10,695 matches
-
în fața acestui altar, dar numai pentru a ne umili și a preamări forța altora. Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încît toate s-au făcut peste ei. Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficiențe. El nu acoperea nici măcar contradicții lăuntrice latente, ci liniștea amărâtă a unui suflet nerealizat. De altcum, echilibrul n-are sens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au făcut-o în mod pertinent (analiza opiniei publice n.n.)"303. Pentru a ne convinge, e suficient să amintim că analiza lui se află la originea studiului atitudinilor sociale și a metodelor de sondaj. Acestea din urmă, după un îndelung ocol prin America, au revenit în Europa dotate cu o mare eficiență și accesibile tuturor. Da, toate sondajele de opinie care se află în paginile ziarelor noastre, și nu de puține ori chiar în exces, căci aproape zilnic apar noi și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
următor: "Ițele care se încurcaseră de-a lungul evoluției mele au început acum să se descîlcească, interesele care m-au acaparat în ultima parte a vieții s-au estompat, în timp ce preocupările originare, cele mai vechi, au redevenit primordiale... După un ocol de o viață prin științele naturale, medicină și psihoterapie, interesul meu s-a întors asupra problemelor culturale care mă fascinaseră îndelung odinioară, la vremea cînd eram un adolescent îndeajuns de bătrîn pentru a gîndi"355. Se referă, așadar, la problemele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și de a deveni diferit de ceilalți. În acest sens, ea se împotrivește oricărei schimbări, oricărei invenții care ar perturba uniformitatea colectivă. Ea transformă orice impuls în reflex. Pune astfel în lumină existența unei forțe interioare care, după un lung ocol, conduce la regresiunea individualului către social și îl obligă să meargă după ceilalți, să treacă peste despărțirea de ei. La limită, identificarea ne conduce spre un conformism desăvîrșit: fiecăruia îi este pe plac ceea ce place celorlalți, nimeni nu are nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sunt create și unele "servicii publice zonale (regionale)", specializate în diverse domenii de activitate, a căror rază teritorială poate cuprinde una sau mai multe unități administrativ-teritoriale (mai multe comune și orașe sau mai multe județe). Cu titlu de exemplu, amintim: ocoalele silvice, biosfera "Delta Dunării" și altele. Aceste structuri teritoriale nu sunt unități administrativ-teritoriale, dar organizarea lor răspunde unor nevoi specifice, motiv pentru care statul nu numai că le recunoaște ca atare, dar le și reglementează prin acte administrative de autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care „Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui: cea erotică. Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului. Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel, un dublu registru, În cel mai prefăcut oh al lui („oh, amar și vai de mine”) răzbate și suspinul omului de Început de drum care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
istoria, deci), mitologia și, sub formă de simboluri gata făcute (cunoscutul pasaj despre Amor din Anacreon), intră și cultura ca experiență a spiritului și punct de referință pentru imaginație. Ca să exprime o temă (atotputernicia Amorului În lume), Iancu face mari ocoluri, complică discursul, introduce mai multe planuri (mitologia, istoria, geografia), Încercînd să le adune Într-o alegorie măreață. Discursul rămîne, În esență, didactic, iar instrumentele lui sînt: descripția, evocarea, reflecțiunea morală, comparația prestigioasă, adică tot instrumentele vechii poezii. Metaforele sînt rare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ești fericirea lunii și centru-n firmament.” Tendința de a sfinți femeia vine din poezia evului mediu. Heliade cutează s-o identifice cu „misticul trianglu”, spiritualizînd complet ideea de feminitate pînă ce amorul devine un „extaz angelic”. Să reținem, după ocolul făcut În mitologie, și această spaimă ipocrită, văcăresciană, exprimată Într-o limbă barbară: „A! bellă ești, dilecto! și capellura-ți blondă, De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu te-mmantă, te circondă Electric radioasă. Te-acoperă, că mor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru ca În următoarele două (Asaltul și Lupta), cînd ritmul evocării se iuțește, privirea să treacă mai repede de la teză la antiteză și invers, făcînd naveta de la un cîmp la altul. Ultimul cînt (al VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic. Imposibilitatea (sau refuzul) de a prinde, de a asuma obiectul este, Într-un plan mai profund al aventurii, imposibilitatea de a stăpîni limba. Zbaterea În lațul iubirii este și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiință că nu poate exprima pe de-a-ntregul. De aici În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului”. Alecu Văcărescu nu mai are Însă „complexul limbajului”. Există la el „mai mult decît la alți poeți de Început o perversitate a durerii În dragoste. Toate jurămintele sînt, evident, false
