1,279,348 matches
-
această carte de memorii poate fi privită de către cineva interesat într-o analiză mai adîncă - una are în vedere modul în care oameni din Occident au sprijinit constant, de-a lungul multor ani, rezistența culturală est-europeană, în ciuda chiar a politicii oficiale a țării ai cărei cetățeni erau, cealaltă se referă la o privire comparatistă asupra disidenței (politice și culturale) în diversele regimuri comuniste. Citind A fost odată, în alte vremuri, o asemenea comparație e imposibil de evitat. Memoriile scenografei engleze confirmă
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
lor de a schimba natura umană prin violență și minciună". Cîteva texte literare merită a fi consemnate în același număr din L.I. Unul are valoare de document și anume raportul pe care Isaiah Berlin (în toamna lui 1945, ca reprezentant oficial al Ministerului de Externe britanic, Berlin vizita Rusia după două decenii și jumătate de la emigrarea lui) l-a intitulat modest Artele în Rusia sub Stalin. Textul este una din cele mai temeinice analize pe care o cunosc a funcționării sistemului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
firește, de Pătrășcanu. Stalin murise în martie 1953. Sistemul detestabil al proceselor organizate de el erau de domeniul trecutului condamnat. Gheorghiu-Dej ținea, totuși, morțiș, ca procesul Pătrășcanu să aibe loc. Se apreciază că Miron Constantinescu, aflat la Moscova în vizită oficială, a luat, pentru proces, agrementul lui Malenkov, pe atunci secretar general al PCUS. Mai ales că, în ultima fază, ancheta a fost diriguită de consilierii sovietici. În ședința Biroului Politic din 14 martie 1954 a fost adoptată decizia procesului Pătrășcanu
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și a strălucitei lor opere ne-a lăsat pe noi, ca și pe autoarea noastră, nemîngîiați. În 1967 îi vizitează, pentru prima oară, Nicolae Manolescu, care îi cucerește prin farmecul și naturalețea cu care (în țară) șubrezea, prin scris, dogmele oficiale. Apoi s-au revăzut chiar de mai multe ori. Au inventat pseudonime pentru unii scriitori din țară și pentru unii politruci (Eugen Florescu a căpătat numele de Smerdeakov). Lista n-a servit la nimic, nefiind niciodată utilizată. Au stabilit și
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
regăsesc, tot asociate, și în cărțile lui, care se remarcă deopotrivă prin valoare documentară și spirit ludic, prin rigoare și ingeniozitate. George Pruteanu a făcut carieră politică folosindu-se de formidabila sa elocvență (într-o țară în care, după abandonarea oficială a limbii de lemn, aproape nimeni nu mai știe să vorbească). După ce a devenit popular prin intermediul televiziunii, și-a convertit popularitatea în capital electoral, ajungând senator al PNȚCD. Având milioane de admiratori, a fost totuși mereu singur. Nu s-a
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
acela al dublului său debut din 1905. La doar douăzeci și unu de ani, foarte apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în atelierul căruia îi cunoaște acum pe celebrii scultpori A. Rodin și A. Bourdelle, el expune atît la Paris, în cadrul Salonului oficial, organizat de Societe des Artistes Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej comme il faut; adică detașat, cu o
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu o mare influență publică, și în sensul larg al cuvîntului, în speță exponent al unui spirit confortabil, corect și previzibil, care nu pune nici o problemă incomodă
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
destule victime printre amatori. El îi lăuda văzînd cît sufereau din lipsă de har. Pe cînd cu cei cu adevărat înzestrați se purta fără menajamente, arta obligînd... Mai cu seamă cînd se întîmpla să i se pună în față clasamentul oficial.
