber la cină. Weber resimți această bunătate simplă ca pe un junghi. Câte alte mici politețuri mentale supraviețuiau în propriile lor bucle obscure, fără să-și dea seama de catastrofele care le asaltează? Cina însemna bere din sticlă și lasagna congelată, încălzită într-un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca și cele mai populare medicamente. Ea clipi și-și înclină capul. —Eu citesc trei-patru ore pe zi și nu pot să zic că mă simt deosebit de protejată. O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta. Acum, amândouă păreau adevăruri evidente. — Da? Își strâmbă gura. Încearcă să restrângi la douăzeci de minute. Ea zâmbi și se pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gratis la ușa ei. Două drumuri pro bono în celălalt capăt al țării făcute de un cercetător cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși, milogindu-se să fie primită, târându-și fratele pe tot continentul, clinică obscură după clinică obscură, în căutarea cuiva care să știe măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În orice caz, nu spusese ce gândea. Avea prea multă experiență ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei. Două drumuri pro bono în celălalt capăt al țării făcute de un cercetător cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși, milogindu-se să fie primită, târându-și fratele pe tot continentul, clinică obscură după clinică obscură, în căutarea cuiva care să știe măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În orice caz, nu spusese ce gândea. Avea prea multă experiență ca să facă asta. Din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici măcar n-o vedea - copilul ăsta pe care nimeni nu-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea specii datorită valorii lor obscure pentru supraviețuire. Girusul supramarginal al micuței Jess evoca o ficțiune, un model imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-ar imita pe el. Weber văzuse oameni cu leziuni în zona asta - apraxie ideomotorie. Reușeau să agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asociază și unde ar putea ajunge, înainte să se stingă și să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndură; azi răul, fără de măsură se vrea oriunde un răspuns. E-nchis orice deschis de gură și orice ochi este străpuns de-același rău de nepătruns făcut stăpân în bătătură. De ne-nțeles unde-am ajuns, trăim o viață prea obscură din acest ev sluțit de ură, românii pleacă în ascuns. 1971 Ecou peste ani Alt secol și un alt mileniu, se circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
G., se amplificau, căpătau dimensiuni catastrofale în conștiința eroului: " Fire pasională, conștient de chinul său lăuntric, Ștefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniștii, ale îndoielilor sale interioare, pe care le analizează minuțios. Atenția insistentă acordată Elei de domnul G., avocat obscur, dar bărbat monden, sporește suspiciunile personajului narator care, autoanalizându-se, îi observă pe cei doi cu luciditate, sperând totuși: Incertitudinea iubirii provoacă în erou o stare de apatie intensă; orice activitate, plăcută lui până atunci, își pierde farmecul: "toate cărțile, pe
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător, În burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
secole petrecute acolo, În. sălbăticie, a devenit locuitorul pămîntului Întins și pustiu pe care trăiește, pe parcursul celor trei secole a absorbit structura și culoarea acestui pămînt, și-a construit un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută lumii, ce nu poate fi găsită În paginile unei cărți, dar este o istorie măreață, plină de eroism, de tărie și de tăcerea veșnică a pămîntului. Ea viețuiește in inima locuitorilor, În mintea lor, În faptele lor neconsemnate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încerca să-l înțeleagă. Așa că - fu concluzia de moment a lui Gosseyn, atunci când ajunseră la ușa pe care scria "Cabinet particular" - dacă era nevoie ca îngrijitorul să fie supravegheat, atunci aceasta se va face pentru un motiv care, deocamdată, era obscur. Și nu trebuia analizat încă. 17 Când intrară pe ușa cu tăblița " Cabinet particular", care nu era încuiată, Enin spuse: - Se pare că pe aici nu dăm decât de oameni respingători și nu găsim decât case murdare. Gândul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]