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scutit de amărăciune atunci când Starețul, după câteva zile, în mare grabă și vorbindu-i se sus, îi porunci să-și găsească alt nume în loc de Giandomenico. Nu era pregătit să devină un altul. La ora de rugăciune ieșea la câmp, dădea ocol mânăstirii, smulgea arbuști, frângea crăci de copaci, arunca cu pietre panicând șerpii. Din fericire, nimeni nu-l vedea. Când se întorcea, fiecare lucru era nemișcat, la locul său, fiecare călugăr se ocupa cu ceva. Se ducea drept la bibliotecă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pierdut în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum să nu te simți al nimănui și să nu ai momente de panică; mi-a fost frică și de vulturi care nu de puține ori mi-au dat ocol. Croncănitul lor răsuna atât de sinistru, încât părea să rănească azurul cerului. Sigur că da, ți-e teamă, dar dacă n-ai încotro, continui să mergi înainte și să te-ncredințezi sorții. Doamnele, rămase pe gânduri și năucite, urmăreau povestirea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe ogoare, în cârciumi, în fața bisericilor. Lua pulsul revoltei celor săraci lipiți pământului, strecura câte o vorbă, îi poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dar te rog să nu-l mai spui la nimeni. Când eram copil, la Biserică, în noaptea de Crăciun, am văzut-o pe Eva goală pușcă urmându-l pe șarpe. Aș vrea să-ți mai spun cum am și făcut ocolul pământului, am ajuns la Taprobana 39, și am fost constrâns să pun piciorul pe pământ iar apoi, cum am fugit de furia pândarilor m-am afundat în pădure, și am ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci e ca și cum nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus, spre clopotniță, și păru din nou mulțumit. În genere, părea un om mulțumit de ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e doișpe fix. Adu niște pietre mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară în palma fiecăruia. Țâncii se retraseră, ca păpușile ce reintră în ceasornicul cel mare, după ce fac ocolul la ora exactă. El le așteptă mulțumirile, dar, cum nu veniră, spuse doar „cu plăcere“ și urcă spre etajul întâi, acolo unde cele două femei dolofane oficiau ritualul cepei prăjite. — Ai venit la timp, spuse una dintre ele, întorcând, într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dimineață, voind, spunea el, să se bucure de răcoarea din zori. În sat, Ioanide se plimbă împreună cu pietrarul prin părțile lui mai notabile și în cele din urmă se abătu și pe la biserică. Acolo era slujbă. După ce dădu un ocol locașului pe afară, găsindu-l interesant, arhitectul își scoase șapca și pătrunse înăuntru. Doru și câțiva tineri țărani, toți cu cizme, ședeau îngenuncheați foarte spectaculos, nu departe de stranele ctitorilor, priviți de femei mai ales cu un interes acut. Preotul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe masă, găsi o scrisoare de la ea. Arhitectul ezită de a o deschide, cum făcea nu rareori când voia să-și prezerve spiritul de preocupări supărătoare. După două zile se hotărî s-o citească. "Dragul meu - zicea Sultana fără alte ocoluri, cu o scriere cam lăbărțată, totuși nu dezordonată - după multe ezitări, m-am decis să plec din țară, după sfatul tatii, care mi-a dat o grămadă de comisioane. Să nu-ți închipui deloc că mă plimb cu mâinile în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Diaconul, așa că de la mine, cine a intrat pe acea stradă nu se mai vede. - Dar Bogdan, când venea acasă, pe unde trecea? - Pe aici, nu-i altă cale. S-ar putea și pe la capătul celălaltal lui Ilarie Diaconul, dar cu ocol mare. Drumul de la centru ăsta e. - Când a intrat acest tânăr în cofetăria dumneavoastră? (Îiarată fotografia lui Tudorel.) - Pe la șase jumătate. - Ce-a făcut în timpul acesta? - A cerut prăjituri și s-a așezat la geam. I-am dat patruprăjituri să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după forma zidului parcului, așa că trecătorii mai îndepărtați n-ajung să vadă ce se petrece spre intrarea satului. Când deci am oprit în fața primăriei, n-am găsit pe nimeni prin apropiere. Mai încolo, îndărătul primăriei, unde, se vede, era un ocol de vite, la anume zile un băiețaș păzea vreo câteva oi. Imperturbabili și mascați, am pășit în ogradă și am intrat în tinda localului. Frica mea cea mare era de a nu afla pe nimeni înăuntru și a ne face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stareță violetă, trecu în ținută patetică pe la toți marii demnitari și șefi de partide, bineînțeles anunțîndu-se prin secretar și păstrând ținuta de comandă chiar și în implorație. Prin rudele cu acces la palat, duse lamentele mai departe. În fine, făcu ocolul ambasadelor și legațiilor. - Aidez-moi, mon cher ambassadeur, striga ea, les misérables vont massacrer nos pauvres enfants!1 Era cam paradoxal să se ceară reprezentantului Franței sau al Angliei, state în război cu Germania, să intervină în favoarea unor partizani ai Germaniei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]