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
puține aprobări decît în acel moment al tinereții sale. Cu peste aproape jumătate de secol mai tîrziu, Elie Wiesel, nemulțumit de felul în care Kazin scria despre identitatea evreiască, din perspectivă religioasă și intelectuală, a obținut din partea tribunalului un document oficial prin care lui Kazin i se interzicea să scrie despre Holocaust. Din păcate jurnalul, care acoperă o perioadă foarte vastă de timp (1938-1995), sare peste o cronologie explicită a degradării relației dintre Kazin și Wiesel. După cum sare și peste o
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
mai puțin "erou", pentru că în Pădurea Spînzuraților am arătat însuși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial și plîns la spînzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei. Așa cred că e mai omenește și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar cînd are norocul
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Aici, spune presa, Ministrul Culturii și mai ales al Cultelor, dl Răzvan Theodorescu, s-a lepădat de omul său, luîndu-i de bună demisia și declarîndu-se răspicat pentru această soluție, căci, a explicat dl Răzvan Theodorescu, nici în timpul liber un înalt oficial nu poate uita ce hram poartă. Demisionarul, după ce și-a luat nădejdea din partea ministrului său, dacă o fi avut vreuna, se duce la premier. Adrian Năstase, în loc să-i primească demisia, îl pune să alcătuiască în termen de o lună o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
pe de o parte, exponenții puterii sînt surzi la semnalele societății civile, pe de altă parte, neîncrederea cetățenilor în instituțiile guvernamentale sporește mereu: "Contractul social nu a fost semnat, iar indiferența față de părerea cetățenilor intră în mentalitatea comunistă". Această indiferență oficială suverană, într-adevăr o moștenire totalitară, "macină nervii" omului de rînd, aducîndu-l astfel la apatie, la indiferentism civic. Orice încercare de schimbare implică o strategie ce se cuvine urmată cu perseverență, însă "românul obosește cam repede". Iar oboseala e un
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
chiar a doua zi după ce le-a mulțumit minerilor pentru serviciul făcut". Scriitorilor din diaspora li s-a rezervat un supliment de decepții. Niciodată ei n-au fost invitați să se repatrieze, de către Uniunea Scriitorilor sau de către un alt organism oficial, văzîndu-se tratați mai rău decît, de pildă, regizorii de teatru exilați, precum Andrei Șerban sau Lucian Giurchescu care au fost solicitați să se întoarcă în țară (nu insistăm acum asupra deziluziilor pe care le-au încercat pînă la urmă și
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
eroicii soldați roșii își făceau partea lor, după împrejurări. O listă județeană din 1948, numea pe luna respectivă: agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuințe, întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, uciși 56, răniți 27". Era, desigur, în ciuda liniei oficiale a unei tovărășii pe cât de recente, pe atât de calde, replica unui război dus adânc pe teritoriul sovietic. Dar și altceva. Cele peste o mie de pagini ale lucrării lui Aurel-Sergiu Marinescu, eminent istoriograf de vastă informație și fost coleg
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
În condițiile date, n-a căpătat alt sens decît acela al unui produs artistic nul. Lucrurile nu sînt, însă, chiar atît de simple. Pentru că acest film, atît de ușor demolabil, reprezintă, în felul lui, o performanță. În timp ce, în cinematografia noastră oficială nu s-a mișcat mai nimic, un producător particular reușește, iată, să facă ceva. E vorba de cunoscutul operator Ion Marinescu, care, după '89, a fondat propria casă de producție, Atlantis Film, care a dat, pînă acum, în colaborare cu
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
Pavel Șușară Dacă înainte de 1990 sărbătorile oficiale erau întîmpinate stereotip cu expoziții fotodocumentare și cu scheme grafice ale succeselor în producție din ultima perioadă, după 1990 exact același comportament a fost dirijat către marile sărbători creștine la care s-a primit, pe neașteptate, slobozenie. Dintre acestea, așa cum
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
cunoaște valoarea întreagă și se sinchisește prea puțin de părerea străinilor." Pe scurt - încheie Maurois - ocîrmuirea nu-i cere nimic, iar Balzac, la rîndul său, nu se mai gîndea să-l infirme pe Custine. La Petersburg, nu căuta nici subvenții oficiale, nici satisfacerea vanității... La întoarcerea în Franța, prin Berlin și Frankfurt, "nu încetează să viseze la serile din Petersburg. " Sufletele exclusiv tandre - scrie Balzac - au cultul amintirilor; iar amintirea dragei pisicuțe (Hanska!) se află neîncetat în inima mea și pe
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
de lungă durată ale pedeseriștilor. De la transformarea țării într-o pepinieră de securiști, la anularea libertății cuvântului și la controlul tuturor mișcărilor din economie, România devine, sub oblăduire pedeseristă, o țară a violenței insuportabile și a nesimțirii transformată în politică oficială. Mai nou, bazându-se pe încrengăturile mafiotice în care polițiștii joacă roluri principale, până și kurzii amenință că vor trece la represalii contra statului român! Aici am ajuns! Fermitatea premierului, declarația care a făcut atâta plăcere presei - "Sediul guvernului se
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
oportuniste a fenomenului (emfatizarea caracterului autentic și laic al multor inscripții, sub regimul comunsit) sau a superficialei exploatări turistice, ci și în felul în care le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii '70, a provocat reacția de respingere, alimentînd snobismul) și eleganța frazelor lui Bruno Mazzoni nu trebuie să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita asupra contraproductivei exagerări a elitismului. De dragul patinei istorice, cel puțin, intelectualitatea
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Valeria Guțu Romalo Formularea din titlu presupune distincția dintre limba (română, în cazul de față) vorbită ca limbă de stat, ca limbă oficială a unei țări, a unei organizații statale și aceeași limbă, utilizată în afara granițelor statului respectiv, deci pe teritorii care aparțin altor state. În această ultimă situație avem a face de obicei cu limba unei populații minoritare, cu funcții sociale mai
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
pe teritorii care aparțin altor state. În această ultimă situație avem a face de obicei cu limba unei populații minoritare, cu funcții sociale mai restrînse și mai puțin variate, utilizată într-un mediu alogen, în condiții de concurență cu limba oficială. În cazul limbii române, situația este mai complicată - deși nu unică - dat fiind faptul că are statutul de limbă oficială în două state românești: limba română funcționează ca limba de stat atît în România, cît și în Republica Moldova. Prin recunoașterea
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
cu funcții sociale mai restrînse și mai puțin variate, utilizată într-un mediu alogen, în condiții de concurență cu limba oficială. În cazul limbii române, situația este mai complicată - deși nu unică - dat fiind faptul că are statutul de limbă oficială în două state românești: limba română funcționează ca limba de stat atît în România, cît și în Republica Moldova. Prin recunoașterea statutului de limbă oficială, limba română (chiar dacă este botezată "moldovenească") are în Republica Moldova o situație diferită față de limba română vorbită
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
române, situația este mai complicată - deși nu unică - dat fiind faptul că are statutul de limbă oficială în două state românești: limba română funcționează ca limba de stat atît în România, cît și în Republica Moldova. Prin recunoașterea statutului de limbă oficială, limba română (chiar dacă este botezată "moldovenească") are în Republica Moldova o situație diferită față de limba română vorbită în alte teritorii exterioare granițelor de stat ale României - în Banatul sîrbesc, în Ungaria, pe teritoriul Bulgariei etc. -, unde uzul ei e mai restrîns
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
diferită față de limba română vorbită în alte teritorii exterioare granițelor de stat ale României - în Banatul sîrbesc, în Ungaria, pe teritoriul Bulgariei etc. -, unde uzul ei e mai restrîns ca urmare a faptului că nu are caracter și funcție de limbă oficială a statului pe teritoriul căruia este folosită, statutul ei fiind cel de limbă neoficială (chiar dacă este acceptată și, eventual, sprijinită sub diverse forme în efortul de conservare a identității etnice a populației române minoritare). Avem a face deci în cazul
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
unei variante, frecvent desemnată prin termenul de limbă literară, variantă care se deosebește ca realitate a comunicării sociale, prin caracterul ei unitar și unic, de varietatea utilizărilor dialectale. Limba literară unică - asociată cu învățământul și cultura și identificată cu limba oficială - are o situație privilegiată, atît ca extindere, cît și sub aspectul funcțiilor sociale, în raport cu variantele locale (cu care, de altfel, interferează adeseori, în forme diverse, în funcție de circumstanțele concrete de comunicare). Rezultat al unui proces istoric complicat, puternic marcat de condițiile
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]